SONDAJ // Cât de (ne)plăcută e pentru Dvs. sărbătoarea de 8 Martie?

„Este ziua în care rezervorul nostru de iubire trebuie să se umple până la refuz”

De 8 martie, JURNAL a întrebat 13 femei – scriitoare, ziariste, actriţe, critici de teatru, ce semnifică pentru ele această zi. Dincolo de faptul că în unele ţări Ziua femeilor face parte din strategiile de marketing, iar în altele e zi nelucrătoare, pentru intervievatele JURNALULUI, 8 martie e „o sărbătoare cu iz totalitar”, pe care o acceptă doar „cu gândul la mama”, sau „o zi ca oricare alta”.

Valentina Tăzlăuanu, scriitoare, eseistă, redactor-şef al revistei „Sud-Est cultural”:

„Cu siguranţă, 8 martie nu e un prilej pentru gesturi „ritualice”. Deşi… nu pot face abstracţie de faptul că e o zi de primăvară. Încă nu am pierdut acel sentiment special pe care ţi-l dau zilele tot mai limpezi de martie, după care vine explozia de alb şi roz a arborilor. Pe mine, cel puţin, mă ia prin surprindere de fiecare dată. În rest, mă gândesc să prepar ceva gustos pentru masa familiei şi să am în preajmă un vas cu flori de sezon. Nu în ultimul rând îmi place să plonjez pentru o oră-două în lectura unei cărţi. Pentru mine o carte bună este întotdeauna asociată cu sărbătoarea.”

Monica Săvulescu Voudouri, scriitoare, Grecia:

„Pentru mine ziua de 8 martie este o zi ca oricare alta. Am trăit mulţi ani în ţări în care feminismul făcea ravagii. În Olanda nimeni nu ceda locul unei femei, nimeni nu-i ţinea haina, nimeni nu o lăsa să treacă în faţă. Dacă s-ar fi întâmplat una ca asta, ea s-ar fi simţit, chipurile, jignită. Am văzut chiar un spectacol cu „Trei surori”, de Cehov, în care eroinele erau feministe, adică se considerau egale în drepturi, aşa că ţipau tot timpul la bieţii bărbaţi, ei se ascundeau, amărâţi, pe unde puteau, se simţeau vulnerabili.”

Rodica Iuncu, jurnalistă, eseistă, Chișinău:

„Printr-o coincidenţă frumoasă, 8 martie e chiar ziua de naştere a mamei mele, Ana, care împlineşte anul acesta 81 de ani. E cea mai plăcută sărbătoare, când, odată cu adierea primăverii, te bucuri că ai mamă.”

Elena Vlădăreanu, poetă, Bucureşti:

„8 martie înseamnă pentru mine acum ziua soţului meu, care e născut chiar de 8 martie. Altfel, încă mă înfior de neplăcere când văd în apropierea zilei de 8 martie sute de afişe cu „Flamingo boys” și alţi stripperi, apoi ştirile tv cu multe femei, grămezi de femei ale căror vise nu par a fi fost în timpul anului decât un băiat în slip și o masă cu crănțănele și alune oferite de nu știu ce organizație. Sau să danseze în jurul „prințului” Mazăre, penibilul și veșnicul primar al Constanței. Cu nelipsitele cocuri și bluze cu sclipici. Dacă 8 martie este ziua acestei femei, nu mă interesează.”

Maria Şleahtiţchi, poetă, doctor în filologie:

„8 martie înseamnă o sărbătoare cu iz totalitar, dar şi o zi luminoasă din timpul când trăia mama, şi tata îi dăruia o nemaipomenită rochie de mătase neagră cu flori de mimoză. Acum cred că asta contează cel mai mult, prin urmare accept sărbătoarea femeilor cu gândul la mama. Cât mă priveşte pe mine – femeia din carne, lut şi oase – pentru această „lucrare importantă” trebuie felicitat Dumnezeu. Mie nu mi s-a cerut decât să sar din… întâmplare în… lume. Să stau acasă cu cei şi cele dragi mie. Să fie linişte. Să citesc şi să privesc pe geam.”

Irina Wolf, critic de teatru, Viena:

„În Austria, Ziua Internațională a Femeii e anunțată pe toate posturile de radio la știrile din zori de zi. În unele stații de metrou vieneze este oferit câte un fir de lalea sau de garoafă trecătoarelor. Pentru mine este o zi normală, adică merg la birou. Șeful este însă foarte atent în această zi cu angajatele sale, oferindu-ne la rândul său flori.”

Diana Decuseară, actriță, Chișinău:

„De 8 martie pregăteam pentru mama și bunica fie un desen, fie o aplicație. Adunam bănuț cu bănuț încă de la Crăciun, când mergeam cu colinda, ca să-i cumpăr mamei un cadou la 8 martie. Astăzi sunt și eu mămică și am surprins-o de câteva ori pe fiica mea, Bianca, cum își repetă cântecelul pentru mine, poezia pentru mine. E o senzație grozavă! 8 martie este ziua în care rezervorul nostru de iubire trebuie să se umple până la refuz, astfel ca tot anul să putem împărți din preaplinul nostru celor din jur.”

Aura Maru, poetă:

„În anii ’90 exista doar imperativul: e 8 martie, iar asta înseamnă că eşti un copil indecent de nerecunoscător dacă nu o feliciţi pe mama, pe doamna învăţătoare, pe bunica etc. Când am aflat că, de fapt, e o sărbătoare „comunistă” (din gura unei doamne care tocmai refuza, sau mai degrabă accepta cu repulsie nişte flori), am avut un moment de scepticism. Dincolo de substratul politic, tabloul general al sărbătorilor devenite prilej de gesturi formale nu mă încântă, dar, în particular, nu pun la îndoială că în învălmăşeala asta se produc momente adevărate.”

Luminiţa Voina-Răuţ, scriitoare, traducătoare, Bucureşti:

„Amintiri nu chiar fericite mă tulbură şi azi: la şcoala germană pregătind mamei de 8 martie un cântecel într-o limbă pe care ea n-o înţelegea, mai târziu fiica mea, la grădiniţă în Braşov, pregătind un cadou-surpriză pentru mine, mama care n-a putut părăsi Bucureştiul – iar reproşul ei dăinuind şi azi chiar dacă am lipsit doar o singură dată – neprimit dar, şi totuşi DAR, căci gândul l-a plăsmuit totuşi, gândul a fost acolo… Acelaşi gând îmi dă târcoale şi acum: îl lungesc, îl adulmec şi din timp îmi mângâi în el mama, fiica şi alte femei ce-mi sunt dragi. Timpul s-a scurtat, timpul este, dar nu ştim cât va mai fi, de-asta n-am dreptul să mai dau greş…”

Larisa Turea, critic de teatru și film, sociolog, dramaturg:

„Pentru că vieţuim într-o societate patriarhală, adesea misogină chiar, o sărbătoare de cinstire a Femeii, în primăvară, îşi are rostul, compensând cât de cât amara deficienţă de ceea ce în sociologie poartă numele de mângâiere socială… Ele, femeile, duc greul, responsabilităţile vremilor vitrege şi haine, tot ele îşi iau lumea în cap pentru a asigura hrana zilnică pentru copiii lor şi – de ce nu? – în căutare de alean, de respect şi de înţelegere…

În Portugalia, Ziua femeilor face parte din strategiile de marketing, ca şi Sf. Valentin, de exemplu. Magazinele oferă reduceri, eu am aflat în cutia poştală o ofertă generoasă din partea unui club de fitness: dacă te abonezi până la 8 martie, poţi merge gratis la sală timp de o lună…”

Lucreția Bârlădeanu, scriitoare:

„8 martie e ziua de naştere a fiului meu Marcel. Când suntem împreună, fac o masă de sărbătoare şi ne bucurăm de prezenţa celor apropiaţii. Dar acest lucru se întâmplă din ce în ce mai rar. Fiul meu şi-a făcut o tradiţie frumoasă de a descoperi câte un nou oraş din lume la fiecare 8 martie. Apropo, acum e la Veneţia.

În Franţa, la 8 martie, de regulă, au loc demonstraţii. Femeile franceze îşi revendică drepturile. Avem şi noi a învăţa această lecţie.”

Tamara Cărăuș, scriitoare, doctor în filosofie:

„O zi care îmi aminteşte că toate sărbătorile din calendar sunt contingente şi inaugurate printr-o decizie a cuiva de a marca (sau comemora) ceva. Însă, paradoxal, această zi rezistă ca sărbătoare pentru că unele femei acceptă să fie „marcate” cu flori şi ciocolată, scop diferit de cel al femeilor militante care acum un secol organizau, în martie, demonstraţii pentru drepturi egale. În ziua de 8 martie uit pe deplin, dar neintenţionat, să felicit nişte persoane apropiate care ţin cu un fel de sfinţenie la aceasta zi.”

Alice Georgescu, critic de teatru, director al Festivalului Național de Teatru, București:

„Sentimentele mele în legătură cu ziua de 8 martie sunt amestecate: pe de o parte, mă irită ideea sărbătoririi „oficiale” a unei categorii presupus defavorizate (femei, bătrâni, copii, invalizi etc., „normali” fiind doar bărbaţii adulţi, nu-i aşa?), iar pe de altă parte, mă încântă faptul că, măcar în astfel de ocazii, domnii din jur sunt un pic mai atenţi, un pic mai politicoşi, un pic mai puţin prost-crescuţi decât de obicei cu semenele lor. Personal, nu serbez în niciun fel această zi, dar, dacă „angajatorul” mă lasă să plec mai devreme de la serviciu pe motiv de sărbătoare, onorez evenimentul cu o prăjitură – de la cofetărie! În fond, orice prilej de bucurie trebuie exploatat la maximum, cred eu.”

Sondaj realizat de Irina Nechit

 

Legendă REPRODUCERE: Sandro Botticelli. Cele trei graţii

 

 

 

The following two tabs change content below.