„Sufletul meu e liniștit aici, acasă”

Interviu cu Victoria Cozmolici, pictoriță, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova

Cozmolici Victoria lalele

Lalele

– Dragă Victoria Cozmolici, la câte ediții ale Salonului de Primăvară din Chișinău ai participat?

Particip în fiecare an la Salonul de Primăvară, începând cu 2008.

– De ce ai decis să expui lucrările „Ciorap violet” și „Case” la ediția curentă a Salonului de Primăvară?

Lucrarea „Ciorap violet” are spirit primăvăratic, culori specifice acestui frumos anotimp. Lucrarea „Case” îmi este foarte apropiată, e ca o vedere de sus, dintr-un geam.

– Ai un atelier personal? Cum arată?

Atelierul meu e nou, de fapt, este mansarda casei unde locuiesc și unde am copilărit, e situat în zona Circului din Chișinău. Atelierul nu este prea mare, are circa 80 m.p. Datorită înălțimii la care se află, din fereastră se văd case vechi și, în depărtare, centrul orașului. Primul șevalet mi l-a făcut tata, pe la 14 ani, dar nu mai pictez demult pe el. Șevaletul pe care îl am în prezent mi l-a cumpărat soțul meu, Sergiu, e mai performant și mai comod.
– Ce profesii au părinții tăi? Te susțin în cariera ta?

Mama mea, Maria, e de profesie inginer-constructor. Este pasionată de pictură din anii studenției, ea a decis să mă dea la pictură. Mama este cea care mă susține mereu în ceea ce fac. Tatăl meu, Vladimir, m-a ajutat în perioada studiilor, îmi făcea șasiuri și îmi întindea pânzele, niciodată nu mi-a refuzat nimic.

– Când ai absolvit facultatea? Unde activezi în prezent? Îți câștigi existența din pictură?

În 1996 am absolvit Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru” din Chișinău. Apoi am urmat Facultatea de Pictură și Design a Universității Pedagogice „Ion Creangă” pe care am absolvit-o în 2001.
Îndată după facultate, a apărut Felix, primul meu copil. Peste un an, am avut prima expoziție personală la Alianța Franceză. Peste patru ani, l-am născut pe Cezar, cel de-al doilea copil. Când l-am dat pe Cezar la gradiniță, am început să muncesc mai mult în domeniul artelor plastice. Am tot sprijinul soțului și al întregii familii. Cu câțiva ani în urmă, am fost primită în Uniunea Artiștilor Plastici din Moldova.

– Culorile tale sunt deosebit de vii, suculente, proaspete, emană un aer tineresc, ai un limbaj plastic modern. Obișnuiești să faci cicluri de lucrări?

Uneori, da. Pictez cate patru-şase lucrări, niște variații la o temă. Când învățam la Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru”, în ultimii ani de liceu, îmi plăcea să schițez figuri în mișcare. Luam unele modele din reviste de modă, scopul meu era să prind dintr-o singură linie figura în mișcare. Eram atât de pasionată, încât în fiecare zi făceam câte 25–40 de astfel de lucrări. În câteva luni s-au adunat circa 400 de schițe. Sunt și acum pasionată de figurativ, am prietene care îmi pozează. Așa a apărut un ciclu de compoziții figurative, expresioniste și decorative, am realizat peste 50 de picturi din această serie.

Un alt ciclu e cu case vechi, care dispar pe an ce trece. Pictez case vechi din Centrul Istoric al Chișinăului, precum și vederi din fereastra atelierului meu.

– Cât plătești pentru vopsele, pânză, rame? Pictura e o artă costisitoare?

Da, pictura de șevalet este o artă costisitoare. Mulţi nu înțeleg de ce un tablou costă sute de euro. Dar calculați și dumneavoastră. Un tub de vopsea costă 82 de lei. O pânză cu dimensiunile de 50×60 centimetri costă 125 de lei, o ramă costă 500–600 de lei. Astfel, prețul unei picturi nu prea mari este de la 2000 de lei în sus, poate ajunge la câteva zeci de mii de lei. Acesta e un preț minim.

Victorila Cozmolici

Victorila Cozmolici

– Vorbește-mi, te rog, despre decizia ta de a picta în Republica Moldova, în timp ce mulți tineri talentați emigrează în alte țări. Ai luat greu această decizie? Este una fermă, conștientă?

E greu să te afirmi și să lucrezi ca artist plastic în Moldova. Dar pentru mine e important să fiu alături de cei dragi. Întotdeauna am locuit cu părinții. Acum am familia mea, iar părinții sunt tot cu noi. Nu am simțit nevoia de a pleca în altă țară, așa cum au făcut-o foarte mulți colegi de-ai mei. Mă simt bine acasă, lângă familia mea. Grație susținerii părinților și soțului meu, nu mă gândesc ca tablourile mele să fie comerciale, ci mă strădui să fac Artă. Sufletul meu e liniștit aici, acasă. Nu știu ce mă așteaptă în viitor. Dar sunt sigură că voi picta acolo unde va fi familia mea.

– Unele tablouri ale tale au ajuns peste hotare?

Da, tablourile mele sunt în colecții private din România, Germania, Suedia, Slovacia, Elveția, Rusia, Grecia și Republica Moldova.

– Odată cu venirea primăverii, pictezi mai mult en plein air?

Desigur. Iarna pictam la gura sobei, de aceea ieșeau mai mult peisaje de iarnă. Primăvara, pictez mai mult en plein air. În aprilie, sunt invitată să pictez în România. Prin pictura mea, mă strădui să aduc Primăvara în Sufletul oamenilor.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)