„Sperăm să putem dezveli monumentul la 31 august curent”

Interviu cu avocatul Iulian Rusanovschi, membru al grupului de iniţiativă pentru edificarea Monumentului martirilor cauzei naţionale: Simion Murafa, Alexei Mateevici şi Andrei Hodorogea

rusanovschi

– Dragă Iulian, spune-mi, te rog, care este situaţia monumentului celor trei martiri. Am înţeles că proiectul are deja aprobarea Consiliului municipal Chişinău…

Da, obţinerea acestei aprobări a fost cea mai dificilă, pe care, din fericire, o avem. Acum avem nevoie deja de aprobarea Ministerului Justiţiei şi, în cele din urmă, a Guvernului, sperăm că vom obţine aceste aprobări în timp util ca, la 31 august curent, să putem dezveli monumentul.

– Proiectul respectiv nu a trecut în Consiliul municipal precedent din cauza că nu exista o majoritate democratică?…

Problema nu a constat atât de mult în majoritatea democratică, cât în atitudinea fracţiunilor aşa-zise democratice faţă de acest subiect de importanţă naţională. Până la alegerile locale din iunie 2015, în Consiliul municipal 26 de consilieri erau aşa-zişi democraţi. Prin urmare, erau n ecesare 50+1 voturi pentru reinstalarea monumentului. Şi totuşi, timp de doi ani, de fiecare dată, ne loveam de aceeaşi problemă – din cei 51 de consilieri, niciunul nu venea la şedinţă ori veneau toţi şi, până la încheierea şedinţei, proiectul nostru, fiind pus de fiecare dată la coadă, nu mai ajungea să fie pus în discuţie, pentru că pleca cineva din sală. În plus, de multe ori, ajungându-se la proiectul nostru, acesta era scos de pe ordinea de zi sau chiar respins.

Partea cea mai urâtă este că au smuls din acel loc plăcuţa de marmură instalată în 1992 de Societatea Culturală „Ginta Latină”. Acolo rămăsese o parte din stâlpul unei troiţe, care avea incrustaţi doi arhangheli şi un text din Evanghelia după Matei. Care era rostul instalării unei noi pietre?… Şi ce au făcut cu plăcuţa Societăţii „Ginta Latină”?…

Am vorbit de mai multe ori cu liderii fracţiunilor democratice, cu dl Ghenadie Dumanschi de la PLDM, cu dl Valentin Guznac de la PDM. Trebuie să spun că democraţii au promovat de fiecare dată proiectul nostru.

– Nu a fost o cauză faptul că proiectul a fost promovat de democraţi?

Nu este vorba de un proiect al unui partid politic. Pur şi simplu, dl Guznac a fost persoana care a promovat, la solicitarea noastră, proiectul pe masa Consiliului municipal. Democraţii s-au prezentat de fiecare dată la şedinţe, deoarece erau puţini în consiliu. În ce priveşte fracţiunea PLDM, am vorbit de mai multe ori cu dl Dumanschi, mi-a promis că ne va susţine neapărat, dar anume liberal-democraţii părăseau cu regularitate sala de şedinţe.

– Ce atitudine a avut primarul general faţă de demersul vostru?

Comportamentul PL, inclusiv al dlui Chirtoacă, a fost unul ciudat. Deşi membrii acestei fracţiuni, inclusiv dl Dorin Chirtoacă, ne-au asigurat de zeci de ori de susţinerea lor, aceasta nu s-a materializat în niciun fel. Cel puţin, ei ar fi putut să pună proiectul nostru în capul listei subiectelor propuse pentru ordinea de zi, dar nu au făcut-o. Bănuiesc că, dacă proiectul ar fi fost liberal, ar fi avut o altă soartă.

– Ce te face să spui acest lucru?

În 2005, organizaţia liberală de tineret a publicat pe site-ul formaţiunii un comunicat, anunţând că îşi propune să reinstaleze acest monument. Ideea aceasta capătă contur în contextul în care la 1 decembrie 2015, după ce a trecut proiectul prin consiliu, în locul în care urmează să fie ridicat monumentul, PL a instalat o piatră, de fapt, încă una, după cea de la Gară şi cea din faţa Guvernului, asumându-şi proiectul, fără a menţiona numele celor care fac parte din grupul de iniţiativă, numele finanţatorului, al sculptorului etc.

Partea cea mai urâtă este că au smuls din acel loc plăcuţa de marmură instalată în 1992 de Societatea Culturală „Ginta Latină”. Acolo rămăsese o parte din stâlpul unei troiţe, care avea incrustaţi doi arhangheli şi un text din Evanghelia după Matei. Care era rostul instalării unei noi pietre?… Şi ce au făcut cu plăcuţa Societăţii „Ginta Latină”?…

– Cum aţi reuşit să obţineţi aprobarea Consiliului după alegerile locale din 2015? Dacă nu mă înşel, situaţia din cadrul Consiliului este cam aceeaşi ca şi până la alegeri…

Chiar dacă ar părea ciudat, am promovat proiectul prin intermediul Partidului Nostru (râde). Pe mulţi i-a mirat acest lucru, pe mine însă nu m-a surprins deloc. Am avut susţinerea Partidului Nostru din două motive: unul a fost relaţia mea avocat-client cu unul dintre membrii acestei formaţiuni şi, al doilea, sprijinul dlui Ilian Caşu. L-am întâlnit odată în vamă şi i-am vorbit despre monument. El nu mi-a promis nimic, doar faptul că, dacă va fi posibil, ne va acorda un sprijin.

Trebuie să subliniez aici efortul enorm pe care l-a făcut Ion Ștefăniță. Anume el a introdus proiectul pe ordinea de zi, el a mers la dl Valeriu Didenco, secretarul Consiliului municipal, pentru a obţine semnătura. S-a ocupat intens vreo săptămână doar de acest subiect. În două săptămâni, am obţinut decizia Consiliului municipal şi am depus toate actele la Ministerul Culturii.

– Ai putea să explici demersul dlui Ilian Caşu?

Pot să vă spun doar despre faptul că dl Caşu face o balanţă enormă în această formaţiune. Cert este că susţinerea pe care ne-a acordat-o a provocat furia lui Dodon, acesta chiar l-a atacat pe dl Caşu că ar fi „trădat cauza socialistă”. Dl Caşu, la rândul său, a susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia a declarat că activitatea sa politică nu are nimic împotriva monumentelor.

– Îmi amintesc de faptul că tu ai reuşit să aduci şi bustul lui Visarion Puiu la Bălţi…

Municipiul Bălţi ar trebui să fie recunoscător acestui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Şi acolo, oricât de ciudat ar părea, instalarea bustului Visarion Puiu în faţa Catedralei de la Bălţi, construită în timpul lui Visarion Puiu, a fost posibilă cu susţinerea episcopului de Bălţi şi Făleşti, Marchel. Acesta a fost persoana care a obţinut decizia Consiliului municipal Bălţi pentru instalarea monumentului din faţa Catedralei. Ba mai mult, luptă pentru a denumi o stradă din Bălţi Visarion Puiu (râde) .

Interviu de Ilie Gulca