Subiect de meditație

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Tragedia de la “Colectiv” a răsturnat guvernul Ponta. Pe de altă parte, dacă acesta nu lua, anterior, decizii eronate, nu se remarca prin gestionarea ineficientă a treburilor țării și, îndeobște, nu comitea prostiile pe care le-a comis, accidentul de la clubul de noapte nu ar fi fost suficient ca prim-ministrul să-și dea demisia. În nicio țară civilizată nu ar fi fost. Până la urmă, e cel mult problema organelor de control și a primăriei de sector. Totuși clasa politică românească a trecut cu brio proba civilizaţiei: sub presiunea societății civile, cabinetul de miniștri a înțeles că trebuie să plece. Și a plecat.

În Republica Moldova, cârmuirea pleacă numai sub presiunea colegilor de alianță. Și numai la comanda “sponsorului” (“nașului”, cum ar veni pe englezește), care arvuneşte întregul ritual al guvernării. Admitem că revolta populară a jucat și ea un rol în acest sens. Posibil, dar nu unul decisiv. Mai curând contextual, servind drept pretext pentru o răfuială nu atât politică – nu există nimic “politic” în țara asta –, cât personală.

În acest fel, și Republica Moldova a trecut proba civilizației. Doar că vorbim, în cazul nostru, de o altă civilizație decât cea pe care o vedem în România. Vorbim de o civilizație în care democrația, societatea civilă, opinia și nevoile majorității nu au nicio valoare. Și nicio încărcătură semantică. Vorbim de o lume în care majoritatea așteaptă soluțiile și rezoluțiile “nașului” (șefului, patronului, “pahanului”) pentru a urni carul din loc. Sau a-l ghionti în prăpastie. O lume în care supunerea față de “capi” nu e atât o tradiție gentilică și nici teama de responsabilitate, cât dovada depersonalizării și, în definitiv, a dezumanizării indivizilor. Clasa așa-zis politică, ca și populația, de altfel, în mare parte pasivă și indiferentă, au nevoie de cineva care să-i îndrume, dar mai ales să ia decizii în locul lor. Chiar și decizii cu care nu sunt de acord. Căci numai așa putem explica votul democraților în Parlament, dar și tăcerea ulterioară și fermă a străzii, galvanizată de satisfacția lăuntrică pe care a provocat-o căderea lui Filat. O tăcere pentru care vom plăti scump însă: dacă modul în care s-a acționat în cazul lui Filat și Streleț va trece nepedepsit, de acum încolo totul va trece nepedepsit.

La asta ar trebui să se gândească și cetățenii, și politicienii, cât nu e prea târziu. Dar cu precădere membrii Curții Constituționale, care urmează să examineze legalitatea demiterii guvernului în temeiul unor suspiciuni de corupție nedemonstrate și care, în cazul unui aviz pozitiv la fărădelege, vor trebui să valideze de azi înainte toate nelegiuirile. Inclusiv lovitura de stat, o perspectivă deloc neglijabilă și o amenințare mult mai reală decât am vrea să credem.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)