„Sunt o femeie (aproape) normală”

 

FII PRIMUL! // Antoniţa Fonari: „Pentru moldoveni, normalitatea femeii înseamnă să fie casnică, să gătească, să aibă grijă de copii – de la educaţia lor până la ştersul fundului. Eu nu sunt aşa”

Am văzut-o recent îmbrăcată în mantie neagră, speriind pietonii ce treceau pe roşu. Acum o săptămână, a luat lopata pentru a-i demonstra lui Marian Lupu că femeile pot munci la egal cu bărbaţii şi a început să încarce pietriş cot la cot cu preşedintele parlamentului. Cel mai mare şoc l-a produs când a împărţit politicienilor slipuri anti-fumat. Este Antoniţa Fonari, femeia căreia mereu îi trăsneşte ceva prin cap.

Nu poţi să o treci cu vederea. Eram la o conferinţă de presă unde toţi, stând aşezaţi pe scaune, îi ascultau pe Nicu Ţărnă, solistul formaţiei „Gândul Mâţei”, şi pe interpretul Adrian Ursu care vorbeau despre cât de bine e să faci voluntariat şi ceva bun în folosul societăţii. Văd mulţi pantofi de culoare gri şi neagră şi o pereche de cizmuliţe roz care nu-şi găsesc astâmpărul. Văd zeci de feţe încruntate şi o figură luminoasă pe care cade o podoabă de păr roşu. „Eu sunt Antoniţa Fonari, preşedinta Asociaţiei Tineri pentru Dreptul la Viaţă şi secretarul general al Consiliului Naţional al ONG din RM”, se prezintă femeia de 35 de ani care povesteşte despre experienţa ei de voluntar şi despre Legea Voluntariatului în R. Moldova. Apropo, legea este proaspăt aprobată de cabinetul de miniştri. Antoniţa îşi aminteşte că activitatea de voluntariat o face din copilărie, când mergea pe câmp şi împreună cu unchiul Mircea strângeau sticlele şi mizeria din arătură în timp ce se îndreptau spre pădure. „Am fost educată în acest stil”, mi-a spus Antoniţa.

Antoniţa, nu plânge!

Este originară din satul Horodiște, raionul Donduşeni. „Copilăria mi-am petrecut-o la baştina lui Druță. Sunt unicul copil în familie. Am fost crescută şi educată de mama şi în special de unchiul Mircea. Când vorbeşte despre unchiul Mircea, Antoniţa nu-şi poate stăpâni emoţiile şi ochii ei căprui-verzui încep să lumineze umeziţi de lacrimi. „Sufăr foarte mult atunci când oamenii mor. Am pierdut mai mulţi colegi pentru că am lucrat cu persoane cu HIV SIDA, pentru că există cancer, pentru că uneori oamenii se sinucid”, povesteşte Antoniţa îndurerată. De la unchiul Mircea i-a rămas ca moştenire o colecţie de monede la care ţine foarte mult. „Este adevărat că ne alegem soţul după felul cum am fost influenţaţi de unul din părinţi. Soţul meu este de aceeaşi factură ca şi unchiul meu. Din momentul în care a văzut colecţia a început şi el să-i adauge monede”. Antoniţa bănuieşte că ulterior colecţia va fi moştenită de fiul sau fiica lor care, la vârsta de patru ani, au început să colecţioneze bănuţi.

Un copil născut şi unul adoptat


Înainte de căsătorie, Nicolae şi Antoniţa au avut o înţelegere – el i-a cerut ca fiecare sarcină să termine cu naştere, iar condiţia ei a fost ca la fiecare copil născut să mai înfieze unul. „Fiul meu Mircea ştie că a fost adoptat şi cunoaşte că a fost aşteptat, la fel cum a fost aşteptată şi Teia. Eu cred că ei au fost predestinați să fie fraţi”. Teia este cu două săptămâni mai mare decât fratele ei. „Când l-am văzut pentru prima dată era atât de mic şi de slăbit. Nu avea nici măcar două kilograme. Nu-i judec pe părinţii care l-au abandonat. Recent, Mircea m-a întrebat dacă atunci când va creşte mare o vom căuta pe femeia care l-a născut. Bineînţeles că vom face acest lucru, i-am răspuns eu şocată de întrebarea pe care mi-a adresat-o”. Antoniţa îşi iubeşte foarte mult copiii şi ar putea să vorbească la nesfârşit despre ei, la fel, de fapt, ea ar putea povesti şi despre activitatea ei de zi cu zi. „Mai dificil decât un alcoolic este un work (lucru) alcoolic”, spune despre sine Antoniţa Fonari.

Credincioasă, dar nu bisericoasă

Până a ajunge acolo unde este acum Antoniţa Fonari a făcut o şcoală profesională de secretariat. „M-am gândit că nu-mi voi putea permite să fac studii superioare, pentru că mama mea era țintuită la pat şi trebuia să o îngrijesc”, îşi aminteşte Antoniţa. Până la urmă, a făcut şi jurnalism la o instituţie privată din capitală, s-a căsătorit şi activează în lumea ONG-urilor. Recunoaşte că uneori este cam răutăcioasă şi unii chiar se supără atunci când ea glumeşte pe seama lor. De fapt,  se supără şi atunci când îşi spune poziţia categorică asupra unor probleme mai delicate. Spre exemplu, Antoniţa a venit cu ideea de impozitare a bisericilor, lucru care a nemulţumit Mitropolia Moldovei. „Este important ca cineva să te ghideze, dar trebuie să te gândeşti şi tu ce înseamnă să nu minţi şi să nu furi, să nu faci păcate. Unii cred că, dacă din ceea ce au furat se duc la biserică şi dau şi preotului, Dumnezeu o să-i ierte. Preotul nu este înlocuitorul lui Dumnezeu. Când mă duc la biserică ca să mă rog la Dumnezeu, nu este nevoie să vorbesc şi cu preotul. Eu cred că nu e nevoie de biserică. Ne putem ruga oriunde”, consideră Antoniţa.

Carnete de voluntar

Antoniţa Fonari nu se opreşte aici, după ce a şocat politicienii cu chiloţeii anti-fumat şi a speriat trecătorii care trec pe roşu, ea planifică să ducă la bun sfârşit Legea Voluntariatului în R. Moldova. „Tinerii trebuie să înţeleagă că e bine să faci voluntariat, cei care vor fi mai activi vor primi şi carnete de voluntar”, susţine Antoniţa. Activista este plină de forţă şi speră că numărul persoanelor care au trecut prin „şcoala ei” va creşte considerabil odată cu implementarea acestei legi. „Pregătesc persoane orientate să schimbe ceva în această societate”, a menţionat Fonari. Felul cum o face îi pune pe jar pe cei responsabili de a contribui la schimbările sociale. „Vă imaginaţi reacţia prim-ministrului când este chemat pentru că nu ştiu ce ONG-işti împart chiloţi pentru deputaţi?! Omul îşi dă seama că trebuie să întreprindă ceva în acest sens şi cât mai repede”, spune Antoniţa plină de sine. Cine ştie câte idei năstruşnice roiesc în căpșorul ei roşcat!

Ultima surpriză pe care i-a făcut-o soţul Nicolae a fost un pachet de colţunaşi pe care l-a găsit în congelator după ce acesta a plecat într-o deplasare în România. Pe pachet era scris „Aprobat de Mitropolia Moldovei”.

 

Antoniţa consideră că întrebarea „de ce?” a copiilor este dată de la Dumnezeu. „Odată copiii m-au întrebat de ce oamenii omoară gândacii de bucătărie, dar pe furnici, nu. Eu le-am explicat că, pentru ca să nu apară şvabi în casele oamenilor, aceştia nu trebuie să facă firimituri. La care Teia a pus firimituri în toate colţurile şi a explicat că dacă nimeni nu le va da mâncare gândacilor ei nu vor avea ce duce la copiii lor”, povesteşte Antoniţa.

„Impotenţa Legii nr. 278 ne dă dureri de cap. Ne-am săturat” – acesta este mesajul imprimat pe mai multe perechi de chiloţi care le-au fost distribuite deputaţilor înainte ca aceştia să intre în şedinţa Parlamentului.

Nu e zi ca să nu ne spunem cât de mult ţinem unul la altul şi cât de mult ne iubim

Antoniţa Fonari, miercuri, 13 aprilie, la trecerea de pietoni de pe bd.  Ştefan cel Mare. La acţiunea „Te aştept pe Roşu” au participat bloggeri şi jurnalişti care au speriat pietonii ce riscă să treacă când semaforul arată roşu

Nu doar Ghimpu poate da ordine. Antoniţa Fonari l-a înghimpat şi ea  cu o „medalie”

O imagine potrivită pentru un panou pe care scrie cu litere mari „EGALITATE DE GEN”, consideră Antoniţa

 

Svetlana PANŢA

The following two tabs change content below.