Sunt dependentă de dragoste…

Dependenţa, de cele mai multe ori, ne trimite cu gândul la cele mai degradante stări. Dar când vine vorba despre dependenţa dintre partenerii care formează un cuplu, oare putem vorbi despre o situaţie în care există numai părţi negative?

Eu aş spune că în cuplu ar trebui să existe o anumită dependenţă, pentru că relaţia dintre cei doi poate deveni mai stabilă şi, de ce nu, mai solidă. În acest caz, trebuie să căutăm partea bună a dependenţei, pentru că o relaţie presupune, printre multe altele, armonie, înţelegere, acceptare etc.

Dependenţa denotă de cele mai multe ori lipsa de încredere în propria persoană. Ţi-a fost dat să auzi sau să rosteşti foarte des replici de genul: „Cum vrei tu, dragul meu!”, „Dacă vrei tu să mergem la cinema, mergem!”, „Dacă tu spui că este corect, înseamnă că e corect!”; lista de astfel de „aprobări” ar putea continua.

Nu este supărător uneori? Poate că partenerul doreşte să ai şi tu o opinie proprie sau să vii cu o propunere… Faptul că este mereu aprobat, iar tu, în fiecare clipă, faci ce spune el, fără a te opune sau a avea ceva de comentat, poate deveni stresant şi obositor atât pentru el, cât şi pentru tine în cazul în care faci aceste lucruri doar pentru a-i face pe plac.

Însă există şi femei cărora le face plăcere să aibă un partener care să „le manânce din palmă”; se simt mai puternice, devenind uşor, uşor personajul dominant din cuplu. Să fie această ipostază cea mai fericită dintr-un cuplu? Bărbatul fără opinie şi încredere în sine şi o femeie care îl manevrează ca pe o marionetă şi îi dă peste mână când greşeşte este un tablou nu foarte reuşit, aş zice!

Cazurile în care femeile sunt dependente de parteneri sunt cele mai întâlnite. Uneori, se ajunge în stadiul în care nu sunt în stare să ia o decizie fără să se consulte cu acesta. Una este să îi ceri opinia când vine vorba despre contractarea unui credit, să zicem, şi alta este când îl consulţi în vederea achiziţionării unei perechi de şosete.

În astfel de cazuri, simţi mereu nevoia să te consulţi cu el, în orice situaţie, iar părerea lui primează întotdeauna, uitând de tine, de faptul că şi tu ai o opinie. Este foarte bine să te consulţi cu partenerul, îi oferi încredere şi importanţă, dar nu trebuie dusă la extrem această dependenţă de părerea lui. Este şi normal ca decizia lui să conteze în problemele referitoare la voi şi la relaţie, dar există cazuri în care poţi să acţionezi şi singură, fără „să ceri voie”.

Dacă locuiţi împreună, este normal că unele moduri de a reacţiona şi chiar de a comunica să fie „copiate”, dar nu trebuie să le ignori sau să uiţi de ale tale. Când începi să adopţi opiniile partenerului, chiar dacă nu eşti de acord cu ele în totalitate, în mod sigur există o problemă. Nu trebuie să îi faci pe plac doar pentru că el să se simtă bine! În iubire se fac compromisuri, dar prea multe duc la frustrări şi la o viaţă nefericită.

„Nu pot să îmi imaginez viaţa fără el, este ca aerul pentru mine”, „Nu pot să mă despart de el, pentru că nu cred că voi mai întâlni pe cineva pe care să îl iubesc la fel de mult…” Îţi sunt cunoscute aceste replici? Îndrăgostită fiind, este normal să consideri că partenerul tău este cel pe care iubeşti cel mai mult şi nu poţi să îţi imaginezi viaţa fără el, ipotetic vorbind. Însă nu trebuie să devii dependentă de el sau, mai rău, obsedată. Nu îţi pierde încrederea în tine şi nu trăi mereu în umbra lui.

Anonim

The following two tabs change content below.