Posts Tagged “scriitor”
Raftul bibliotecii construit de Mihai Papuc e o mică istorie a literaturii române de la periferie, în texte exemplare
Membrii CCA au votat pentru acordarea licenței postului rusesc NTV, în spatele căruia se află un Dodon
Distinsul scriitor Efim Tarlapan a plecat dintre noi. Vineri, 11 decembrie 2015, între orele 10.00 – 12.00, sicriul va fi depus la Uniunea Scriitorilor din Moldova, unde va avea loc un miting de doliu.
Intoxicările securistice au din ce în ce mai puţine şanse de a prinde mintea oamenilor
O zi de duminică la Biblioteca „Ovidius”
Reuniunea Teatrelor Naționale de la Chișinău (17–27 septembrie 2015) include și o secțiune de teatru radiofonic
A suferit un infarct şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale
Ce tupeu trebuie să ai ca să te bagi la primărie când eşti implicat într-un asemenea scandal ca Banca de economii?!
Aşadar, să vă ofer câteva clipe de amuzament. 1. Sunt un scriitor de modă veche. Personajele mele nu înjură. 2. Cred în Erick Bentley care spunea că o piesă de teatru este un roman comprimat în 60 de pagini. 3. Cred în Aristotel, în „Ars Poetica” şi în Catharsis. 4. Cred că oamenii citesc un…
Un scriitor chișinăuean emigrat în Canada a cules mai multe premii pentru proze bizare în care teritoriul pruto-nistrean apare ca o desăvârșită caricatură, limba lui ascuțită îi critică de mama focului pe toți cei care mai viețuiesc în R. Moldova, totuși, îi mărturisește unui ziarist că ar vrea să fie îngropat, când o să-i bată…
Dacă cineva mi-ar cere sfatul pentru o listă de lecturi, nu i-aş propune cărţile de poezie sau de proză de la noi, ci eseurile lui Eugen Lungu.
Apărătorii televiziunilor ruseşti susţin că retragerea licenţei e un atentat la libertatea cuvântului.
Cărţile care sunt pentru tine te caută singure, important e să fii treaz atunci când ele trec pe alături.
De cu zori se scoală fata, /Pune mâna – nu-i Săgeata! / Zice fata cu mâhnire: /„Nu-i Săgeată, nu-i unire…”
„A apărut un nou tip. Ia-l acasă. E bun la pat. La tine în pat nu intră decât cei mai buni…”
Aureliu Busuioc (un alt aristocrat al cuvântului) scria: „Dacă în aparatul circulator al poeziei noastre pulsează o şuviţă de sânge albastru – Lui (Costenco) i-o datorăm”.
Un truism: în şcoală nu se studiază literatura, ci se formează cititorul. El însuşi va alege, mai apoi, autorii şi cărţile pe care să le citească. Important e să se dumerească: ce îl face să prefere un autor, un gen literar
După criza de anul trecut, care a afectat mai multe reviste de cultură basarabene, revista „Contrafort” – una dintre cele mai apreciate publicații literare din Moldova – și-a restabilit ritmul de apariție în 2014
Cartea e un melanj bizar de autenticitate imediată şi fantasmagorii suprarealiste, de real şi mistic (o mitologie particulară, cu larii familiali şi cu mici demoni de construcţie proprie), de resemnare filosofică şi necazul expus publicistic, apelând la asocierile şi calambururile de suprafaţă.
Pe fundalul acestor primeniri care ne apropie de normele civilizate (concursuri obligatorii pentru orice proiect finanţat din banii publici), editarea şi achiziţia cărţilor acsacalilor noştri literari în afara oricărui concurs ne întoarce, ca gest, în epoca de piatră. Iată că şi un alt coleg se plânge, într-un ziar, ministrului culturii, că directorul Teatrului Naţional nu vrea să-i monteze piesa.
Cu prilejul celor 25 de ani de la decretarea limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova, i-am rugat pe mai mulți oameni de cultură basarabeni să povestească pentru JURNAL de Chișinău despre cel mai impresionant moment din 31 august 1989.
Dintre basarabeni cine ar fi cel mai potrivit? Cine ar fi „tipicii” şi cine ar fi „excepţiile”? Hasdeu? Stere? Goma? Druţă? Vieru? Vasilache? Bucuioc? Beşleagă? Saka? Dabija? Popa? Galaicu-Păun? Crudu? Eu nu propun, eu doar întreb.
