Posts Tagged “monument”
În toată săptămâna nu am auzit vocea majorităţii guvernatoare (i-o fi luat apele puhoiului?).
Doar ambasadorul Bulgariei la Chişinău a vorbit bulgăreşte la Congresul bulgarilor din R. Moldova
Impresii din Ţara Soarelui-Răsare // Dimitriana Zaharia
Interviu cu avocatul Iulian Rusanovschi
Despre Guvernul Cioloş: „generat de generali şi procurori”, este „pur şi simplu un monument al neputinţei şi incompetenţei”
Partea cea mai urâtă este că au smuls din acel loc plăcuţa de marmură instalată în 1992 de Societatea Culturală „Ginta Latină”. Acolo rămăsese o parte din stâlpul unei troiţe, care avea incrustaţi doi arhangheli şi un text din Evanghelia după Matei. Care era rostul instalării unei noi pietre?… Şi ce au făcut cu plăcuţa Societăţii „Ginta Latină”?…
La Chişinău, Ziua Naţională a României adună de la an la an în piaţă o generaţie tot mai tânără
Una din cărţile sale, „Razboiul nu are chip de femeie”, a fost dedicată rolului femeilor în cel de-al Doilea Război Mondial
„Fluviul ca experiență” a fost genericul celei de-a treia Conferințe Internaționale a Culturilor Dunărene
Generalul Ion Costaş şi istoricul Anatol Petrencu, dr. hab. în istorie, îi dau replica lui Renato Usatîi
În conformitate cu legislaţia în vigoare în domeniul protecţiei patrimoniului cultural, orice intervenţie asupra monumentului trebuie coordonată în bază de documentaţie de proiect cu Ministerul Culturii al RM.
În Rusia, Twerking-ul în preajma monumentelor devine o “tradiţie”
A mai făcut rost de o placă comemorativă Sofian Boghiu şi a donat-o mănăstirii Rudi, unde fostul teolog şi artist plastic basarabean a intrat ca rasofor. Placa însă nu a fost instalată din cauza „prietenilor” de la Episcopia de Edineț, pentru simplul fapt că a fost adusă din România, acum se află în podul mănăstirii.
Vara este anotimpul pelerinajelor. Un grup de călători și-au reluat drumurile spirituale, pe urmele sfinților și marilor domni din veacurile trecute. În mod tradițional, plecarea a fost organizată de Centrul de pelerinaje „EMAUS”, din cadrul Mitropoliei Basarabiei.
În centrul orașului Cahul a fost inaugurat pe 6 iulie bustul „Grigore Vieru”. Un grup de inițiativă a început colectarea de fonduri pentru această operă în 2011, dar înălțarea bustului a devenit posibilă datorită susținerii financiare substanțiale din partea Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău.
Emilian Galaicu-Păun şi-a lansat recent ediţia a II-a, „revăzută şi remake-tată”, a romanului Ţesut viu. 10 x 10 (Ed. Cartier, 2014), o carte scrisă (afirmă autorul) timp de 14 ani şi rescrisă încă vreo trei ani (prima ediţie a apărut în 2011).
Pictorița Valeria Barbas a participat la Festivalul Internaţional de Pictură „Maiden Tower” din Baku, Azerbaidjan. Ediția curentă a festivalului, a 5-a, a întrunit 28 de ţări (Franţa, Marea Britanie, România, Ucraina, Rusia, Albania, Mongolia, Japonia, Vietnam, Liban, Tunisia, Maroc, Senegal, Uganda etc.).
Interviu cu Günter Vossler, preşedintele Asociaţiei germanilor basarabeni din Stuttgart
Duminică, 11 mai curent, la Mingir, Hânceşti, a fost inaugurat un complex memorial „naţional”, românesc cum ar veni, deşi n-am văzut nicăieri acest cuvânt, nici pe monumente şi nici pe tablele de granit incrustate cu numele celor căzuţi în cele două războaie mondiale şi în timpul foametei.
Pe 10 mai a fost dezvelit în fața Filarmonicii Naționale bustul lui Carol Schmidt, primar al Chişinăului în perioada 1877–1903. La ceremonie a participat preşedintele Parlamentului R. Moldova, Igor Corman, precum şi vicepreşedintele Bundestagului Germaniei, Ulla Schmidt.
Într-un articol de-al meu de pe moldova.org am scris că mai multe clădiri din Chişinău sunt maculate cu slogane xenofobe, în limba rusă, printre care cel mai grav mi s-a părut a fi smerti rumânov/moarte românilor. Acest îndemn josnic şi ameninţător l-am descoperit în mai multe colţuri ale oraşului, ceea ce m-a dus cu gândul că ar semăna cu o campanie orchestrată din umbră. Am anexat şi poze. Ceea ce m-a mirat cel mai tare e că procuratura nu s-a sesizat şi nu a început o investigaţie penală, de unde şi cum au apărut. Nefiind vorba despre nişte înjurături nevionvate, şi nefiind vorba doar de un singur îndemn sau două, cu atât mai mult mă miră faptul că şi azi, la câţiva ani de când au fost răspândite prin oraş şi la doi ani de când am semnalat fenomenul, nimeni nu le-a şters de pe ziduri. Aceste inscripţii contra populaţiei majoritare din oraş, cu iz fascist, mai pot fi văzute şi acum prin oraş. Să zicem, pe strada Neaga.
M-am gândit, poate că inscripţia în cauză se vrea a fi o ameninţare la adresa unor oameni care locuiesc în blocul de pe strada Neaga, pentru că împărtăşesc viziuni europene. Autorul îndemnului xenofob şi fascist poate că vrea să-i intimideze în felul acesta. Dar poate nu numai pe ei, ci pe toţi românii care trec pe strada Neaga. Dar, mai ales, pe românii care merg să-şi perfecteze actele de identitate la secţia de paşapoarte de peste drum. Dar de ce nu l-a tradus şi în română? Înseamnă că nu e adresat românilor din România, căci se ştie că nu aceştia nu rup rusa, ci românilor din Rep Moldova, care nu au cum să n-o cunoască.
Oricum ar fi, mă miră foarte tare că nici poliţia,nici procuratura, dar nici autorităţile oraşului, nu s-au gândit să şteargă acest îndemn agresiv şi să dea de urma autorilor lui. Oare de ce?
Pe de altă parte, fu destul ca un om între două vârste să scrie pe un monument al soldaţilor sovietici că soldaţii ruşi sunt ocupanţi, ca să fie umflat în aceeaşi clipă, chiar de la locul faptei, iar textul său să fie radiat cât ai trage cu praştia de pe monument.
Nu zic că e bine că acel domn a ales să protesteze în felul acesta contra neoimperialismului rus. Nu e bine. Pentru că le va da doar apă la moară inamicilor aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova. Cred că ar fi făcut mai bine să fi ales alte căi de-a protesta, ieşind, de exemplu, cu o pancardă în faţa ambasadei Rusiei, unde să scrie că soldaţii ruşi sunt ocupanţi, dar nu înţeleg de ce într-un caz poliţia acţionează cu viteza fulgerului, iar, în alte cazuri, se face că bate vântul.
Smerti rumânov/ moarte românilor. Oare când va fi găsit şi umflat şi autorul acestei inscripţii? Şi oare va fi şters vreodată îndemnul ăsta de pe zidul de pe strada Neaga, dar şi din alte colţuri ale oraşului?
După mai bine de două decenii de independenţă, cetăţenii Republicii Moldova încă nu sunt decişi ce să sărbătorească pe 9 mai. Majoritatea ne-au spus că pe 9 mai sărbătoresc Ziua Victoriei, pe 10 mai ori chiar săptămâna viitoare, vor aniversa Ziua Europei.
