Sub zodia Cernobîlului

La 26 aprilie se împlinesc 25 de ani de la catastrofa nucleară de la Centrala Atomoelectrică Cernobîl. La lichidarea consecinţelor accidentului au participat peste 3500 de moldoveni care au fost nevoiţi să intervină cu mijloace rudimentare, lipsiţi de orice fel de protecţie. Circa 600 dintre aceştia au decedat din cauza nivelului înalt de radiaţie, ceilalţi au ajuns invalizi pe viaţă.

Minţit că merge la armată

Sergiu Guvir din Ustia, Dubăsari, a fost citat la Comisariatul militar la un an de la producerea accidentului (iulie 1987). Avea 23 de ani, absolvise universitatea. Deşi a fost informat că urmează să satisfacă serviciul militar în regiunea Nikolaevsk, Ucraina, alături de alţi trei ofiţeri, a fost dus într-o tabără militară, dislocată la 30 de km de Centrala Atomoelectrică Cernobîl. „Trecuse un an de la accident. Zona de 30 de km era împrejmuită cu sârmă ghimpată. În afara acesteia se găsea tabăra în care am fost cazaţi. Deoarece eram inginer hidraulic, am primit gradul de locotenent şi un batalion de soldaţi, am fost repartizaţi la staţia de spălare şi dezactivare a maşinilor, unde am lucrat două luni”, îşi aminteşte Sergiu.

După dezactivare, maşinile erau verificate de dozimetrişti. În cazul în care fonul de radiaţie al acestora depăşea norma, transportul era direcţionat spre cimitirul de fiare.

„Apa pe care o utilizam la dezactivare se acumula într-un bazin care trebuia curăţat cel puţin de două ori pe lună. Timp de două luni însă, mâlul radioactiv de la fundul bazinului n-a fost scos niciodată”, relatează Sergiu.

Lichidatorii activau în taină

Lucrau în costume simple, soldăţeşti, cu o mască care le acoperea doar gura, căreia îi spuneau „listovkă” pentru că era subţire ca tifonul. „Serile, pe la orele 5–6, simţeam un gust amar, fieros pe limbă, dureri în tâmple şi oase. Am aflat că aveau loc scurgeri de radiaţie din coşul situat între reactorul 3 şi 4”.

După ce reactorul 4 a fost acoperit cu un sarcofag de ciment, deasupra coşului s-a instalat un drapel care trebuia să semnifice pentru întreaga lume că consecinţele catastrofei de la Cernobîl au fost lichidate. În jurul coşului continuau să se depună resturi ale fusiunii radioactive. „Am fost scoşi pe terenul din jurul acestui coş de cinci-şase ori. În 30 de secunde, trebuia să reuşim să încărcăm o lopată-două de grafit radioactiv, după care primeam ordin de retragere. Ne aflam acolo aproape în secret, autorităţile  anunţaseră că consecinţele accidentului au fost lichidate, ascundeau faptul că mai aveau loc emisii radioactive”, ne mai spune Sergiu.

Pentru o zi de lucru la Cernobîl erau remuneraţi cu 3,50 ruble. După două luni, Sergiu a fost anunţat că poate reveni la baştină. Nu i s-a propus înainte de a fi eliberat să treacă cel puţin un control medical. Următorii ani i-a petrecut mai mult prin spitale. La scurt timp după ce s-a întors, a devenit invalid de gradul II. „Aşa era politica pe atunci. Nu am avut de ales, dacă m-aş eschivat de la serviciul militar, aş fi fost tras la răspundere”, ne mai spune Sergiu.

Svetlana Corobceanu

 

The following two tabs change content below.