Suflete gătite ca de nuntă

enchanted-10560Visul împlinit al unei basarabence după ani de zile necazuri

Trecea prin piaţa oraşului mic din Praga într-o trăsură frumoasă, cu arcuri, purtată de doi cai albi. Şi când trăsura s-a oprit, Sanda a văzut cum coboară un domn foarte elegant. Era Mircea, 47 de ani, îi plăcea să se plimbe în zilele de vacanţă cu caleştile de basm pe străzile vechiului oraş. Domnişoara Sanda, venită din Basarabia, a încremenit în faţa bărbatului coborât din trăsură.

A răsărit ca un înger în faţa lui

Îl vedea pentru prima oară, dar încerca senzaţia că îl cunoaşte de multă vreme. Avea faţa smeadă, ochii săi erau de un albastru şters, părul – negru, uşor încărunţit pe la tâmple. Îmbrăcat impecabil, într-un costum alb, acest domn misterios se deosebea de ceilalţi. Iată-l înaintea ei, schiţându-i un zâmbet, iar ea, cuprinsă de o sfială inexplicabilă, a lăsat ochii în jos. „Frumuseţea ta îmi taie respiraţia”, a rostit bărbatul în ruseşte, luând-o pe domnişoară drept rusoaică.

Apoi a continuat: „Arma mea cu care îmi câştig bătăliile este tăcerea, dar uite că mi-ai răsărit ca un înger în faţă şi nu pot să tac…”. Şi piaţa, care era pentru amândoi loc de refugiu, avea să le poarte paşii pe pavajul ei o duminică întreagă de mai.

A fost cea mai frumoasă duminică din viaţa Sandei la cei 27 de ani câţi îi avea atunci. Duminica celor mai alese şi mai înţelepte vorbe, pe care le auzea de la un bărbat, duminica ce a avut răgaz să-i împodobească pe amândoi cu lumina bunelor speranţe. Şi în ameţeala aceea plăcută aveau să afle multe lucruri unul despre altul.

Între părinţii Sandei, o diferenţă de 25 de ani

Sanda e o tânără născută la nordul Republicii Moldova, la naşterea căreia ursitoarele au dat năvală şi i-au menit frumuseţe, aventură, încercări, suferinţă şi o dragoste mare. Fetiţa s-a născut când tăticul ei cel drag împlinise 60 de ani. Trebuie să vă spun că între părinţii Sandei a fost o diferenţă de vârstă de 25 de ani. Când s-au căsătorit, taică-său avea 52 de ani, nu fusese căsătorit până atunci, iar maică-sa – 27. A fost o dragoste la prima vedere. Familia bărbatului era împotriva acestei căsătorii, motivul fiind diferenţa de vârstă prea mare. (Mirele era din acelaşi an cu tatăl miresei). Dar au trecut peste toate şi au convieţuit în bună înţelegere 22 de ani. După moartea bărbatului, femeia nu s-a mai recăsătorit, deşi era încă tânără şi avea şi un vino-ncoace care nu-i lăsa indiferenţi pe bărbaţi.

Cumpenele Sandei

Revenind la eroina noastră, vom aminti că a avut de trecut prin mai multe cumpene. În copilărie a înghiţit otravă pentru stropit cartofi şi dacă bunică-sa nu-i făcea imediat spălătură, ar fi părăsit această lume. Când s-a făcust mai mărişoară, într-o zi de iarnă cu ninsoare deasă, întorcându-se de la şcoală, a căzut de pe punte în apa rece a pârâului, i-au ajutat să iasă la mal doi colegi de clasă care locuiau în aceeaşi mahala.

Îngheţase de-a binelea şi abia se mai ţinea pe picioare. Cei doi cavaleri şi-au scos ghiozdanele din spate, l-au luat şi pe al ei, le-au legat unul de altul cu băsmăluţele, au aşezat-o pe Sanda ca pe sanie şi ca să nu se răstoarne au înfăşurat-o cu fularele şi au pornit prin zăpadă spre casă. Până au ajuns salvatorii acasă, copila nu vedea şi nu auzea nimic. Când şi-a revenit, nu mai era în zăpada aceea multă în care adormise şi care i se părea caldă atunci când colegii o târau spre casă, ci într-un pat de spital, unde a stat mai bine de o lună, căci făcuse o pneumonie acută.

La 14 ani, când colegele sale încercau primii fiori de dragoste, l-a pierdut pe tata pe care l-a iubit nespus de mult şi de la care a primit neuitate lecţii de iubire şi de bunătate. Mama era prea severă cu ea, o certa mereu, iar către sfârşitul clasei a opta a vrut să o mărite cu un flăcău din sat. Ca să scape de măritiş, fata a fugit de acasă la o mătuşă la Chişinău. A rămas acolo ca să facă liceul. Îşi dorea să devină medic şi, după absolvirea liceului, a mers la medicină. Însă, din cauza situaţiei financiare precare, a fost nevoită să întrerupă studiile, plecând acum 15 ani la muncă în Cehia.

De ce nu s-a însurat până la 47 de ani?

Mircea se trage dintr-o familie de intelectuali din regiunea Timişoarei. E foarte curat, i-a plăcut şi îi place să se îmbrace cu gust atunci când iese în oraş. A învăţat franceza de mic cu o franţuzoaică stabilită după război în localitatea lor. La liceu a studiat engleza şi rusa. E stabilit în Praga de mulţi ani unde îşi împarte timpul între pictură şi predarea limbii engleze într-un colegiu. Până a o întâlni pe Sanda, n-a fost căsătorit şi nu avea copii din vreo relaţie. De ce nu s-a însurat până la 47 de ani şi nu şi-a făcut o familie? Absorbit foarte mult de munca pe care o făcea nu vedea decât pensula, culorile şi lecturile, fetele mai puţin îl interesau. Ce e drept, a fost îndrăgostit în perioada liceului, însă a fost o dragoste neîmpărtăşită. Domnişoarele, care mai apoi au trecut prin viaţa lui, nu i-au făcut inima să tresară. Destinul a vrut ca acum cinci ani, în acea frumoasă duminică de mai, s-o întâlnească pe Sanda.

Nuntă şi botez în aceeaşi zi

Povestea se repetă. A fost dragoste la prima vedere, aşa cum s-a întâmplat şi cu părinţii Sandei. Diferenţa de vârstă n-a fost nici pentru ei un impediment, i-a apropiat plăcerea pentru cuvânt, pentru frumos, dorinţa de ascensiune spirituală. La numai câteva luni de amor, Mircea a ajutat-o pe Sanda să-şi continue studiile la medicină la Praga. Propunerea în căsătorie a venit după un an şi jumătate, când i-a oferit inelul într-o floare. El este primul bărbat în viaţa ei şi îşi doreşte să fie şi ultimul. Nici n-a crezut, nici n-a visat că unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume va deveni leagănul dragostei, ce o aştepta de ani de zile. Şi nici nu şi-a imaginat vreodată că dragostea ei va veni atât de frumos!

Acum un an, li s-a născut o fetiţă. „În ziua botezului micuţei, vreau să îmbraci rochia de mireasă”, i-a spus Mircea atunci când a luat-o de la maternitate. De organizarea nunţii şi botezului care au avut loc în România peste o jumătate de an s-a ocupat el şi a făcut-o impecabil. El a ales şi biserica, şi localul pentru petrecere, şi muzica. Evenimentul a fost marcat într-un cerc îngust de prieteni. Sanda a purtat o rochie albă-albă, ca zăpada din copilărie, iar Mircea a îmbrăcat costum negru.

„A fost o sărbătoare de care m-am bucurat din plin”, spune Sanda. „A fost prea frumos şi a trecut prea repede”, zice Mircea fericit de fericirea Sandei. Amândoi îşi trăiesc clipa cu patimă şi bucurie şi se roagă Domnului ca sufletele lor să fie gătite ca de nuntă în fiecare zi.