Suflet ars de-o dragoste târzie

Septembrie a căzut greu peste sufletul Nataliei, dragostea care a ajuns-o târziu a lăsat-o însărcinată

E toamnă cu roiuri de frunze galbene şi în oraşul Nataliei. Nopţile de vară au trecut ca nişte poeme de dragoste, aducându-le pe cele de toamnă, reci şi pustii, doar cu o adiere din parfumul unei iubiri venite târziu şi care a trecut atât de repede. Peste sufletul Nataliei s-au aşternut prea repede dimineţile reci, fără a lăsa vreo rază din bucuriile unei femei care aşteaptă un copil…

Cu gândul la o dragoste mare a plecat la facultate

În adolescenţă, Natalia era o fată timidă. Nu umbla pe la petreceri, citea mult, colecţiona ziare, poze cu actori, casete. Era genul de fată care se înţelegea mai bine cu băieţii decât cu fetele. Prin clasa a X-a s-a îndrăgostit de un coleg de clasă. Nu-l vedea decât pe el, deşi acesta avea prietenă, o altă colegă. Aproape trei ani a alergat încontinuu după el.

În preajma sărbătorilor de iarnă, băiatul s-a despărţit de colegă şi a început să o curteze pe Natalia. În vacanţa de iarnă au mers împreună într-o excursie cu colegii de clasă. Acolo Natalia a încercat dulceaţa primului sărut. A plâns de fericire. Însă relaţia n-a ţinut mult, doar câteva luni. Îşi crease o imagine ideală despre el, însă când l-a cunoscut mai îndeaproape a înţeles că nu se potrivesc. S-au despărţit la balul de absolvire, fiecare şi-a văzut de drumul lui. Natalia a susţinut admiterea la istorie, iar Alexei, căci aşa îi spunea colegului, la matematică. Cu gândul la o dragoste mare, fata a plecat la facultate.

Credea mai mult în muncă decât în dragoste

Din timpul studiilor, Natalia a înţeles că meseria de istoric este una care îţi ocupă tot timpul şi îţi oferă şansa de a-ţi cunoaşte mai bine trecutul. Şi aşa a început să creadă mai mult în muncă decât în dragoste. După absolvirea facultăţii a rămas să muncească în oraş. Muncea în câteva locuri şi economisea bani. Nu-i cheltuia pe pantofi, poşete, bijuterii, cum fac fetele.

La 30 de ani, s-a măritat cu un profesor universitar cu 20 de ani mai mare decât ea, căruia îi murise nevasta şi care avea un băiat aşezat deja la casa lui. A fost un om minunat acest profesor, ştia cum să se poarte cu o femeie, cum s-o facă să se simtă iubită. Dar scurtă i-a fost şederea alături de Natalia, o boală incurabilă l-a doborât foarte repede. Omul i-a lăsat prin testament tot ce avea: apartamentul şi economiile.

Ca o adevărată creştină, nu şi-a însuşit banii, i-a transferat pe contul lui Ricu, fiul răposatului soţ, şi a continuat să-şi vadă de muncă. Cei aproape cinci ani pe care i-a împărţit cu profesorul au fost o perioadă superbă în viaţa ei deşi a convieţuit cu el mai mult din respect. După ce l-a întors pământului, nu-şi mai dorea să cunoască alt bărbat.

Duminici petrecute cu fiul prietenei

Într-un sfârşit de august, acum trei ani, i-a telefonat o prietenă din copilărie, Maria, care o ruga să-l ia în gazdă măcar pentru câteva luni pe fiul ei, Victor, ce intrase la facultate: „Aş vrea să stea la tine măcar pentru început, până se mai deprinde cu oraşul. Mi-i teamă să nu nimerească în vreo gaşcă şi să uite de carte. Dar tu vei fi cu ochii pe el”. „Bine, Marie, bine, am să te ajut”, i-a zis Natalia, deşi ideea n-o prea încălzise. S-a deprins să stea de una singură în apartament şi n-ar fi vrut să scape de această singurătate.

Dar, cum vă spuneam, a acceptat. I-a pregătit una din cele trei camere. Băiatul a venit împreună cu mamă-sa, arătându-se foarte mulţumit de ceea ce i s-a oferit. Şi mai mulţumită s-a arătat mama care a asigurat-o pe prietenă că Victor n-o să aducă băieţi în apartament. I-a mai spus că n-o s-o deranjeze cu gătitul, „îşi poate face singur un borş, un terci”.

Tăcut şi timid, Victor îşi vedea de studii, iar Natalia de muncă. Se întâlneau, mai mult seara, la un ceai sau în faţa televizorului. În unele zile, nu se vedeau deloc. Femeia pleca cu noaptea în cap şi se întorcea seara târziu, când Victor dormea deja. Şi zilele treceau cum se trec frunzele toamnei.

Într-o duminică, seara, când s-a întors de la ţară, Victor a poftit-o pe tanti la plăcinte. Adusese de acasă şi un vin bun. Au stat pentru prima dată la o discuţie mai pe îndelete. Băiatul i-a povestit despre studii, despre colegi, despre dorinţa de a rămânea în oraş după absolvirea facultăţii. Şi, uite aşa, duminicile au început să stea tot mai mult împreună la un pahar de vorbă. Erau duminici aşteptate cu emoţie de amândoi.

„Dar cum vedetele au iubiţi mai tineri”

La aproape 37 de ani, Natalia arăta destul de bine. Victor începuse s-o urmărească cu priviri lacome şi atente. Se îndrăgostise. Peste o lună, la ziua ei de naştere, i-a cumpărat cadou şi i-a dăruit flori, aplicându-i un sărut fierbinte pe buze. Femeia s-a prefăcut stingherită, în suflet însă simţea cum o frige focul iubirii. Dar nu i se părea normal să meargă mai departe într-o relaţie cu fiul prietenei sale, care era cu 18 ani mai mic decât ea. După o săptămână de frământări, s-a consolat: „Ei, dar cum Pugaciova, Madona şi alte vedete au iubiţi tineri, iar eu nu pot să am?!”.

În duminica următoare, cei doi s-au topit în îmbrăţişări pătimaşe. Natalia nici nu-şi imaginase că Victor, care era încă un copil, ştia atât de bine cum să dezmierde o femeie. S-a întâmplat aşa ca în toate romanele de dragoste. A fost o vară fierbinte sub toate aspectele, s-a lăsat adorată şi răsfăţată de Victor din plin.

De ce te temi de aceea nu scapi

Îl rugase să păstreze taina, nu cumva să afle Maria despre relaţia lor. Dar de ce te temi de aceea nu scapi. Victor însuşi i-a spus mamei despre marea dragoste care a dat peste el. Într-o duminică, Natalia s-a pomenit cu Maria venită pe nepusă masă. Nu s-au certat, a rugat-o frumos să nu-i distrugă viitorul fiului, să-l lase în pace şi să-şi vadă de viaţa ei: „Eu sunt vinovată că te-am rugat să-l primeşti în gazdă. Nu m-am gândit niciodată că s-ar putea întâmpla una ca asta. Acum, te rog, fă ce poţi şi convinge-l că nu-l mai iubeşti. Ajută-l să se întoarcă acasă”.

Dar cum să-i spui omului drag că nu-l iubeşti?! Cum să-l trimiţi acasă tocmai atunci când ţi-i lumea mai dragă, când te bucuri cum nu te-ai bucurat niciodată de căldura îmbrăţişărilor, de lumina zâmbetului, de văpaia privirilor?! A fost foarte greu să-l mintă pe Victor. S-a supărat, a plâns, a strigat ca înjunghiat, dar, până la urmă, a plecat în sat şi s-a însurat…

Septembrie a căzut greu peste sufletul Nataliei. Dragostea care a ajuns-o târziu a lăsat-o însărcinată. Şi, în loc să se bucure, plânge de disperare. Zâmbetul i-a îngheţat pe buze, ochii îi sunt vinovaţi de parcă şi-ar cere iertare de la micuţul încă nenăscut.

Nina Neculce

 

The following two tabs change content below.