„Sper să ne regăsim în Uniunea Europeană, dar în pace, nu în război”

Interviu cu Dieter Topp, președinte al KulturForum Europa, Köln, Germania

Dieter Topp foto

Dieter Topp, președinte al KulturForum Europa

– Stimate dle Dieter Topp, unul dintre spectacolele cele mai așteptate din cadrul ediției curente, a 24-a, a Festivalului Național de Teatru de la București (24 octombrie – 2 noiembrie) a fost un musical produs de FNT, din inițiativa directorului artistic al acestuia, Marina Constantinescu. Libretul spectacolului e semnat de Arthur Laurents, muzica îi aparține lui Leonard Bernstein, dirijorul Gabriel Bebeşelea și-a asumat direcția muzicală. Din distribuție au făcut parte tineri actori, aleși în urma unui casting, ei au cântat, au dansat, au creat personaje, s-au manifestat ca „actori totali”. Ce impresii v-a lăsat „West Side Story”, creat de Răzvan Mazilu?

Pentru mine a fost interesant că Festivalul Național de Teatru de la București a produs un spectacol. Cele mai mari festivaluri de teatru din lume lansează producții proprii, iată că și FNT a venit cu o montare proprie, prezentată în premieră chiar la începutul festivalului. E important, de asemenea, că prin spectacolul „West Side Story” i s-a dat o șansă tinerei generații de actori și muzicieni să evolueze pe o scenă prestigioasă, cea a Teatrului „Odeon”, în fața publicului festivalier. Am văzut actori foarte talentați, cu voci foarte bune și cu aptitudini de dansatori, evident că ne-a impresionat energia lor debordantă, spiritul rebel, explozia de tinerețe, de frumusețe, de creativitate.

– „Am ales acest musical pentru că vrem să arătăm că există o generaţie de actori tineri care vor sa fie performeri totali, aşa cum sunt în străinătate şi în orice colţ al lumii, unde musicalul e la locul lui şi e o industrie”, a spus pentru presă coregraful Răzvan Mazilu. Iar potrivit criticului de teatru Marina Constantinescu, „West Side Story” este manifestul tinerei generaţii. În ce scene ați simțit protestul tinerilor?

Scena în care un grup de artiști îi imită pe copiii străzii, pe „băieții răi” din cartierele sărace. După mine, e una dintre cele mai puternice scene din spectacol, artiștii au jucat cu fervoare, au transmis furia tinerilor în fața cărora ușile rămân închise. Știu că în România, ca și în alte țări din Europa, mulți dintre absolvenții facultăților de teatru nu-și găsesc de lucru, nu sunt angajați în trupe, șomajul e răspândit printre tinerii artiști. În general, tineretul e vulnerabil sub acest aspect. Sunt necesare cât mai multe proiecte precum e „West Side Story”, pentru a le oferi tinerilor posibilitatea de a munci, de a se afirma.

– Spectacolul „West Side Story” s-a jucat doar în cadrul FNT. Ar fi trist dacă ar avea o viață atât de scurtă.

Din nefericire, s-a jucat doar în perioada Festivalului Național de Teatru de la București. Ar trebui să fie găsiți sponsori pentru ca acest musical să fie prezentat de mai multe ori, să circule, poate, pe diferite scene. E o platformă pentru tinerele talente și nu trebuie abandonată.

– Ați fost invitat la mai multe ediții ale FNT. Cum credeți, care sunt particularitățile teatrului românesc?

Am fost la numeroase ediții, timpurile s-au schimbat și tendințele în teatru s-au schimbat. Dacă altădată la FNT participau în special teatrele de stat, în ultimul timp văd tot mai multe grupuri libere, teatre independente. Mișcarea teatrelor independente e foarte importantă pentru tinerii dramaturgi, actori, regizori. E interesant să urmărești parcursul artistic al unor regizori consacrați precum Silviu Purcărete, Mihai Măniuțiu, al regizorilor de vârstă medie, din generația lui Radu Afrim, dar și al celor mai tineri creatori de teatru. Aș vrea să menționez că ceea ce face tânăra regizoare Gianina Cărbunariu e simptomatic pentru teatrul român contemporan. Ea e foarte deschisă, poate privi din exterior lucrurile ce se întâmplă în interiorul României, dând o interpretare din exterior problemelor societății românești. E caracteristic pentru tinerii artiști să nu se afle într-un cerc închis, să fie deschiși, mobili. Aș da ca exemplu Compania de teatru româno-franceză „28” care joacă atât în România, cât și în Franța.

– Cum ar trebui să se modifice teatrul român în context european?

Lucrurile bune trebuie păstrate, anumite abordări, teme, stiluri vor rămâne românești. Dar nu trebuie să dormim, e timpul să ne trezim, să fim deschiși, pentru a descoperi diversitatea teatrului european.

– Ca președinte al KulturForum Europa, cu sediul în Köln, Germania, ați acordat Premiul Cultural European regizorului român Radu Afrim (amintim că Premiul Cultural European a fost înfiinţat în 1992 de către fostul ministru de Externe al Germaniei, Hans-Dietrich Genscher, cu scopul de a promova o mentalitate culturală comună, toleranţa şi respectul reciproc – n.n).

Da, Premiul Cultural European i-a fost decernat în 2009 lui Radu Afrim ce a montat la Teatrul Național din Timișoara spectacole cu un pronunțat caracter social. Premiul i-a fost oferit lui Radu Afrim ca semn al deschiderii României către Uniunea Europeană.

west-side-story-photo

Scenă din musicalul „West Side Story”, produs de Festivalul Național de Teatru de la București, ediția din 2014

– În 2012 i-ați acordat Premiul Cultural European regizorului Petru Vutcărău din Chișinău. Ce vă amintiți despre R. Moldova, despre festivalul BITEI?

Bienala Teatrului „Eugene Ionesco” e un eveniment foarte important pentru Republica Moldova. Premiul Cultural European i-a fost acordat lui Petru Vutcărău pentru valoarea sa, pentru că e în fruntea unui festival ce poate fi considerat o placă turnantă între teatrul din Est și cel din Vest.
Cât privește teatrul din Republica Moldova, cred că e nevoie de o perioadă de acumulări, de căutări, de experimente. Un spectacol competitiv este „Casa M.” de Luminița Țâcu, pe care l-am văzut la București, în cadrul ediției din 2012 a FNT. Spectacolul „Casa M.” nu e doar despre violența asupra femeilor, ci despre violență în general, oriunde în lume.

– Cine e câștigătorul Premiului Cultural European în 2014?

Anul acesta i-am acordat Premiul Cultural European doamnei Gerda Graf din Germania, pentru un program de îngrijire paliativă a bătrânilor.

– Cum evaluați șansele Republicii Moldova de a intra în Uniunea Europeană?

Sper din tot sufletul că acest lucru se va întâmpla. Din păcate, situația e foarte primejdioasă, atât pentru Moldova, cât și pentru Georgia și Ucraina. Sper că e posibil să ne regăsim în Uniunea Europeană, dar în pace, nu în război.

The following two tabs change content below.