„Tălăncuţa” ne (în)cântă de 30 de ani

Cea mai cunoscută formaţie etnofolclorică de la noi, „Tălăncuţa”, a susţinut duminică la Filarmonica Naţională un concert de anvergură, consacrat celor 30 de ani pe care ansamblul condus de Andrei Tamazlâcaru i-a împlinit în 2010.

Cei mai buni interpreţi de folclor basarabeni – Maria Iliuţ, Susana Popescu, Veta Ghimpu-Munteanu, surorile Osoianu, Galina Pâslaru, Dina Vrăjmaşu, Nicolae Gribincea, precum şi instrumentiştii Victor Dubencu, Petru Dinjos, Victor Botnaru – au trecut prin şcoala „Tălăncuţei” şi evoluează în cadrul ei şi azi. Spectacolul aniversar al formaţiei a fost organizat de Primăria capitalei, Direcţia Cultură a municipiului Chişinău şi Uniunea Muzicienilor.

Având un rol-cheie în explorarea, valorificarea şi promovarea artei muzicale populare, a tradiţiilor autentice, „Tălăncuţa” face parte din patrimoniul naţional şi merită cele mai calde felicitări pentru că aduce pe scena modernităţii creaţii neperisabile ale folclorului românesc din spaţiul pruto-nistrean.

Repertoriul „Tălăncuţei” include colinde, doine, balade, cântece pascale, de petrecere, de leagăn, de dragoste, de jale, de recruţie, invocări, strigături etc.

Membrilor ansamblului le revine meritul de a fi creat formaţii folclorice în zeci de şcoli şi licee din Chişinău, acestea preluând multe din compoziţiile muzical-coregrafice ale formaţiei-mamă. Important e că, în decurs de trei decenii, în R. Moldova au apărut numeroase colective artistice care poartă, de asemenea, numele „Tălăncuţa”.

Îndrăgită de publicul larg, formaţia îndrumată de compozitorul, folcloristul, etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru a iniţiat câteva festivaluri folclorice inedite, de exemplu, Festivalul cântecului pascal, Festivalul cântecului ostăşesc. În 2009, „Tălăncuţa” a editat două CD-uri cu cântece lirice, realizate de tălăncistul Nicolae Gribincea. Recent, surorile Osoianu au editat un CD de colinde din Transnistria. Membrii formaţiei îşi mai doresc să editeze volume de cântece istorice, un volum de cântece ostăşeşti şi un volum cu forme de hăulit şi cu melodii fără cuvinte, cărora li se mai zice doine vocale.

Potrivit lui Andrei Tamazlâcaru, „obiectivul „Tălăncuţei” a fost de a descoperi folclorul muzical, de a-l studia şi a-l scoate în evidenţă. Avem muzică păstorească, avem dans păstoresc şi avem instrumente păstoreşti, pe care se cuvine să le cunoaştem. Denumirea formaţiei am luat-o de la tălăncuţa străveche, am desprins-o de la gâtul oilor şi am adus-o printre noi, atribuindu-i o nouă semnificaţie”. Este interesant că şi numele celebrului folclorist are legătură directă cu păstoritul, cuvântul „tamazlâc” însemnând „cireadă, turmă”.

„Folclorul nostru autentic trebuie să dăinuiască, dar autorităţile nu prea văd ce bogăţie am moştenit”, menţionează Andrei Tamazlâcaru. Din păcate, în ultimii ani, statul nu mai finanţează expediţiile folclorice în satele R. Moldova. Acolo însă mai pot fi găsite perle ale artei populare, care aşteaptă să fie salvate.

La mulţi ani, maestre Andrei Tamazlâcaru! La mulţi ani, „Tălăncuţa”!

Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)