Stilul Saka: O fărâmă din dealurile noastre neajunse munţi

„Şi-a încercat puterile în poezie…” Acest enunţ – singular în felul lui – l-am desprins din capitolul dedicat prozatorului şi publicistului, inclus în monografia „Literatura română contemporană din Republica Moldova” de Ion Ciocanu. Atât.

Doar atât. Alţii, dintre cei care au citit opera acestui scriitor, nu s-au încumetat să răsfoiască colecţiile periodicelor apărute cu o jumătate de secol în urmă şi să vadă că Serafim Saka a scris în tinereţe şi poezie. O poezie explozivă, izbucnită din suflet, pusă pe tapet în acelaşi stil, numit stilul Saka, „adică, plin de vervă, polemic, subtil, rafinat, incendiar, stăpânit de conştiinţa ironică a realităţilor vieţii şi, bineînţeles, incomod”, precum l-a caracterizat atât de concis şi plenar poetul Arcadie Suceveanu.

„Ostaşii intonează urale”

„Veac XX”, aşa şi-a intitulat Serafim Saka poemul său apărut în 1962 în „Cultura Moldovei” din 28 iunie, zi de sărbătoare în viziunea puterii sovietice de atunci care la 28 iunie 1940 „eliberase” Basarabia. Dar, ca să vedeţi, nu despre Ziua de Cireşar, cum era numită atunci, vorbeşte Serafim Saka în poemul său. Autorul vede această zi festivă în alte culori: „Veacul nostru, / plâns de femei, / e primul care se grăbeşte…/ Veacul nostru / e al tuturora, / ce-au ocrotit atâtea milenii / fauna şi flora. / Ei n-au acuma decât mormântul…” Alarmat de goana înarmărilor care avea loc atunci, poetul exclamă: „Pe cerul pământului / ziua şi noaptea se plimbă avioane. / În luncile pământului / ziua şi noaptea ostaşii intonează urale”, intuind astfel pentru viitorul ţării un pronostic sinistru: „De pe turlele / catedralelor / n-o să se audă dangăt de clopote… / vor preface bisericile / în adăpost / de apărare subterană”.

Maniera palpitantă a poetului de a ne prezenta unele din ororile acelor timpuri o desprindem şi din alt poem: „1200 metri adâncime”, prin care Serafim Saka îl coboară pe cititor în bezna minelor de cărbuni din Karaganda pentru ca acesta să simtă şi să vadă din plin dispoziţia şi cromatica ţării: „Cerul e negru, / pământul e negru, / feţele oamenilor sunt negre. / Albă e doar căldura, / lumina / şi forţa, / ce-şi înhamă caii aici, / sub cerul karagandin, / sprijinit de halde”, în continuare descriindu-ne, prin contrast, realitatea pură din „fundul pământului”: „Aerul în mină e dens, / muced, jilav şi mut. / Praful poate fi tăiat în bucăţi. / Aerul e scump ca şi cărbunele”.

Dealurile noastre neajunse munţi

În acelaşi context, nu pot să nu evoc poezia sa „Îmbrăţişaţi pădurile…”, în care autorul îşi expune crezul de o viaţă, visul sacru de a „îmbrăţişa munţii”, munţii latiniei, cum avea să precizeze mai târziu sămaşul său – ilustrul dispărut Grigore Vieru. Serafim Saka zice: „Cuprindeţi neatinsele înălţimi / cu imaginaţia şi cu albastrul din ochi… / Se contopeşte munte cu munte… Eu nu vreau decât un lucru foarte modest, / să strâng la pieptu-mi zbuciumat / un pumn de pământ, numai un pumn de pământ”.

De altfel, aceeaşi flacără nestinsă în suflet – dorul de munte – şi-a mărturisit-o publicistul şi într-un interviu acordat Valentinei Tăzlăuanu. Amintind despre frumuseţea, înălţimea şi largheţea spaţiului „în care spui tot ce gândeşti şi te gândeşti bine când le spui”, Serafim Saka, aflat într-un moment de profundă sinceritate, adresează interlocutoarei întrebarea – „Ştii care îmi este dorinţa de pe urmă?”, la care tot el răspunde: „Dacă n-o să puteţi să mă înmormântaţi pe un vârf de deal, să-mi puneţi neapărat în mormânt o fărâmă din dealurile noastre neajunse munţi…” (sublinierea ne aparţine – n.n.).

Ieşită de sub tipar în anii 60 ai secolului trecut, păstrată în paginile ziarelor îngălbenite de vreme, poezia lui Serafim Saka nu şi-a pierdut actualitatea, urmând să-şi găsească locul cuvenit pe o poliţă la vedere a operelor sale alese.
Serafim Saka – prozatorul, publicistul, dar şi poetul din tinereţe – nu s-a lăsat înfrânt. Ca şi întreaga operă pe care ne-a dat-o până acum, mesajul plin de patos al poeziei lui Serafim Saka rămâne a fi valabil pentru totdeauna.
Cu prilejul celor 75 de ani pe care îi împliniţi duminică, vă dorim succese şi mulţi ani înainte, maestre!

Alexandru DONOS