Strălucire și disperare în „Sud-Est cultural”, nr. 1–2, 2014

scanDeplângem cu toții starea deplorabilă a revistelor culturale de la noi, de aproape doi ani cele mai importante dintre ele nu mai apar decât sporadic, încât ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva sunt pe cale de dispariție. Vara aceasta, totuși, avem privilegiul de a citi un număr dublu, 1–2, 2014, al revistei „Sud-Est cultural”, editat cu sprijinul ICR Chișinău și al Primăriei Municipiului Chișinău.

E un număr de referință, profund și captivant, îl putem considera și o carte despre mișcarea literară și evoluțiile culturale din Republica Moldova, îl putem păstra în biblioteci ca pe un volum cu texte de cea mai bună calitate, la care să revenim, să recitim studii, articole de sinteză, eseuri precum „Chestiuni de stil” de Valentina Tăzlăuanu („Aberațiile colective la care ne pretăm sunt oare o consecință a sincopelor de inteligență sau trebuie puse pe seama altor factori, mai complecși, care determină viața noastră în comun?”), „Criza identităților în „Cimitirul din Praga” de Umberto Eco (autor, Mircea V. Ciobanu), „Despre istoria ingrată și „comedia umană” pe care o provoacă aceasta” de Aliona Grati, „Despre amânatul sfârșit al lumii” (2) de Leo Butnaru.

La capitolul Anul literar ne sunt propuse materiale analitice din care ne putem face o imagine de ansamblu asupra întregii producții literare din 2013. Acest capitol include textele „Câteva considerații inconfortabile” de Andrei Țurcanu, „Un an literar în vizorul criticii” de Mircea V. Ciobanu, „Debarasarea de livresc” de Adrian Ciubotaru, „O categorie cu mai multe restanțe” de Lucia Țurcanu, „Memorii, jurnale” de Eugen Lungu, „Cu cărțile pe (în) față” de Maria Șleahtițchi.

Vitalie Ciobanu oferă cititorului „Engleza pentru cei care pleacă”, o proză actuală, cu trimiteri la realitățile tranziției.
Emilian Galaicu-Păun își ține cu stoicism rubrica „Biblioteca de fildeș” scrisă în filigran, în cheia unor exerciții de admirație postmoderne, de data aceasta anunțând un debut poetic ce promite a fi un eveniment („Pariu pe Aura Maru”).

Mai găsim în revistă un portret al lui Camus creat de Dino Buzzati, relatări concise despre apariții editoriale și evenimente culturale din lume la rubrica Bref (Europa Culturii), îngrijită inspirat de Marcel Gherman.

Un eseu ce merită a fi citit în repetate rânduri, pentru a fi descifrat și asumat, este „Așteptare și absurd” de Valentina Tâzlăuanu din care cităm: „De observat că în piesa lui Beckett orice tentație spirituală este supusă sistematic unei băi de scepticism. Repetitivitatea, monotonia, sterilitatea timpului care se scurge în așteptare își dau mâna pentru a accentua grotescul condiției umane în spațiul arid în care l-a plasat (unii filozofi pretind că l-a aruncat) istoria. Sau poate este vorba de spiritul său contestatar, care a obosit la un moment dat? Conștiința damnării, a eșecului iminent paralizează orice intenție de împotrivire”.
Multe materiale din revistă au o strălucire a stilului, a ideilor și cuvintelor, chiar și hârtia pe care e tipărit acest număr e strălucitoare, răzbate însă dintre pagini o tristețe a subiectelor și temelor, o teamă că spiritualitatea pe care o slujesc autorii e prea vulnerabilă pentru a rezista într-o societate precum e cea basarabeană, indiferentă la actele de cultură, la viața oamenilor de cultură.

The following two tabs change content below.