Sufletul rănit naşte mărgărit

Eugenia nu avea nici 17 ani când a cerut-o Marin în căsătorie. S-a măritat pentru că aşa au vrut părinţii. Se temeau să nu rămână nemăritată, căci mai veneau încă patru fete din urmă. Ziceau: „Fata trebuie măritată când este întrebată că, dacă îi trece vremea, rămâne fată bătrână”. Şi au măritat-o fără voia ei.

Adevărata dragoste o aştepta în Italia

Eugenia nu l-a iubit niciodată pe Marin. Dar viaţa lor a curs liniştit, cu multă dragoste pentru cele două fetiţe – Lina şi Magda – care veniseră ca nişte raze de lumină peste zilele ei cenuşii. Când a hotărât să plece în Italia, fetele aveau 12 şi 13 ani. Cu sufletul pustiit şi inima strânsă, le-a lăsat în grija lui Marin.

E ştiut că printre străini nimeni nu te aşteaptă, nimeni nu te mângâie. Dar Eugeniei i-a mers. La câteva luni, şi-a întâlnit adevărata dragoste într-un orăşel din nordul Italiei. Dumnezeu i-a scos în cale un bărbat înalt şi subţire, cu mustăcioară, din Craiova. Într-o duminică, către asfinţit, când Eugenia se plimba, Dragoş s-a apropiat de ea şi i-a şoptit: „Ce fragedă şi gingaşă eşti, domnişoară!”. „Nu sunt domnişoară, sunt mamă a doi copii”. Aşa s-a legat firul discuţiei. Astfel a început o frumoasă poveste de iubire. Bărbatul s-a dovedit a fi cu bună creştere şi cu înţelepciune. Era de-o seamă cu Eugenia şi nu fusese niciodată căsătorit. Şi zilele lor au prins a se depăna cu căldură şi poezie. Însoţită de Dragoş, Eugenia a văzut toate minunile Italiei, şi-a umplut sufletul de frumos. Dar nu uita nici de cei de acasă. Le trimitea lună de lună bani, comunica cu ei la telefon.

Marin se dă în vârtejul plăcerilor

În acel colţ de sat, unde locuia Marin cu fiicele sale, aproape toate femeile plecaseră peste hotare. Marin, ademenit de alţi „holtei” de teapa lui, s-a dat în vârtejul plăcerilor cu femei din satul vecin, lăsând fiicele mai mult de capul lor. Aşa s-a scurs un an, al doilea, al treilea. Paharul a devenit grija lui zilnică. Puţin îi păsa cum învaţă fetele, ce fac după lecţii. Iar fetele îşi vedeau de ale lor, la fel ca ceilalţi colegi, cu unul sau ambii părinţi plecaţi peste hotare (astfel de copii erau vreo 20 în clasă).

Se adunau după ore ba la un coleg, ba la altul. La început, priveau filme, se jucau la calculator, spuneau bancuri. Însă în vacanţa mare „şezătorile” lor şi-au schimbat puţin câte puţin decorul. Într-o seară, cineva a cumpărat bere, apoi, altcineva – lichior şi tot aşa. Băieţii au prins a cumpăra vodcă. Şi, încet-încet, zile şi nopţi, gaşca din cinci băieţi şi cinci fete se scălda în fum de ţigară, băutură şi destrăbălare.

Lina cu Vasile, colegul ei de bancă, când se duceau la aceste chefuri, nu consumau alcool şi nici nu fumau. În momentul când sora ei şi celelalte fete se retrăgeau în camerele alăturate cu băieţii, ea se lipea tremurând de Vasile şi zicea: „Doamne, mi-i teamă că o s-o termine rău colegele noastre. Îmi fac griji pentru sora mea, care nu vrea să mă asculte…”

Magda cu încă trei colege rămân însărcinate

A avut dreptate Lina. Fetele au plătit scump pentru acea vară de distracţii. La începutul anului de studii, au înţeles că sunt însărcinate. La şcoală erau palide, absente la tot ce vorbea profesorul. Despre neaşteptata noutate ştiau doar cei din gaşcă. Nimeni nu a suflat o vorbă nimănui. Mircea, băiatul care a făcut sex cu Magda, a vorbit cu o asistentă medicală cu experienţă. Aceasta s-a tocmit să le elibereze de sarcină contra 50 de euro pentru fiecare. Înfricoşate, adolescentele s-au dat pe mâna asistentei. Când a văzut-o Lina pe soră-sa cum arăta după avort – albă ca varul, cu ochii în fundul capului –, s-a speriat grozav. A întrebat-o cum a fost. „Îngrozitor! Îmi venea să mă dau cu capul de pereţi. Mi-am muşcat buzele până la sânge, plângeam, celelalte colege se ţineau cu mâinile de cap şi tot repetau: „Înfiorător, înfiorător!”. După aceea, toate s-au lăsat îngrijite câteva zile de băieţii din gaşcă şi de Lina. Magda se simţea cel mai prost. Au chemat asistenta. I-a făcut câteva injecţii. Lina se ruga într-un colţ al casei: „Doamne, fie-ţi milă de ea! N-o lăsa să moară!”. Şi-a revenit cu greu…

Fetele nu mai erau aceleaşi la şcoală. Trupurile lor au fost mutilate de chin. Inima le-a îmbătrânit şi purta în ea dureri fără de leac. Nu mai zâmbeau ca altădată. Profesorii nu puteau înţelege ce se întâmplă cu ele. Şi, probabil, nu au mai înţeles, căci toţi din caşcă au păstrat secretul.

Potolită în mişcări, cuminte la vorbă

Coşmarul prin care au trecut aceste eleve din clasele a IX-a şi a X-a a zdruncinat cel mai tare sufletul Magdei. Şi fata, vrând să cunoască altceva decât discoteca, ţigările şi alcoolul, a început să meargă duminică de duminică la biserică. Iar în vacanţa de primăvară a mers la mănăstire. A învăţat multe lucruri frumoase şi s-a întors acasă mai potolită în mişcări şi cuminte la vorbă. Avea voce frumoasă şi a început a cânta în strană. Îi stătea bine alături de cântăreţele mai în vârstă, chiar înfrumuseţa corul.

Eugenia se întoarce acasă

După patru ani de muncă în Italia, Eugenia s-a întors acasă. Marin devenise o ruină de om care nu mai nădăjduia nimic de la viaţă. A slăbit mult, iar picioarele nu îl mai slujeau. Era zdrobit de băutură şi nu îl mai interesa nimic. Fetele erau mari şi frumoase, cum nici nu se aşteptase. Mama le-a îmbrăţişat şi toată noaptea şi-au povestit cum au trecut anii. Eugenia le-a mărturisit fiicelor despre dragostea ei, despre Dragoş, care a cucerit-o cu desăvârşire şi care a făcut-o să înţeleagă ce minunată e floarea dragostei! Le-a mai spus că adevăratele clipe de vrajă valorează mai mult decât o viaţă de om fără iubire. Fetele i-au povestit mamei doar despre lucrurile frumoase şi dorul care le-a legănat aşteptarea multe zile şi nopţi de lacrimi.

Dimineaţa, o nelinişte o cuprinse deodată pe Eugenia. Şi nu înţelegea de ce. Se gândea la Dragoş, dar când a deschis uşa la bucătărie s-a îngrozit: pe podea zăcea Marin. A murit în noaptea ceea cu toată lumea lui plină de păcate. Mama şi fetele l-au petrecut, după obicei, la cimitir. La înmormântare a venit şi Dragoş.

Eugenia a zăbovit câteva luni prin sat până a vândut casa, apoi şi-a luat fetele şi a plecat în Italia, unde le aştepta Dragoş. Acolo Lina a mers la un colegiu, iar Magda, după ce a colindat Italia de la un capăt la altul, s-a întors în R. Moldova. În a treia zi de Paşte, s-a retras la o mănăstire, unde se află până în prezent.
Mi-a spus că a venit la mănăstire ca să ispăşească marele păcat pe care l-a făcut când era „prostuţă şi fără minte”: „Am primit cu mare bucurie sfatul duhovnicului meu de a veni aici. Simţeam că mă apasă povara păcatului. Mă trezeam de multe ori îngrozită şi înspăimântată de visele ce mă chinuiau. Într-o seară, fiind foarte obosită, mi-am făcut rugăciunile de seară cu candela aprinsă. Şi, aşa cum mă rugam, am aţipit o clipă.

Atunci am văzut o vale frumoasă, iar de pe un munte mă striga o voce: „Nu uita să citeşti paraclisul Maicii Domnului şi să te duci la duhovnic ca să-ţi spună ce să faci mai departe”. M-am dus. Şi duhovnicul m-a binecuvântat să ajung la mănăstire. În noaptea următoare, am văzut chinurile femeilor care fac avorturi. De atunci, mă rog neîncetat; îndeplinesc canon pentru omucidere. Vreau să ajung la împăcarea cu Hristos. La mănăstire, cu fiecare zi, simţi cum ţi se umple sufletul de bucurie şi de pace; mintea se uneşte cu inima şi îi atât de dulce şi de frumos!”.

The following two tabs change content below.