„Sud-Est cultural” despre frumuseţe şi despre „marile dureri ale filologilor”

„Privită ca o premisă „istorică” a operei de artă, indiferent de contextul şi feţele sub care se manifestă, banalizată, cel puţin în limba noastră, prin folosirea sa excesivă drept calificativ aplicat la oricine şi la orice, relativizată la extrem, noţiunea de frumos a început să fie ocolită cu multă circumspecţie, dacă nu chiar exclusă din circuitul exegetic. Ceea ce nu înseamnă că a dispărut definitiv din orizontul artistic”, observă Valentina Tăzlăuanu în editorialul „Frumuseţea ca o scuză” cu care se deschide nr. 4 din 2010 al revistei „Sud-Est cultural”.

Unul dintre articolele publicate în revistă, intitulat „Noua proză basarabeană: între profesionişti şi amatorism” de Mircea V. Ciobanu, a avut un număr record de cititori, inclusiv pe internet, stârnind şi o polemică în presa basarabeană, polemică în urma căreia fiecare dintre părţile adverse a rămas ferm pe propria poziţie. Din sumarul revistei mai remarcăm eseurile lui Eugen Lungu cu genericul „Viaţa la perfectul compus”, articolele „Căciula pe care ne-o furăm singuri” de Vitalie Ciobanu şi „Alexandru Lungu. Poezie şi timp” de Viorica-Ela Caraman, studiul „Despre imaginarul antropologic al romanului basarabean (III) de Aliona Grati, recenzia lui Ion Pop la „Armele grăitoare” ale lui Emilian Galaicu-Păun, un „exerciţiu de admiraţie” al lui Mihai Fusu, consacrat lui Ion Ungureanu, un eseu al Larisei Turea despre Mihai Volontir, materiale privind ediţia din 2010 a Festivalului Naţional de Teatru din Bucureşti, semnate de Irina Nechit.

Suntem invitaţi, de asemenea, să citim versuri noi de Leo Butnaru, proză de Mihaela Perciun şi un tulburător jurnal al romancierului Vladimir Beşleagă, intitulat „Un deceniu de acumulare”, conţinând mărturii tulburătoare despre o perioadă dificilă din viaţa scriitorului şi a generaţiei sale: „Vitrege vremuri trăim. Ajuns la 26 de ani, mă simt acelaşi şcolărel care eram în ’48 când abia de puteam înjgheba, după toate legile gramaticii, o propoziţiune corectă, numai din subiect şi predicat. Adesea mă gândesc şi mi se pare că nu suntem decât nişte jertfe ale epocii acesteia. Nu am avut la vremea noastră marea literatură şi cultură naţională, în cadrul căreia să ne formăm scheletul şi caracterul (26 ianuarue, 1957); „Mi-a apărut şi dispărut din librării cărţulia. Să mi-o fi scos editura aceea mămăligoasă cu vreo doi ani în urmă poate că mă bucuram şi eu întrucâtva. Acum însă regret că am dat-o în labele lor („Zbânţuilă”). Este un debut/încercare dintre cele mai slabe, anemice şi nereuşite asemeni căror apar atâtea în biata noastră Moldovă sfârtecată şi de care lucruri nu ducem mare lipsă” (3 martie, 1957); „Am asistat la o parte din concertul artistic prezentat de studenţii de la facultatea noastră. Moldovenii ridică glasul. Ceea ce aduce un vânt cald, plăcut venit din câmpiile noastre, toarnă puteri în inimi. Un băietan din anul trei mi-a vorbit deschis despre marile dureri ale filologilor moldoveni. Prin gura lui de copil vorbeşte adevărul însuşi, adevărul unui popor de 3 milioane, însă acest adevăr este ignorat de cei suprapuşi… Fire-ar ei ai dracului să fie, iar pe lumea cealaltă – să-i spânzure cu capul în jos… (24 martie 1957).

Irina Nechit

The following two tabs change content below.