Talente şi oportunităţi

MIRCEA-V.-CIOBANU

Scria cineva că dacă destinul ar fi fost mai puţin blând cu Steve Jobs, acesta ar fi putut deveni (doar) un mare uneltitor, intrigant sau geambaş. Pe lângă talent şi energie, lui i-a mers cu ţara în care s-a născut şi cu timpul expansiunii tehnologiilor informaţionale, în care a trăit şi care l-a solicitat plenar. În Rusia Sovietică, el ar fi fost vreun Ostap Bender, marele combinator. Precum şi personajul lui Ilf şi Petrov, dacă ar fi trăit într-o ţară capitalistă, ar fi fost vreun onorabil om de afaceri în domeniul finanţelor.

Încotro bat eu? În oiţele noastre autohtone. Poate că biata noastră clasă politică nu a avut parte de nişte condiţii normale de dezvoltare a talentelor? De ce să punem pe umerii lor sarcini pe care ei nu le pot duce? Poate că talentul lor e în altă parte? Poate caietul lor de sarcini trebuie coborât cu un registru-două mai jos, conform competenţelor?

Or, nu ştiu cum se întâmplă, dar „responsabilii” statutari ai acestei ţări poartă, în realitate, mai puţină răspundere decât un portar, măturător sau muncitor necalificat, angajat cu ziua. Primul are o fişă de post limpede şi-i concediat dacă nu îşi onorează obligaţiile. Altul se poate lipsi de prime dacă îşi îndeplineşte sarcinile neglijent. Iar al treilea nu va fi remunerat dacă nu-şi va face lucrul.

Tot mai des am senzaţia că preşedintelui ţării i s-ar potrivi mai mult pescuitul: acolo se cere să poţi sta nemişcat şi neobservat ore în şir. Fără să scoţi o vorbă. Alţii, ca Marian Lupu, d.e., dimpotrivă, fac multă gălăgie. Dar nu produc idei. Îi putem exploata doar statura: ar putea fi portar la vreun hotel, bancă sau restaurant. Nu la recepţie, să nu dezorienteze clienţii din punct de vedere politic vs ştiinţific.

Mesagerii voinţei altora, Andrian Candu şi Valeriu Streleţ, ar fi buni de poştaşi. Pe Mihai Ghimpu îl văd însoţitor de vagon, servindu-i pe pasageri cu ceai şi ţinându-le de urât cu istorii glorioase şi triste, cu teorii conspirative şi poveşti de familie despre talentul neamurilor sale. Spirit ordonat (milităreşte),Vladimir Voronin ar fi un bun plutonier. Sau şef de depozit. Iurie Leancă, maestru al comunicării (adevărat, incomozii îl irită), ar putea fi un bun manager pentru vânzări (a ştiut, d.e., să ne prezinte Europei ca marfă vandabilă).

Intrigant, aventurier, uneltitor, şantajist, Renato Usatîi aparent pare a fi un Ostap Bender în minor. În realitate, e doar executorul mediocru al unui comandament obscur. Nu îl văd decât preşedinte al unei asociaţii de locatari. „Soluţiile” pe care le propune Igor Dodon (d.e., confiscarea averii celor bănuiţi de corupţie, pentru a rezolva problemele energetice ale ţării) denotă o lipsă totală de imaginaţie economică. Cu gândirea lui liniar-socialistă, poate fi (doar) distribuitor de ajutoare umanitare.

Spre deosebire de alţii, Vlad Filat şi de Vlad Plahotniuc au făcut ceva în viaţă. Un anume talent nu le poate fi negat. Numai că succesul afacerilor lor e în contradicţie flagrantă cu politicile unui stat normal. Ei sunt maeştri în a fenta concurenţii şi statul, nu în a crea reguli. Consecutiv, trebuie înlăturaţi din viaţa publică. Să fenteze legea (nu să impună societăţii legile şi legiuitorii lor), să manevreze, să facă afaceri. Or, personajul lui Ilf şi Petrov şi-a dezvoltat talentul, adaptându-se condiţiilor (sau ocolind legea). Dar nici prin minte nu i-a trecut să se angajeze în Sistem, cu atât mai puţin să-l schimbe după chipul şi asemănarea sa. Ai noştri însă chiar asta fac! Croiesc statul pe relieful minţii lor.

Este cu atât mai alarmant, cu cât lumea se schimbă, solicitând caractere ferme, care îşi pot asuma responsabilităţi. Pentru că nici un alt stat sau instituţie internaţională nu va face lucrul în locul nostru şi nu ne va asigura supravieţuirea (de prosperare, azi, nu mai vorbim).

Evenimentele tragice din ultimele zile de la Paris ne-au dat semnale clare că nimic nu va mai fi cum a fost până acum. Cei care, în aceste condiţii, nu îşi pot asuma responsabilităţi, trebuie să plece.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu