Taharrush-am-Köln

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Deși astronomii și astrologii au o altă opinie, eu cred că anul 2016 a început la Köln, unde mii de tineri („de etnie arabă și nord-africană”) au hărțuit, jefuit, iar câțiva inși au și violat femei în plină stradă. Acest mod barbar de a sărbători Revelionul și-a găsit de curând și denumirea: taharrush. La origine, termenul desemna acțiunile de intimidare (în primul rând, sexuală) a activistelor din diverse mișcări civice sau antiguvernamentale de către polițiștii și securiștii egipteni în anii 2005-2006. Cu timpul, practicile forțelor de ordine egiptene au fost preluate și îmbogățite cu noi nuanțe culturale de tineri de pe întreg cuprinsul Ummei musulmane.

Taharrushul a bulversat Germania și restul Europei, bastioane ale toleranței și liberalismului, stârnind dezbateri aprinse în legătură cu politicile comunitare privitoare la migrație și refugiați. Bătrânul continent e cuprins acum de îndoieli, majoritatea vizând multiculturalismul, declarat iresponsabil, al stângii, capacitatea de reacție a forțelor de ordine la asemenea provocări și viitorul refugiaților. Certitudini nu par să aibă decât partidele de opoziție, cu precădere forțele naționaliste din UE și liderii populiști ai acestora, atât de marginali în epoca boomului economic european. Totuși, oamenii de bun-simț înțeleg că problema nu e nici în multiculturalism, nici în competența poliției și nici măcar în afluxul masiv de emigranți.

Multiculturalismul e o idee. Și, ca orice idee, poate deveni primejdios dacă e absolutizat. Forțele de ordine nu sunt nici ele sursa primă a răului: chiar vrem cu tot dinadinsul să credem că poliția germană ar fi (in)acționat la fel dacă orașul era condus de oameni cu o percepție ceva mai adecvată a realității și cu atitudini ceva mai critice față de propriile lor sloganuri electorale? Cum putea, bunăoară, primărița Coloniei, frau Reker, să nu încerce măcar să mușamalizeze scandalul, dacă dumneaei a urcat la putere tocmai pe aripi de multiculturalism, ca să zi așa, dogmatic? În sfârșit, nici numărul, într-adevăr, mare al refugiaților și al emigranților din țările musulmane nu este o problemă în sine. Și nici faptul că o bună parte din aceștia aduc cu ei, în Europa, nu numai tragedia națiunii lor eșuate, ci și idei și stări de spirit antioccidentale.

Marea dificultate e în a înțelege cât de mare este capacitatea Europei de azi și de mâine de a integra economic și social milioane de migranți și refugiați. A devenit clar: Europa poate primi oricât de multă lume dorește (loc este), dar numai dacă e sigură că o poate integra. Considerentele de ordin umanitar sunt nobile, sunt cununa morală a gândirii și construcției politice europene, dar nici acestea nu trebuie absolutizate. Europa nu poate fi mama tuturor răniților. Adăpostind toate victimele catastrofelor umanitare, Europa riscă să devină ea însăși locul unei mari catastrofe umanitare. Toleranța trebuie să se oprească acolo unde nu mai e posibilă integrarea. Numai așa toleranța va avea un sens. Dimpotrivă, excesul de toleranță va provoca un exces de suferință tocmai celor pe care Europa vrea să-i salveze. Transformându-i în inamici.

Bolșevismul s-a născut, până la urmă, din gestul umanitar al țarului Alexandru II, zis și “Țarul Eliberator”, care a anulat sclavia. Milioane de țărani s-au năpustit în orașe în căutarea unei vieți mai bune. Dar firavele industrii și instituții rusești nu au fost în stare să integreze în scurt timp atâta lume. Rezultatul se cunoaște: deprimata și pauperizata clasă muncitorească a constituit, în numai câteva decenii, baza socială a revoluției. Care a distrus o civilizație și a instaurat barbaria.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)