Spionii oploşiţi la cald // BOGATU

Moto:
„Dragi prieteni americani, am plăcerea să vă anunţ că am semnat o legislaţie care interzice Rusia pentru totdeauna. Bombardamentele vor începe în cinci minute” (Ronald Reagan, în timpul unui test radio de microfon în 1984)

La Tallinn a fost deferit justiţiei inspectorul poliţiei naţionale de siguranţă, Alexei Dressen, acuzat de spionaj în favoarea Rusiei. Arestarea sa este simptomatică şi pentru Republica Moldova.

Un spion pentru grupările radicale rusofile

Dosarul lui Dressen dă pe faţă activitatea clandestină a unor grupări politice emanate de minoritatea rusofonă din Estonia care urmărea destabilizarea statului. De ani buni o puzderie de pretinse mişcării şi asociaţii filoruse incită spiritele, instigă lumea la nesupunere în faţa autorităţilor, caută să provoace ciocniri virulente în diferite localităţi ale ţării.

Cazul Dressen impresionează mult. Nu vă duce gândul acum la întâmplări similare urzite din belşug pe teritoriul Republicii Moldova? Nu vă deranjează nişte asemănări uluitoare?

Dressen a fost reţinut după ce fusese demascat în 2009 ofiţerul armatei estoniene Herman fon Simm. Acesta vindea SVR-ului (Slujba Vneşnei Razvedki) secretele NATO.

Între cei doi spioni ruşi nu exista o legătură directă. Dar presa estoniană constată astăzi că arestarea lor dovedeşte amploarea acţiunilor subversive ale serviciilor speciale ruse împotriva acestei ţări baltice.

Este curios faptul că Dressen, în cadrul poliţiei de siguranţă a Estoniei, monitoriza activitatea grupărilor radicale filoruse. Profitând de înalta funcţie pe care o deţinea, el a obstrucţionat, de fapt, informarea corectă a autorităţilor ţării. Astfel, trădătorul a sabotat combaterea acţiunilor ostile ale facţiunilor extremiste, menite să submineze statul prin provocarea de dezordini şi inducerea haosului în viaţa publică.

Extremismul velikorus, umflat cu pompa Kremlinului

În Republica Moldova, după câte se pare, nu a fost arestat niciun spion rus. În schimb, grupările radicale de stânga se înmulţesc ca ciupercile toxice după ploaie. Ca să nu mai vorbesc de ticurile revoluţionare ale unor indivizi dezechilibraţi de genul lui Şelin, Garbuz sau Tkaciuk care, prin iniţiative provocatoare şi violenţă stradală, caută să creeze o stare de turbulenţă degradantă în spaţiul public.

E la mintea oricui că radicalismul velikorus nu are nicio bază socială în state precum Estonia, Letonia sau Republica Moldova. Acesta nu există în condiţii naturale. Dacă nu ar fi umflat cu pompa serviciilor secrete ruse, el şi-ar da demult obştescul sfârşit.

Faptul că focul românofobiei şi al urii antieuropene, aprins de grupările extremiste de stânga, nu conteneşte să mocnească, riscând să degenereze într-un mare şi devastator incendiu naţional, e un semn că urmaşii lui Felix Dzerjinski îşi fac de cap în voie de-a lungul şi de-a latul Republicii Moldova. Că Moscova clatină barca acestui stat fără nicio oprelişte.

Trădare, domnule, dar s-o ştim şi noi

Cine-s dressenii noştri autohtoni care sabotează din interiorul unor instituţii oficiale demascarea extremiştilor aflaţi în solda Kremlinului? Trădare, domnule, dar s-o ştim şi noi! Protejează cineva Republica Moldova de uneltirile revanşarde ale fostei metropole? Acesta-i stat sau un bulevard al felinarelor roşii, pe unde se plimbă toţi neisprăviţii?

Cu ce se ocupă SIS-ul? Dar Procuratura Generală? Dl Zubco lăsa să se întrevadă recent că ar fi adulmecat urmele Kremlinului în deturnarea protestelor de la 7 aprilie 2009. Şi ce folos?Lipsa de reacţie a justiţiei nu face decât să stimuleze coruperea birocraţilor şi debandada din aparatul de stat.

Contracararea eficientă şi efectivă a urzelilor Liubeankăi, scria deunăzi cunoscutul politolog britanic Edward Lucas, care a publicat şi o carte temeinic documentată („Deception”) despre spionajul rus în republicile ex-sovietice, este necesară pentru a descuraja trădarea de stat. Pentru a împiedica recrutarea unor influenţi demnitari care, din lăcomie, slăbiciune sau din laşitate, acceptă să slujească fosta metropolă în detrimentul propriei lor patrii.

Poate că spionii, vorba scriitorului John Le Carré, de bună seamă vin din frig. Cert e că la noi aceştia-s oploşiţi la cald ca motanii pe cuptor.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu