Sora mea s-a căsătorit cu iubitul meu

ÎNŞELĂCIUNE // Tatăl copilului era nimeni altul decât iubitul meu

Nici nu ştiu cum să-mi încep povestea, sunt prea multe de spus, dar mai bine să încep cu începutul! Când s-a întâmplat totul, aveam 17 ani, vârsta tuturor posibilităţilor. M-am îndrăgostit de un băiat cu patru ani mai mare decât mine şi tocmai de aceea părinţii nu mă sprijineau şi mi-au interzis relaţia. Singura care a fost alături de mine a fost sora mea mai mare… cel puţin la început.

Nici nu ştiu cum de lucrurile au evoluat atât de repede şi atât de mult, dar am ajuns să vreau să fug cu el de acasă. Totul era pregătit, urma să plec. Numai că exact când să vreau să ies din camera mea, de jos au început să se audă ţipete îngrozitoare. Părinţii mei se certau cu sora mea mai mare, pentru că tocmai aflaseră că era însărcinată în trei luni… ceea ce era însă de-a dreptul incredibil era că tatăl copilului era nimeni altul decât iubitul meu. Când am aflat, am simţit că lumea s-a sfârşit pentru mine. Sora mea mă înşelase cu băiatul cu care eram gata să fug de acasă.

A urmat o perioadă cruntă. Nu ştiam ce să fac, simţeam că îmi fuge pământul de sub picioare. Nu puteam să o consider vinovată decât pe sora mea. Ea mă minţise şi se prefăcuse tot timpul că îmi e prietenă şi că mă înţelege, dar de fapt nu făcea decât să încerce să-mi fure iubitul. Am încercat să vorbesc cu el, dar totul părea fără soluţie. Totul a devenit însă şi mai tragic, pentru că, mai târziu, părinţii au obligat-o pe sora mea să se căsătorească cu iubitul meu înainte să înceapă să se observe sarcina.

,,Mi-a furat iubitul şi i-a făcut un copil”

Ea avea atunci doar 19 ani şi era să aibă un copil nefiind căsătorită. Nu îmi explicam sub nicio formă de ce trebuia să plătesc pentru greşelile ei. Avea să se mărite cu nimeni altul decât cu prima dragoste a surorii ei mai mici. Nu vă închipuiţi ce calvar a însemnat pentru mine să asist la nunta lor care a urmat în curând. În noaptea nunţii, nu am mai suportat gândul că el era cu sora mea şi m-am hotărât să-mi închei socotelile cu viaţa şi am luat un pumn de pastile. Nici asta nu mi-a ieşit însă cum trebuie, pentru că părinţii m-au găsit la timp şi m-au dus la spital. Nu mai aveam pur şi simplu niciun chef de viaţă, dar parcă Dumnezeu nu voia să mă ia la el. Probabil că el a vrut cu tot dinandisul să mai rămân pe lumea asta, dar eu ştiam că în niciun caz nu mă puteam întoarce acasă, unde cei doi trăiau împreună. Fericirea asta trebuia să fie a mea, iar sora mea nu făcuse altceva decât să mi-o răpească. Mi-era mult prea greu, dar nimeni nu mă înţelegea!

,,Disperarea m-a făcut să încerc să îmi iau viaţa”

După ce am ieşit din spital, ca să-mi înec amarul, m-am apucat de fumat, apoi, încetul cu încetul, de băutură. Ajungeam mereu târziu acasă, iar certurile cu părinţii erau multe şi din ce în ce mai urâte. Colac peste pupăză, căsătoria surorii mele era neaşteptat de fericită. La scurt timp, a născut şi copilul bărbatului pe care îl iubeam.
Din fericire însă pentru mine, Dumnezeu s-a hotărât să-mi întindă o mână de ajutor şi, într-una din nopţile mele de beţie, am întâlnit un om care mi-a schimbat viaţa. Era doar un barman, dar el m-a ajutat foarte mult. Ne-am împrietenit şi, cu timpul, a reuşit să mă facă să înţeleg că viaţa chiar merită trăită.
Era un om deosebit de care m-am îndrăgostit.
Din prima mea dragoste am rămas cu ură şi multe resentimente, iar sora mea cu un copil şi o căsătorie, la început nedorită de nimeni, dar în final foarte fericită. Am încercat să mă sinucid, dar acum îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să trăiesc. Există într-adevăr şi oameni buni pe lumea asta, chiar dacă ei nu fac parte din familia mea. Sper că fericirea pe care o simt acum să mă ajute să-i iert pe toţi şi să-mi văd liniştită de viaţa mea.

Povestit de o cititoare fidelă a JURNALULUI, care a avut nenorocul să treacă prin nişte întâmplări pe care am dori să le evităm cu toţii.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău