Ştiţi unde e bărbatul meu?

ÎN CĂUTARE // Au trecut 17 ani de când nu a mai dat de veste

Multe se mai întâmplă pe lumea asta. Să le crezi, să nu le crezi? Şi îţi zici: „Dacă nu am fost de faţă, nu înseamnă că nu s-a întâmplat”. Larisa are peste 50 de ani, s-a măritat încă de pe băncile şcolii. A fost nevoită să facă pasul acesta.

Un măhălean a pus ochiul pe ea cum s-a întors din armată. Într-o seară, a furat-o de la club şi a dus-o acasă, fireşte cu învoirea fetei. Larisa era în anul de absolvire, avea aproape 18 ani, fără vreo câteva luni. Nu avea de gând să-şi mai strice mintea cu învăţătura, părinţii săi însă au insistat cel puţin să o termine ca să aibă şi ea măcar studii medii. „Nici nu ştii pentru ce o să-ţi trebuiască atestatul”, o convingea tatăl Larisei. „Dacă îl aveam la vremea mea, aş fi ajuns un şef în gospodăria agricolă, dar aşa am alergat tot timpul.”

Harnici şi frumoşi

Când a terminat şcoala, Larisa era în primele luni de sarcină şi măritată de-a binelea. Se uita nu ştiu cum de sus la colegele sale, de parcă le-ar fi demonstrat că norocul nu e în cunoştinţele pentru care se zbat atât sârguincioşii. Nu e în averea părinţilor sau în relaţiile pe care le ai în interiorul unei comune. Norocul, credea Larisa, e în faptul că s-a născut frumoasă şi asta e averea pe care o preţuiesc bărbaţii. Într-adevăr, era o tânără atrăgătoare la chip şi la trup. Avea un păr lung şi des, împletit în cosiţă, care îi cobora mai jos de genunchi. Nu numai bărbaţii, dar şi femeile urmăreau cum şerpuieşte podoaba asta pe spatele ei. Şi dacă s-a măritat prima din clasa lor, la 24 de ani, avea deja trei copii.

Părinţii tinerilor au pus mână de la mână şi le-au ridicat în câţiva ani casă. Sava, bărbatul Larisei, s-a întors din armată şofer, aşa că şi-a găsit uşor de lucru. Amândoi, harnici şi gospodăroşi, nu-şi dădeau rând să adune cât mai multă avere la casă, pentru copii, ziceau ei. Aceştia, între timp, au devenit elevi. S-ar fi părut că nici vânt rece nu-i ajunge, atât de fericit părea cuplul acesta în ochii lumii. La petreceri, dansau numai unul cu altul, când mergeau prin sat, se ţineau de mână ca doi tineri îndrăgostiţi.

Aventurile amoroase nasc bastarzi

Nimic nu prevestea nenorocirea. Dar uite că, într-o zi, s-a trezit cu o străină în poartă. Femeia venise tocmai din sudul republicii. Ţinea în braţe un copil şi a întrebat unde e Sava, bărbatul Larisei. „De ce ai nevoie de el?”, i-a zis nevasta acestuia. Femeia i-a răspuns cu o întrebare: „Dar cine eşti, de mă ispiteşti?”. Şi, din vorbă în vorbă, Larisa a aflat că pruncul din braţele femeii e chiar al lui Sava, bărbatul i-a promis să o ia de nevastă şi l-a tot aşteptat să vină. El însă o ducea cu vorba şi iată de ce a hotărât să facă un drum până în satul iubitului. Nu vă trebuie multă imaginaţie ca să vă daţi seama ce s-a întâmplat. Larisa şi-a adunat rudele. A trimis copilul să-l găsească pe taică-său: „Cheamă-l acasă, dar să nu-i spui nimic!”. Vroia să-l ia pe nepusă în masă. Când toate personajele erau în scenă, în prag a apărut şi iubita din sudul republicii cu fiul ei în braţe. Aşa a fost prevăzut, să intre ca la teatru, să-l dea gata dintr-o lovitură, dar nu le-a mers! Sava şi-a dat seama de pericol şi a făcut-o pe prostul: „Cine e femeia asta? E vreun neam de-al nostru?”.

Străina s-a repezit spre dânsul, i-a pus copilul în braţe şi a ieşit din casă. Larisa, în buimăceala ceea, nu ştia ce să facă – să fugă după străină, să-l flocăie pe bărbatu-său sau să-şi liniştească rudele care strigau de nu se auzeau unul pe altul. Mare tămbălău! Sava a ieşit din casă cu copilaşul cela în braţe cu gândul să o găsească pe mama pruncului. Femeia, nicăieri! A întrebat de unul, de altul, dar parcă intrase în pământ. Când a ajuns în centrul satului, i-a spus cineva că străina s-a urcat într-o maşină şi a plecat.

„Dacă vrei copil, eu ţi-s meşterul!”

Nu vroia să se întoarcă în momentul cela acasă. A trecut pe la verişoara lui, care născuse nu de mult, cu rugămintea să-i hrănească copilul. I-a povestit aceleia ce i s-a întâmplat (de la dânsa am aflat povestea asta). Întâmplarea a fost că Sava, în drum spre Cahul, a luat o femeie tânără să o ducă într-un sat, fără a bănui la ce o să ducă treaba. A dus-o până la poartă, a intrat şi în casa femeii. Zicea că e văduvă şi că îi pare rău că nu i-a rămas de la bărbatu-său măcar un copil, ca să aibă cu cine se mângâia.

El, să nu tacă, a făcut: „Dacă vrei copil, eu ţi-s meşterul!”. Şi deplasarea ceea, care trebuia să ţină doar trei zile, a durat o săptămână. Şi ori de câte ori avea treburi prin partea ceea, Sava avea unde trage şi cu cine se iubi. Ştia nebuna ceea că e însurat şi că nu are de gând să-şi părăsească nevasta, copiii şi gospodăria. De ce a venit peste dânsul?! Bărbatul clocotea de furie, dacă ar fi apărut străina în faţa lui, o încăsa la sigur. A rămas cu copilul cela în braţe şi nu ştia încotro să o ia. Copilaşul împlinise abia câteva luni şi avea nevoie de îngrijire. Ştia că acasă îl aştepta mare urgie. Să tragă la mamă-sa tot nu se încumeta, ştia bine că nu o să-l mângâie. Şi atunci, într-o deznădejde cumplită, a hotărât să se ducă la o colegă de şcoală de-a nevastă-sa, care trăia singură în casa buneilor.

Larisa n-a vrut să-l primească

„Am să dorm la ea şi, mâine, o voi trimite să vorbească cu nevastă-mea”, s-a gândit Sava. „Ori mă primeşte acasă cu copilul, ori o lepăd la naiba!” Aşa a şi făcut. acasă. Îi călcase în picioare orgoliul de femeie. Şi dacă s-ar fi făcut în faţa ei, era sigură că l-ar fi înjunghiat. Dacă a văzut colega că n-o poate convinge în niciun fel, a rugat-o să-i dea documentele lui Sava.

Sava a plecat tot atunci din sat cu copilul şi iată că au trecut 17 ani de când nu a mai dat de veste. La o săptămână după plecarea lui, a venit străina ceea să-şi ia copilul acasă, dar n-a mai dat de el. Când i-a trecut Larisei durerea, a pornit să-l caute. Poliţia n-a dat de dânsul. Între timp, i s-au însurat fiii, e şi bunic de acum, dar el nu-i şi nu-i… Mamă-sa îl plânge ca pe un mort.

The following two tabs change content below.