Ţară de poveste

MIRCEA-V.-CIOBANU

Guvernul – cică – a aprobat (cam pe când anul vizat se apropie inert, dar sigur, de ecuator) proiectul bugetului. Dacă îl mai murează vreo lună-două şi parlamentul, devine inutil. Încă puţin şi se va dovedi că nu e nevoie de el, după cum sunt cam fără rost şi alte legi, proiecte, programe. Apropo, cică bugetul ar fi fost blocat de un partid (de guvernare), care condiţiona votarea lui cu aprobarea legii despre statutul capitalei, pentru că cică… Acum însă – cică – ar fi mai simplu: s-ar fi dat bani buni la apărare şi drumuri, adică în aceeaşi puşculiţă.

Trăim sub imperiul lui „acum cică era…” Acest ipotetic „cică” (un derivat popular de la „se zice că”) ne-a marcat nu numai lecturile, ci şi viaţa: totul e presupunere, nimic nu e sigur. Cică am vrea să intrăm în Uniunea Europeană. Dar cică un Urs-Împărat asiatic nu ne scapă din gheare. Cică ţara în care trăim e condusă de un Laur-Balaur, care trăieşte într-o peşteră sau poate într-un castel de nepătruns. Cică se numeşte, de la o vreme, Coordonator executiv şi cică puterea lui e inimaginabilă: coordonează şi execută, coordonează şi execută. Şi altele, şi altele. O ţară de poveste.

Prin ce se caracterizează o ţară de poveste? Prin miracole? O fi fiind şi ele, nu-i vorbă. Prin fericire? Şi asta, dar aici e vorba de percepţie, oamenii fericiţi din poveşti fiind simpli, umili, cu cerinţe modeste. În poveşti găsim – ca şi în viaţă – de toate: bune şi rele, eroi şi ticăloşi. Şi totuşi povestea e altceva.

Povestea înseamnă surprize. Pomeni. Lucruri imprevizibile. Oamenii din poveste nu lucrează conform programelor. Scenariile poveştilor au numaidecât elemente surprinzătoare. Cel mai mare eveniment într-o poveste este, d.e., călătoria – neprogramată! – peste mări şi ţări (occidentale) a lui Laur-Balaur (în rol de Făt-frumos), în căutarea nestematelor (pentru că vistieria a fost prădată de alt Căpcăun). Într-o diviziune a muncilor herculeene, un alt erou de basm (un Prâslea & Ivanuşka-Duraciok) caută fericirea în altă parte, promiţând salate (orientale) din Grădina Ursului.

Într-o ţară de poveste, Cancelarul, chiar dacă îşi asumă – după moda locului – anumite „obligaţii” şi „programe” de guvernare, la finele unor termene de raportare, declară franc că „noi nu lucrăm după promisiuni şi programe”. El fericeşte poporul cu surprize! Nu raportează – ce plictiseală! – îndeplinirea programului asumat, ci contabilizează fapte eroice (care, desigur, nu au nici în clin nici în mânecă cu „programul de guvernare”). Cică această formă de „raport” i-ar fi sugerat-o sfetnicii din garda veche, veniţi şi ei dintr-un imperiu de poveste, acum defunct. Acolo, cică, o dată în cinci ani, se făceau planuri. Dar se „raporta” altceva decât era programat: planul era în cifre absolute, iar raportul în procente. Şi viceversa.

Nu numai tot ce se întâmplă, ci şi tot ce nu se întâmplă stă sub acelaşi semn al prezumptivului „cică”. Cică o şosea de centură nu se (mai) construieşte, deoarece firma străină care a câştigat tenderul nu e de acord cu suma otkatului (comisionului). Cică Cancelarul (fost ministru la IT!) ar fi promis că va crea un tabel electronic, pe care va afişa zilnic suma restituită poporului din tezaurul prădat. Cică ar fi declarat mai apoi că… era o glumă. O metaforă, zice el, IT-stul (pe un tărâm al miracolelor, se vorbeşte doar în childuri şi metafore).

Cică furtul continuă, guvernul luând, pentru necesităţi curente, bani din băncile particulare, pe care îi va întoarce (cu dobândă!) poporul. Cică asta nu se face de nevoie, ci este încă o afacere. Pentru că – e valabil şi pentru ţările de poveste – dacă undeva scade, în altă parte creşte. Şi dacă guvernul e sărac şi cerşeşte, asta nu înseamnă deloc că şi guvernanţii sunt săraci.

Cică un cap de clan, arestat pentru tragerea sforilor şi prădarea vistieriei, nu este judecat public, pentru că mărturiile lui ar putea să tragă după el întregul sistem. Şi atunci s-ar prăbuşi toată ţara de poveste. Cică un şef al unei zone economice libere (de poveşti) ar fi fost demis pentru că lucra conform unor programe şi criterii de performanţă. Şi deteriora sistemul.

Or, aici nu se lucrează, aici se fac minuni. Şi se dau pomeni.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)