Suflete ale nimănui



ULTIMUL DRUM // Anual, sunt îngropate sute de persoane despre care se cunoaşte doar că au fost oameni cu o soartă grea

Doar în cimitirele din mun. Chişinău, pe parcursul anului 2010, au fost îngropate în jur de 250 de cadavre ale unor persoane cu identitate necunoscută, boschetari şi bătrâni care au fost abandonaţi sau au rămas fără nicio rudă. Spălaţi, îmbrăcaţi, puşi în sicriu, transportaţi spre cimitir şi înmormântaţi – este minimumul pe care şi-l pot permite autorităţile Municipiului Chişinău, care îşi asumă cheltuielile pentru înhumarea cadavrelor nimănui. Un minim care nu este posibil, însă, în unele localităţi ale R. Molodva, unde defuncţii, înveliţi într-o bucată de pânză, sunt aruncaţi direct în groapa mormântului.


Linişte mortală şi un miros străpungător de bătrâneţe. Se pare că aici nu stă nimeni. Însă, dacă deschizi orice uşă, găseşti câte un bătrân care îşi trăieşte ultimele zile între pereţii Azilului Republican pentru Bătrâni şi Invalizi din Municipiul Chişinău.  „Mulţi dintre beneficiari nu au rude, iar cei care le au spun că sunt singuri pe această lume. Am avut şi cazuri când bătrânii erau aduşi şi aruncaţi sub gardurile azilului”, spune indignat directorul Gheorghe Gherştega. El este indignat de faptul că, după decesul beneficiarilor, comportamentul rudelor este unul ruşinos. „Ele spun că defunctul este al nostru şi azilul este obligat să-l înmormânteze”, povesteşte Gherştega. În ultimii doi ani, doar trei familii au luat corpurile neînsufleţite ale bătrânilor pentru a le înmormânta în cimitirul din localitatea de unde sunt originari. La azil sunt persoane în etate din toate colţurile R. Moldova. După deces, însă, majoritatea sunt îngropate în Cimitirul „Sf. Lazăr” din Chişinău.

Gata pentru moarte

Majoritatea bătrânilor sunt deja pregătiţi pentru a fi petrecuţi pe ultimul drum. Unii chiar şi-au cumpărat loc în cimitir. Serafima este de 11 ani la azil. Nu are pe nimeni şi abia aşteaptă ziua în care îşi va da ultima suflare. „De ce să-mi fie frică? Sunt gata să mor măcar şi mâine. Calea e scurtă. M-au dus la morgă şi de acolo, direct în groapă”, spune femeia resemnată. Timp de 20 de ani a lucrat la grădiniţa din or. Orhei. Copii nu are, iar rudele mai apropiate au decedat. Astăzi spune că nu-i rămâne decât să-şi amintească de numeroasele înmormântări pompoase pe care le vedea în copilărie. „Casa părintească din Susleni era în apropierea cimitirului din sat. Am văzut multe morturi. La mormântul meu nu va veni nimeni”, constată bătrânica de 73 de ani.

Şi în satul de baştină al Serafimei este un centru de plasament pentru bătrâni. Directoarea centrului, Tamara Soltan, spune că pentru ea este o adevărată tragedie când moare un beneficiar. Bătrânii sunt gata să moară în orice clipă, pe când direcţia azilului nu este pregătită oricând pentru acest lucru. „Noi trebuie să ne asumăm toate cheltuielile pentru înmormântare. Când avem de unde îi înmormântăm omeneşte. Însă uneori se întâmplă să nu ne ajungă bani nici măcar de sicriu”, spune directoarea alarmată. Tamara Soltan face apel către toate rudele care îşi abandonează apropiaţii în momentele când le este mai dificil şi îi aduc la azilul de bătrâni ca să scape de ei.

Plus 200 de morminte

„Nu ştiu ce se va întâmpla cu mine după moarte. Da şi vă interesează?”, se revoltă un boschetar atunci când mă apropii de el pentru a-i adresa câteva întrebări. Bărbatul de vreo 60 de ani spune că nu are un loc de trai stabil, nu are rude, nu are pe nimeni şi acum căuta în tomberonul din preajma unui bloc de lux din capitală ceva de îmbrăcat. Afară sunt 10 grade cu minus. În sezonul rece al anului, se înregistrează cele mai multe decese de boschetari. Cu cât mai frig e afară cu atât mai multe cadavre de boschetari sunt aduse la morga din capitală. „Toate cheltuielile pentru înmormântare şi le asumă primăria. În rest, e bătaia noastră de cap. Dacă s-a stabilit că defunctul nu are rude, obţinem permisiunea pentru a fi înhumat şi împreună cu biroul de pompe funebre organizăm înmormântarea boschetarului”, relatează Ion Cuvşinov, directorul Centrului de Medicină Legală din Capitală.

Cadavrele oamenilor fără adăpost şi a persoanelor cu identitatea necunoscută sunt înhumate în Cimitirul „Sf. Lazăr” din Chişinău. Fiecare defunct are groapa, crucea şi numărul lui pe cruce, asta în cazul în care nu este cunoscut numele decedatului. „Nu există o lege cu privire la cadavre, însă aceasta nu ne permite să le lăsăm la dreapta şi la stânga”, menţionează Cuvşinov. Anual, Cimitirul „Sf. Lazăr” se lărgeşte cu cel puţin 200 de morminte în care zac corpurile neînsufleţite ale unor nenorociţi anonimi.

Legendă:

Raisa are 74 de ani.  De cinci ani se află la Azilul pentru Bătrâni din Chişinău. Unicul lucru care îi consolează singurătatea este radioul pe care i l-a lăsat sora după moarte. „Am pus totul într-o geantă. Am cipici albi împletiţi, cu o cruciuliţă pe fiecare. Am pus o fustă de culoare metalică, pe care am îmbrăcat-o o singură dată, şi o vestă de lână cu guleraş brodat. O pereche de ciorapi negri noi. Nu am reuşit să cumpăr 2 m de tul ca să aibă cu ce să mă acopere. Voi muri degrabă”, mi-a spus bătrânica şi m-a rugat să mai vin la ea în vizită măcar încă o dată.

Legendă.

Recent, a fost îngropată cea mai bătrână beneficiară. Ludmila Arestova s-a stins din viaţă la vârsta de 96 de ani. Pentru prima dată a fost vizitată de o rudă doar după ce şi-a dat sufletul. O cumnată a venit la azil, a văzut corpul neînsufleţit al rudei şi a plecat. De la începutul anului 2011, Azilul Republican pentru Bătrâni din Chişinău a înhumat şase decedaţi. Preţul unei înmormântări este de aproximativ 2000 de lei.

Svetlana Panţa

The following two tabs change content below.