Sufletistul de la Primărie

Va organiza un concert de caritate pentru o familie cu şase copii

A reuşit ceea ce şi-a dorit în viaţă, a lansat patru albume de muzică, a fost mamă şi tată pentru cei doi fii ai săi, fiind şi funcţionar public la Primăria municipiului Chişinău.

S-a născut în familia lui Victor şi a Mariei Pascaru, originari din Chetrosu, Drochia, alături de alţi patru copii. Prin anii 1980, s-a angajat ca pictor la Fabrica de zahăr din Drochia, îndemnat şi susţinut de un frate care absolvise Universitatea de Stat de Arte din Moscova.

Îi place de mic muzica şi voia să se facă interpret. Voia să îndeplinească şi o dorinţă de-a mamei sale. „Maică-mea avea voce frumoasă, cânta rugăciuni când muncea pe lângă casă. Era o femeie religioasă. Când eram mic, îmi spunea că „uite, Vasilică, cântă Nicolae Sulac. Aş vrea şi tu să cânţi”, Vasile Pascaru îşi aminteşte vorbele celei care i-a dat viaţă.

„Am făcut muzică uşoară la îndrumarea lui Ion Aldea-Teodorovici”

Primele încercări muzicale le-a făcut la şcoala din sat în care a învăţat a cânta la instrumente aerofone şi acordeon. Participa la orice activitate artistică. A absolvit concomitent Facultatea de Litere a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău şi Facultatea de Studii obşteşti în domeniul artei.

„Atunci am început să fac ceea ce îmi plăcea mult – cântam în taraful universităţii”, povesteşte Pascaru. Atunci l-a cunoscut pe Ion Aldea-Teodorovici. „Am făcut muzică uşoară la îndrumarea lui Ion Aldea-Teodorovici, deoarece pe atunci soţia sa, Doina, preda literatura universală la facultate, iar tatăl lui Oazu Nantoi era decan al facultăţii şi îl ruga pe Ion să ne pregătească pentru festivaluri la care luam locuri de frunte”, povesteşte interpretul.

În timpul studenţiei a participat la un festival naţional organizat între instituţiile de învăţământ superior din republică în cadrul căruia a fost laureat cu piesa proprie „Cântec pentru pace”. În 1983, a avut primele imprimări la Radio Moldova: „Cântec pentru pace” şi „Mi-e dor de tine soare”. Cu aceste piese a participat şi la alte festivaluri de muzică uşoară organizate între amatori.

„O iubire şi o speranţă au trecut în amintiri”

De-a lungul anilor, a fost profesor de limba şi literatura română la şcoala din Truşeni, apoi angajat al Institutului de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Paralel, făcea şi muzică. „Compuneam muzică, scriam texte – asta mi-a plăcut cel mai mult. Am avut o perioadă în care nu am ieşit în scenă. Eram căsătorit. Fostei mele soţii nu-i plăcea să apar în concerte”, se confesează Vasile Pascaru. În piesele sale, interpretul cântă dragostea de casă, mama, femeia.

Muzica şi dragostea l-au salvat din toate necazurile pe care le-a avut. Spune că se inspiră din tot ceea ce îl înconjoară. „Pe noptiera mea este mereu un stilou şi o foaie. Atunci când s-a produs ruptura dintre mine şi fosta mea soţie, am scris în timpul nopţii: O iubire şi o speranţă au trecut în amintiri…”.

50 de piese la 50 de ani

În prezent, are înregistrate 50 de piese, unele îi aparţin. Recent, cantautorul Vasile Pascaru a lansat cel de-al patrulea album intitulat „Cred în steaua dragostei” şi lansat cu ocazia împlinirii a 50 de ani. Albumul conţine 22 de piese din albumele anterioare plus câteva lucrări noi.

Vasile Pascaru este un sufletist, nu este indiferent faţă de soarta familiilor numeroase care se descurcă mai greu în zilele noastre. „Pentru luna mai planific lansarea unui album în colaborare cu Mariana Cepraga care se va numi „Două inimi şi o iubire”. Ne propunem să organizăm un concert de caritate pentru o familie din Chişinău cu şase copii, cel mai mic are două luni, iar cel mai mare – nouă ani”, spune funcţionarul public.

Tată şi mamă a doi fii

În afară de faptul că este respectat şi apreciat de toţi cei care îl cunosc, bărbatul a crescut singur mai bine de un deceniu doi băieţi. „Soţia a vrut să plece peste hotare, i-am oferit posibilitatea. Atunci când am simţit că nu trebuie să mai plece, am rugat-o să se întoarcă pentru a păstra familia. Cu părere de rău, n-a fost posibil”, explică un moment pe care l-a avut de trecut.

Cei doi băieţi ai săi cu care se mândreşte au rămas cu tata atunci când aveau şapte şi, respectiv, 14 ani. „Am avut grijă de ei. Cel mic învăţa după-masă, mergeam la prânz acasă, îl hrăneam şi îl duceam la şcoală. Asta a fost viaţa. Le-am spus că avem situaţia pe care o avem şi dacă vom avea trei lei, îi vom împărţi la trei. Ne-am descurcat!”, mărturiseşte bărbatul.

Acum, copiii şi creaţia sunt mândria lui, pentru asta trăieşte. Cel mai mare fiu, Lilian, are 25 de ani şi este căsătorit, lucrează pompier şi face facultatea, iar mezinul, Cristian, este la liceu şi e pasionat de fotbal. De la el aflăm că şi-a educat copiii într-un stil democratic. „Nu i-am obligat niciodată să facă ceva ce nu-şi doreau. Fiecare copil este bun la ceva, el ştie ce îi place, trebuie susţinut şi îndreptat spre a face lucruri bune, frumoase”.

Funcţionarul muzician

Ziua de muncă pentru Vasile Pascaru începe la ora 8.00 dimineaţa şi se încheie uneori aproape de miezul nopţii. Din 1999, bărbatul este funcţionar public la Primăria municipiului Chişinău, specialist principal în cadrul Direcţiei social-umanitare şi relaţii interetnice.

Cei care îl cunosc îl întreabă deseori cum reuşeşte să îmbine activităţile sale. „Până la 17.00 sunt la primărie, după care, până la miezul nopţii, fac muzică”, mărturiseşte interpretul. Mărturiseşte că îl solicită cel mai des staţiunile balneare din republică, unde merge o dată la trei săptămâni să concerteze.

Victoria POPA