Posts Tagged “intelectual”

Scrisorile, ca nişte păsări din cer

By |

Scrisorile, ca nişte păsări din cer

Este un om cuminte, un om blând, care, prin tot ce a făcut, prin felul cum îşi poartă bătrâneţile, ne-a oferit şi ne oferă o lecţie de demnitate.

Read more »

Reuşeşti atunci când ştii să dăruieşti

By |

Reuşeşti atunci când ştii să dăruieşti

Rămas fără lucru, au început a-i roi prin minte tot felul de gânduri. Avea momente în care îşi imagina că va ajunge un cerşător. Şi cum necazurile nu vin niciodată singure, la scurt timp, o altă năpastă s-a abătut peste familia lor.

Read more »

„Literatura se adună cu răbdare”

By |

„Literatura se adună cu răbdare”

Plivitul e un fel de nirvana îngrijirii pământului. Prăşitul e o îndeletnicire pragmatică, plivitul însă are ceva din lucrul de artist. Straturile plivite nu numai că scapă de buruieni, ci şi arată frumos, ca orice lucru făcut cu migală.

Read more »

Pretexte // Euroasianismul

By |

Pretexte // Euroasianismul

Așa se face că uneori înțelesul unor texte se developează anume datorită unui context istoric. Momentul lecturii devine dacă nu un revelator de sens, atunci cel puțin un catalizator hermeneutic. Reproduc aici un mic fragment dintr-un text pe care l-am recitit acum câteva zile și care, acum câțiva ani, nu-mi reținuse atenția. E vorba de…

Read more »

Dubito, cogito

By |

Dubito, cogito

Uneori nu ştiu ce-mi vine şi deschid internetul moldovenesc, ca să vad ce mai scrie lumea. O fac rar pentru că fiecare vizită e aşa de plină de impresii că-mi ajunge pentru mult timp. Recunosc, îndeosebi îmi place stilul pretins intelectual pe care-l adoptă unii jurnalişti sau bloggeri care se vor populari şi cred că…

Read more »

Testamentul citit al Liliei Bicec

By |

Testamentul citit al Liliei Bicec

„În Italia, de la spălatul podelelor am revenit la statutul meu de intelectual, pe care-l aveam acasă”

Read more »

Pretexte // Culturile mari și mici

By |

Pretexte // Culturile mari și mici

Dacă postmodernitatea pare să înceapă cu conștientizarea faptului că nu mai putem diferenţia culturile în mari și mici, majore și minore, că, în definitiv, cultura nu are grade de comparație, atunci modernitatea pare să sfârșească odată cu efortul filosofilor, istoricilor, filologilor în a determina identitatea și supremația culturală a unor popoare față de altele, întreprindere…

Read more »

Pretexte

By |

Pretexte

La sfârşitul fiecărui an academic, universităţile desfăşoară campanii de informare a liceenilor în privinţa ofertei de studii. Am observat că, în marea lor parte, discursurile de promovare a facultăţilor şi a specialităţilor universitare vizează posibilităţile de angajare ale viitorilor studenţi. Mi se pare un fapt nu doar eronat în ceea ce ţine de relaţionarea cu…

Read more »

RECURS LA METODĂ // De la sabat la summit și înapoi

By |

Atacul informațional la care suntem supuși zilnic ne-a copleșit conștiințele. Nu reușim să mistuim cum se cuvine un buletin de știri, că ni se servește pe dată o altă porție de evenimente și opinii. Suferim de obezitate informațională. Și poate că din această cauză devenim tot mai grei de cap și nu mai ascultăm de glasul rațiunii.

Read more »

Notiţe subiective // Învățătorul învățătorilor

By |

Notiţe subiective // Învățătorul învățătorilor

Românii au un talent deosebit să-și treacă cu vederea personalitățile, să facă abstracție de oamenii de valoare și să mediatizeze non-valori până nu se mai poate.

Read more »

RUPEREA RÂNDURILOR // Poetul şi cititorul

By |

Eminescu debuta cu o pastişă. De-aş avea, poezia publicată în „Familia” din 25 februarie/ 9 martie 1866, era o imitaţie după o Doină de Vasile Alecsandri (care imita, la rându-i, un text folcloric). Strămoşul poetic comun al lui Alecsandri şi Eminescu era poezia populară (celelalte „rude” se bifurcau: pentru unul, poezia franceză; pentru altul, cea germană).

Read more »

Pianistă moldoveancă la Paris: Nu putem vorbi despre o piață muzicală în Republica Moldova/ INTERVIU

By |

Pianistă moldoveancă la Paris: Nu putem vorbi despre o piață muzicală în Republica Moldova/ INTERVIU

A studiat la Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, a obținut licența și masteratul la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, iar astăzi își urmează cariera în Paris. Urmăriți un interviu cu pianista Ecaterina Baranov, oferit pentru Moldova.ORG

Dragă Ecaterina, cum a apărut pianul în viața ta?

Parinții mei au hotărât că dezvoltarea generală a unui copil implică neapărat activitați extracurriculare ca muzica, dansul, fără cea mai mica intenție de a educa un muzician. Una dintre profesoarele mele s-a întâmplat să devină factor determinant al alegerii (oricum eram prea mica să decid, practic nu am facut decât sa accept), insistând asupra ideii că ar trebui să mă dedic artei sonore. Iar odată ce plonjezi în tumultul acestui râu, se pare ca nu mai ai scăpare, el îți devine stihie, te formează ca personalitate, ca mentalitate. Asta nu înseamna ca nu vei încerca niciodată să evadezi, cu siguranță fiecare muzician are momente de criză. Am avut și eu gânduri de a părăsi domeniul în care activam.

Pentru a obține performanțe în mânuirea unui instrument muzical trebuie multe ore de muncă. Crezi că exercițiile zilnice, de la o vârstă atât de fragedă ți-au răpit din clipele copilăriei?

Nu prea îmi dau seama. Întotdeauna datoria de a investi în studiu a fost firească (nu neapărat plăcută), ori parinții mi-au impus-o și mi-au fost exemplu. Trebuie însa să afirm că am avut și timp liber în copilarie. Nu se presupunea ca voi deveni muzician, deci nu am urmat inițial un program intesiv de studiu, ca acel din instituțiile specializate din Rusia, spre exemplu. Nici nu cred ca avem în țară un program atât de drastic pentru școlile specializate primare si medii. Până în ziua de astăzi simt lacunele respective.

Ai făcut studiile la Liceul Ciprian Porumbescu, apoi ai obținut licența și masteratul la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Ce te-a determinat, la un moment dat, să îți continui cariera în Franța?

Mi s-a oferit o bursă de studii. Si aici „destinul” a hotarât pentru mine.

Ce șanse au tinerii din Moldova să se promoveze peste hotare?

Fiecare caz este diferit. Depinde de pregatirea profesionala, scopul si ambiția fiecărui tânăr și neapărat, de oamenii pe care îi întâlnește.

Dacă ai deveni Ministrul Culturii, ce ai schimba în piața muzicală din Moldova?

De fapt, nu putem vorbi despre o piață muzicală în Moldova, atât timp cât nu avem consumatori pentru acest gen de artă.

1. În Europa aproape fiecare copil studiază un gen de artă în scopul propriei dezvoltări. Mulți adulți practică un instrument muzical în calitate de hobby. Exisă multe coruri și orchestre de amatori, unele dintre ele, susținute fianciar de primarii. Este evident că un individ ce investește timp și efort, studiind pentru propria placere lucrări din visteria literaturii muzicii clasice, cu atât mai mult va manifesta interesul de a audia concerte live ale muzicienilor profesioniști.

Chiar dacă se spune că Franța, spre deosebire de Germania, Marea Britanie, nu înfățișează una din țările cele mai „muzicofile” din Europa, totuși sălile sunt mai mult pline decât goale, chiar pentru concertele cu importanță redusă. Publicul e emoțional participativ, există o necesitate de a recepționa hrana spiritual-intelectuală, în automobile se ascultă posturi de radio ce transmit muzica clasică și acasă sunt audiate înregistrări.

Există în Moldova un asemenea consumator? Nu e nevoie sa răspundem, probabil, ori e de la sine înțeles…

Deși înțelegem foarte bine că un om înfometat nu se poate urni de la nivelele primare ale piramidei trebuințelor, ca să vorbim despre o piața, arta ar trebui infiltrată în necesitațile umane.

Poate ar trebui să începem cu cei mai mici? La început deschide școli private, susținute prin subvenții din partea statului, unde artele ar fi propuse în forma interactivă copiilor, spre a le spori curiozitatea și plăcerea spre dezvoltarea culturală? Să înmulțim evenimentele cultural-educative extracurriculare, pentru a motiva copii sa continue studiile artistice ?

E indispensabil să cultivam nu numai profesioniști, ci și consumatori ai produselor profesioniste.

2. Altă parte a monedei ar fi oferta… Suntem o țară cu un potențial enorm, dar deseori, ne limitam la starea lui brută…

Comparația produsului national cu cel european este fundamentală pentru o evaluare obiectivă.

Extrem de utile ar fi parteneriatele cu școli din Europa, bursele de scurtă durată, stagiunile de vară, master-class-urile, proiectele moldo-europene. Tinerii muzicieni au nevoie de informație proaspătă, inspirație, comunicare cu semenii de peste hotare.

3. Mai exista un moment important. Chișinăul posedă câteva instituții oficiale cu program stabilit (Sala cu Orgă, Filarmonica Națională, Teatrul „Mihai Eminescu” ect.), care au capacitatea de a invita personalitați notorii.

Doar de puțin timp au început proiecte independente ca Youth Orchestra, spre exemplu. De ce tinerii noștri nu ar fi instruiți și motivați să creeze proiecte independente, fie și cu buget mic (raspîndite în toată țara, nu numai în capitală)? Rezultat: se extind evenimentele culturale, tinerii își văd aplicat în viața reală bagajul de cunoștințe acumulate în decursul anilor de studii, își justifică autoevoluarea, este valorizat si ghidat potentialul ideilor inovaționale specific minții fragede, sporeste nivelul calității ofertei de muzica clasica etc.

De ce nu s-ar crea un parteneriat între diferite facultăți, spre exemplu muzica – management/marketing?

4. Arta întotdeauna a avut nevoie de mecenați. Poate guvernarea ar putea atrage anumite investiții ale sponsorilor?

5. Ar fi binevenite proiecte de accesibilizare a muziicii clasice prin elemente de marketing si branding utilizate în show business, fără a diminua calitatea produsului. Adică, pastrând valoarea lui intactă, a propune o imagine atractivă prin proiecte larg mediatizate, televizate, evenimente culturale ce implică mai multe genuri de artă. Am mai multe idei în acest sens, dar nu am susținerea necesară…

La ce proiecte ar putea participa tinerii muzicieni din Moldova pentru a-și dezvolta abilitățile vocaționale?

Recent a fost creat proiectul franco-moldav de susținere a tinerelor basarabeni, Brize Muzicale Europene. Proiect găsit demn de a fi luat sub egida UNESCO Moldova.

El are ca misiune justificarea dezvoltării individuale, stimularea proiectelor personale de viitor ale tinerilor moldoveni și progresiunea muzicii clasice profesionale cu ajutorul culturii franceze și a experienței tinerilor din Europa occidentala marcați de francofonie.

Dorim să facem posibilă interacțiunea tinerilor noștri cu leaderii europeni, atât pe teritoriul Moldovei, cât și în țările europene, în comunicarea artistică, profesională, pedagogică, umană, prin pregătirea unui program de muzică de cameră, expus în concerte publice pe scenele țării. Dorim să construim un element de suport extracuricular sistemului de învătămănt din Moldova; accesul la componenta indispensabilă, dar dificitară în învățământul muzical actual – scena;

În iunie 2013, proiectul și-a organizat o avanpremieră în orașele Balți și Călărași. Concerte urmate de un master-class, cu doi invitați europeni: Andre Roque Cardoso (Portugalia), Olga Panova (Franța). Rezultatul s-a arătat a fi extrem de fructuos. Sălile pline au conținut profesori si elevi atât locali, cât și veniți din raioane apropiate, deschiși de a primi informație proaspătă, adusă din Europa. Dupa 1 ora de concert si 2 de master-class, publicul a participat activ în discuții privind sistemul de învățămînt muzical din Franța.

Dar pe 7 februarie, anul curent, în Paris, Brize Muzicale Europene și-a aplicat pentru prima dată conceptul principal, exportând primul tînăr basarabean, cornista Dorina Munteanu, care a cântat în formație de muzică de cameră cu pianistul Andre Roque Cardoso. Evenimentul a fost susținut de mai mulți artiști atât basarabeni, cât și europeni: pictorița Nelly Vranceanu, poetulul Traian Vasilcau. A fost interpretată o lucrare a compozitorului Ghenadie Ciobanu, pianiștii Irina Nesterova (Rusia), João Costa Ferreira (Portugalia), violonista Tomoko Nagakura (Japonia).

Cît de des te întorci în Moldova și cum te întâmpină publicul de acasă?

Cînt foarte rar în Moldova. Publicul nostru este însetat de interpreți străini care le-ar aduce idei proaspete, sonorități inedite, atitudini artistice originale. Chiar dacă este al șaptelea an de când am plecat în căutarea „aventurilor profesionale” si a-și putea să afirm că le-am găsit în chipul puternicelor personalități cu care am colaborat: profesorii mei, Guigla Katsarava, regretatul Devy Erlih, Alain Meunier, alți muzicieni cu care am avut ocazia sa cînt sau doar să comunic. Acasă voi fi considerată probabil pentru totdeauna una dintre „ai noștri”.

Se spune că muzica este alinarea sufletului, cum te-a ajutat sunetul al pianului să depășești momentele grele din viață?

Muzica este alinare pentru consumator. Pentru mine, însa reprezintă o muncă acerba. De ani de zile nu mai audiez muzică fără a o analiza, doar pentru placere.

Însă anume efortul depus ajunge să fie alinarea, precum și tulburarea sufletului meu… Interpretul are menirea de a reanima chipuri deshidratate pe o coala de hârtie: lirica senină, pietate, puritate ascetică, regrete, pasiuni vehemente, dureri necruțătoare, exaltări, mistere, revelații etc. Mai în glumă, arta sonoră devine un portal spre o lume paralelă.

Toate se realizează prin sunet. Fiecare atingere este unică și generează armonici irepetabile, anume ele colorează suetul, formează timbrul. Muzicianul caută timbruri ce vor încorpora o anumită stare, un sentiment, o atitudine. Ele vor divulga în mod abstract, dar absolut clar o idee umană, o metaforă, ce face din muzician un poet.

Care este genul de muzică pe care îl abordezi cel mai des?

Nu-mi ramâne forță decât pentru clasică. Deși îmi place jazz, blues, bossa nova, rock. Mă impresionează anumite voci excepționale din muzica pop, dar nu prea mă pasionează genul… În general, mă relaxez vizionând filme.

Crezi în viitorul muzicii clasice într-o eră în care predomină muzica de club?

Bine… Muzica clasică întotdeauna a fost elitară, nu? Ea necesită o anumită pregătire intelectuală… Va trebui să luptăm pentru ea.

Dacă ai avea ocazia să te întorci în trecut și să alegi alt instrument muzical, care ar fi acesta și de ce?

Nu am ales pianul. Așa a vrut Dumnezeu, prin cei care m-au înconjurat în acea epocă. Dar îl ador pentru complexitatea lui polifonică si tezaurul paletei de culori.

Mi-ar plăcea să posed violoncelul, pentru timbrul lui cald, puțin nostalgic, apropiat de vocea umana. Mi-ar placea să îmi mânuiesc cu abilitate vocea.

Cum crezi ce calități trebuie să posede un pianist adevărat?

Nu știu. Personalitațile marcante ce au creat istoria în arta interpretativă sunt atât de diferite, nu cred că pot generaliza. Dimpotrivă, consider că specialitatea își modeleaza „victima”.

Iar la final, te rugăm să dai câteva sfaturi pentru tinerii ce doresc să urmeze o carieră în acest domeniu

Cel mai valoros sfat ar fi să se dezvolte intelectual, profesional, spiritual, să devoreze informația propusă de sistemul nostru de învățămînt, dar să apeleze și la surse informaționale internaționale, internetul este accesibil tuturor.

Un produs mediocru nu poate atrage cumpărătorul. Un interpret care nu are ce spune nu va atinge sufletul ascultătorului, respectiv nu va excita atenția organizatorului.

Astăzi majoritatea muzicienilor practică de asemenea specialitatea de impresar pentru propriul lor produs. Se impune deci capacitatea de a cerceta piața (festivaluri, producători, concursuri de proiecte), a adapta produsul final cererii și a formula eficient propunerea. Mai trebuie sa știi să comunici și este indispensabil să renunți pentru totdeauna la comoditatea indieferenței și a absenței curiozității.

Tenacitate, ingeniozitate, speranță și multă, multă rabdare!

Interviu realizat de Irina Titica

Știrea Pianistă moldoveancă la Paris: Nu putem vorbi despre o piață muzicală în Republica Moldova/ INTERVIU a apărut pe Moldova.org.

Read more »

Volumul „Tu m-ai strigat, fiule?”, lansat de ziua lui Grigore Vieru

By |

Volumul „Tu m-ai strigat, fiule?”, lansat de ziua lui Grigore Vieru

Pe 14 februarie a fost lansat volumul „Tu m-ai strigat, fiule?” de Grigore Vieru. Selecţia a fost realizată de Spiridon Vangheli.

Read more »

OAMENI ŞI CĂRŢI // Analfabetismul funcţional

By |

OAMENI ŞI CĂRŢI // Analfabetismul funcţional

„Semianalfabet” este un cuvânt căruia Noul Dicţionar Universal al Limbii Române îi dă următoarea definiţie: „persoană care abia ştie să scrie şi să citească”. Analfabetismul funcţional este o noţiune mai recentă şi cuprinde în sfera sa persoanele care ştiu să citească, pot reproduce verbal un text (după ce îl tocesc), dar nu înţeleg ce au citit.

Read more »

„Am păstrat o amintire dureros romantică despre Chişinău, aș dori să revin”

By |

„Am păstrat o amintire dureros romantică despre Chişinău, aș dori să revin”

Interviu cu Magda Cârneci, poetă, prozatoare, eseistă, membră a Parlamentului Cultural European, București

Read more »

RUPEREA RÂNDURILOR // Ascensiunea tinerilor

By |

RUPEREA RÂNDURILOR // Ascensiunea tinerilor

Chiar dacă în literatură împărţirea pe sexe este irelevantă, nu pot să trec cu vederea o schimbare de decor.

Read more »

Carte la pachet // Gabriel LIICEANU, Dragul meu turnător

By |

Carte la pachet // Gabriel LIICEANU, Dragul meu turnător

Ce are în plus volumul lui Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător, Humanitas, 2013, faţă de cărţile de memorie ale supravieţuitorilor universului concentraţionar românesc? Nu aş putea să formulez un răspuns, suficient că-mi pun întrebarea…

Read more »

Poetul Dan Sociu, care a refuzat un premiu al ICR: Cultura e mortificată de stat

By |

Poetul Dan Sociu, care a refuzat un premiu al ICR: Cultura e mortificată de stat

Poetul Dan Sociu, care a refuzat un premiu al ICR: Cultura e mortificată de stat. Mă simt schizoidat iîn relaţia cu ăştia care pretind că ne reprezintă

Read more »

OAMENI ŞI CĂRŢI // În căutarea noului model eminescian

By |

OAMENI ŞI CĂRŢI // În căutarea noului model eminescian

La 18 decembrie 1888, cu jumătate de an înainte de moarte, Eminescu publica în Fântâna Blanduziei o schiţă ironic-umoristică despre nebunia omului sănătos, „Clanţ cu toţii, fraţi iubiţi”, atribuind-o lui Mark Twain.

Read more »

RUPEREA RÂNDURILOR // Dicţionarul Eminescu – un exegi monumentum…

By |

Cu editarea Dicţionarului enciclopedic „Mihai Eminescu”, academicianul Mihai Cimpoi şi-a construit propriul monument. …Mult mai trainic decât unul de bronz, vorba aceluiaşi Horaţiu.

Read more »

Oameni şi Cărţi // Ştefan Lemny pune punctul pe i

By |

Oameni şi Cărţi // Ştefan Lemny pune punctul pe i

Ştefan Lemny, istoric român naturalizat francez, a scris o carte interesantă despre Cantemireşti – Dimitrie şi fiul său Antioh –, tradusă în română de Magda Jeanrenaud şi prefaţată de Emmanuel Le Roy Ladurie.

Read more »

A-POLITICE // De ce Republica Moldova este altfel?

By |

A-POLITICE // De ce Republica Moldova este altfel?

Câteva evenimente, în lanţ, produc cascade de seisme la Chişinău. Fiecare dintre ele e în stare să dezechilibreze fragila construcţie pe nume Republica Moldova. Era de aşteptat ca Vilniusul să pună pe jar opoziţia pro-rusă, ceilalţi trăind o euforie… poate cam exagerată.

Read more »

„Diplomaţie pe baricade“: românismul din Republica Moldova nu va dispărea niciodată

By |

„Diplomaţie pe baricade“: românismul din Republica Moldova nu va dispărea niciodată

I-am pus o întrebare simplă diplomatului şi scriitorului Vasile Nanea: care va fi soarta românismului în Republica Moldova, după ce actuala generaţie culturală va dispărea, şi după ce România a depopulat bună parte a tineretului intelectual din această parte de Românie?Întrebarea, care a fost o capcană, nu putea să nu aibă un răspuns corect din partea unui diplomat care are o cunoaştere de ansamblu a fenomenului, şi nu una locală. Problema se pune însă astfel: oare diplomaţia românească nu ar trebui să îşi reintre în atribuţii şi să devină cu mult mai activă în atingerea interesului naţional, ori interesul naţional primar a fost, este şi va fi : toţi românii într-o singură Românie. Nu este oare acum momentul ca Ministerul român de externe să devină activ şi să promoveze peste tot pe unde se află noul obiectiv naţional: Reunirea României cu Republica Moldova.

Read more »

„Dascălul adevărat găseşte partea bună a fiecărui copil”

By |

„Dascălul adevărat găseşte partea bună a fiecărui copil”

Timp de patru decenii a îndrumat generaţii de copii cu necesităţi speciale la Şcoala-internat auxiliară din Sărata Galbenă, Hânceşti. Nu i-a fost greu să lucreze cu aceşti copii, deoarece „dascălul adevărat găseşte latura bună a fiecărui copil”.

Read more »

„Adevărul se ocupă cu tăcerea”

By |

„Adevărul se ocupă cu tăcerea”

OAMENI ŞI CĂRŢI // „Barosul cu care urma să sparg bolovanii de minereu cântărea 40 de kg, iar eu, v-am spus, doar 38”.

Ion Caraion

Read more »