Stewardesa de la Pistruieni

„Dorul de casă depășește cu ani lumină gropile de pe drumuri, prețurile la combustibili, deciziile politice sau miliardul-fantomă”

Energică, plină de viață și mereu cu zâmbetul pe buze, Rodica Gorodinschi visa de mică să fie profesoară, șoferiță, model etc., ca la 24 de ani să accepte marea provocare, meseria de stewardesă. Timp de zece ani, nici nu mai ține minte câte țări a vizitat, doar mama sa are o statistică completă, însemnându-le pe o hartă. Împreună cu soțul său, Rodica este stabilită în Emirate, dar și-ar dori să locuiască în Noua Zeelandă pentru sistemul social, calitatea vieții, pentru siguranța creșterii unei noi generații.

S-a născut în satul Pistruieni, raionul Telenești, într-o familie cu doi copii. A avut o copilărie obișnuită pentru anii ’90, „părinții luptau pentru supraviețuire, copiii pășteau bobocii, prindeau șerpi și așteptau să se coacă harbujii”, își amintește Rodica. De mică, visa să devină profesoară, doctor, șoferiță sau model. Din clasa a cincea se vedea jurnalistă.

„Ai casei și până în ziua de azi își amintesc cum umblam cu un știulete pe jumătate dezghiocat, în formă de microfon, și îi întrebam: «Bună ziua. Cum vă numiți?». Iar de vreme ce la mine acasă se citea tot ce pica sub mână, luam o carte, mă așezam în fața oglinzii și citeam cu voce tare, ridicând mereu ochii, așa cum am văzut că făcea Larisa Manole când prezenta știrile. Jurnalistă nu m-am făcut, nici prezentatoare de știri”, povestește aceasta.

La liceu, Rodica a avut noroc de o profesoară extraordinară de franceză. Datorită doamnei Luchian și timpului acordat de către aceasta, Rodica s-a făcut traducătoare. „În trei ani am făcut atâta franceză câtă n-am făcut ulterior nici la Facultatea de Limbi Străine a Universității de Stat din Moldova”, menționează Rodica.

Ulterior a tot sărit de la un job la altul căutând remunerări bune fără să se gândească că trebuie să facă ceea ce-i place. Recunoaște că adesea se trezea dimineața și îi era silă să meargă la muncă, până în ziua când l-a întâlnit pe soțul său.

 „În 2012, am aterizat în Dubai, cu 50 de kilograme de bagaj și cu 100 de dolari în buzunar”

Întâlnirea cu Eugen, cel care i-a devenit soț, i-a schimbat viața. Rodica a înțeles că  la 24 de ani lumea e plină de oportunități și că acasă poate să revină oricând.

„La început de martie 2012, am aterizat în Dubai, cu 50 de kilograme de bagaj, cu 100 de dolari în buzunar și cu o frică pe care n-am s-o uit niciodată, frica de neștire. M-am făcut stewardesă”, punctează Rodica.

După șapte săptămâni de training extrem de dur într-un anturaj aflat la polul opus de zona sa de confort, și-a pus uniforma la care visează mii și mii de fete din întreaga lume, un nou rol, deloc ușor. Timp de șapte ani, Rodica a fost promovată, salariul i-a fost majorat și se bucură de beneficii pentru membrii familiei și călătorii în diverse țări. Nici nu ține minte câte țări a vizitat, mama sa știe exact numărul, având o statistică completă pe care o înseamnă pe o hartă acasă, la Pistruieni.

În topul țărilor preferate se regăsesc Noua Zeelandă, Australia și Norvegia, pentru sistemul social, calitatea vieții și pentru siguranța creșterii unei noi generații, ceea ce nu se regăsește în Emirate, și nici în Moldova, susține Rodica.

 „Oricât de surprinzător ar fi, eu mă văd acasă, în Moldova”

Rodica și soțul său se consideră norocoși deoarece au posibilitatea de a veni acasă, în Moldova, la fiecare câteva luni, să-și potolească dorul și încearcă să nu piardă contactul cu realitatea.

„Suntem întrebați adesea de ce revenim atât de des în Moldova. Tăticul meu zice că se întorc cei cărora le e bine acasă. Și, după mine, are perfectă dreptate. Dorul depășește cu ani lumină gropile de pe drumuri, prețurile la combustibili, deciziile politice sau miliardul-fantomă. Mă doare faptul că adesea mentalitatea noastră este influențată de ceea ce zice vecinul, de televizor drept sursă unică de informare, de taxe nedeclarate, de „hai să ne-nțelegem cumva”. Nu știu dacă Moldova va ieși din criza politică permanentă în care se află sau din sărăcie”, spune Rodica.

La cei 33 de ani ai săi, Rodica susține că are un job frumos, visează la aventuri, și oricât de surprinzător ar fi, se vede acasă, în Moldova.

„Eu nu vreau să revin de nevoie, ci vreau să aleg să revin acasă în cele patru anotimpuri, la grădina cu flori a mămicăi, la mirosul de după ploaie. Dacă o fi asta mâine sau peste 20 de ani, încă nu știu. Între timp, viața merge înainte”, încheie Rodica

Gorodinschi.

 

 

The following two tabs change content below.
Carolina Chirilescu

Carolina Chirilescu

Carolina Chirilescu

Ultimele articole de Carolina Chirilescu (vezi toate)