Soluţia este un preşedinte neafiliat

OPINII // De ce nu ar fi preşedinte Tudor Panţîru?

Urmăresc disputa alegerii preşedintelui Republicii Moldova. Discuţia este aprinsă. Uneori te podidesc lacrimile (nu de durere – n. n.) când se afirmă că există variante şi modalităţi de alegere a preşedintelui fără participarea, la procedura de vot, a deputaţilor comunişti.

Există o situaţie clară că fără o înţelegere tehnică / politică – nu cu deputaţii comunişti, ci cu liderul lor, Vladimir Voronin – alegerea preşedintelui este de neînchipuit. O altă cale nu poate fi. Spre o altă variantă, societatea poate fi împinsă de actualii guvernanţi: e vorba de alegeri anticipate. Şi-apoi, mai ştii, în următorul Parlament pot să ajungă numai două partide. Al treilea partid, dacă ar ajunge în Parlament, ar veni cu un număr limită de mandate. Şi atunci, flăcăilor, aţi rupt cuiul!

Totuşi sunt sigur că alegerile anticipate nu vor avea loc. Niciunul din liderii partidelor parlamentare nu îşi doreşte aşa ceva. Ei sunt obosiţi, mulţi din sponsorii partidelor sunt descurajaţi, haznaua partidelor este goală şi, ce e mai grav pentru politicieni – electoratul este dezamăgit şi nemulţumit, având o situaţie socială şi economică precară.

De luat în calcul şi evenimentele din Egipt şi Livia. Se aud voci prin târg că „la ai noştri tot ceva de genul ăsta le trebuie”. Şi, nu în ultimul rând, contează şi faptul că, actualmente, staff-urile politice sunt preocupare de pregătirea pentru alegerile locale, privirile tuturor fiind îndreptate spre Primăria mun. Chişinău.

Aşadar, este cazul să luăm în serios ideea alegerii unui preşedinte neafiliat, neutru, apolitic. Se pare că această propunere capătă susţinere şi se maturizează în societate.

Autorul acestor rânduri nu este indiferent faţă de ceea ce se întâmplă cu alegerea preşedintelui. Am şi un drept moral să-mi expun punctul de vedere. Sunt unul din cei 278 de deputaţi care, la 27 august 1991, am votat şi am semnat Declaraţia de independenţă. Sunt, prin urmare, unul din întemeietorii statului  Republica Moldova.

O analiză simplă a textului Constituţiei, dar şi experienţa subsemnatului în calitatea sa de consilier prezidenţial în perioada anilor 1997 – 2000, ne demonstrează că preşedintele Republicii Moldova este o autoritate în mare parte simbolică şi cu atribuţii onorifice în stat. Rezumând, putem spune că preşedintele ţarii, având câţiva consilieri deştepţi, face un lucru de rutină, de secretariat, dacă vreţi. Şi este firesc în cazul în care el, şeful statului, este ales de Parlament. Într-o ţară cu un astfel de regim parlamentar, Guvernul este locomotiva societăţii.

În contextul celor expuse, este nefondată afirmaţia că un preşedinte apolitic care nu are obligaţii faţă de vreun partid va fi tras din toate părţile de forţele politice, fapt ce ar putea pune în pericol întreaga construcţie politică din Republica Moldova. Tocmai că un preşedinte n-are cum să fie hărţuit.

Acum să încercăm – nu să identificăm –, dar, cel puţin, să nominalizăm unele personalităţi pe care le are Republica Moldova şi care pot să corespundă înaltei funcţii de şef al statului. Cred că una dintre acestea este Tudor Panţîru. De profesie jurist, a activat în calitate de judecător şi deputat în Parlament (1990-1994). Apoi a avut o lungă carieră politică şi diplomatică: a fost primul ambasador al Republicii Moldova la ONU, judecător la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, apoi înalt funcţionar diplomatic cu împuterniciri de la structurile internaţionale (ONU, OSCE) în reglementarea problemelor din fosta Iugoslavie.

Relaţiile bune cu lumea diplomatică occidentală, dar şi cu Ucraina şi Federaţia Rusă, pe care le are Tudor Panţîru, ne vor crea condiţii pentru atragerea investiţiilor străine în afacerile naţionale, iar imaginea Republicii Moldova se va îmbunătăţi. T. Panţîru este o personalitate care îşi iubeşte Ţara şi poporul. El vine din „afară”, nu are legături cu structurile de stat corupte şi nu va fi dependent de clanurile mafiotice locale. Astăzi, numai o asemenea candidatură ar putea fi liderul reformelor în justiţie, economie şi viaţa socială. Candidatura lui T.Panţîru – un moment important – este agreată de partidele de la guvernare. Probabil şi de V. Voronin.

Am adus acest exemplu fără să şterg din demnitatea altor persoane care pot ocupa cu destoinicie funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Pot să aduc alte nume, cum ar fi: Vasile Nedelciuc (fost deputat, actualmente om de afaceri), Mihail Popov (fost ministru de Externe în Guvernul  Sangheli), Anatol Stati – om de afaceri. Sunt convins ca ultimul n-are sa aibă nevoie de conturile Moldtelecom-ului. Ar fi cazul să-l nominalizez aici şi pe domnul Victor Puşcaş, cunoscut jurist, actualmente judecător la Curtea Constituţională.

Poate că este cazul să fie luate în calcul şi candidaturile domnilor Mircea Snegur şi Petru Lucinschi. Sunt bătrâni!? N-aş  zice. Domnul P. Lucinschi face sport şi sare de la înălţimea de o mie de metri cu paraşuta. Domnul Snegur are îndeletnicirea de agricultor şi zilnic parcurge peste 10 km la Lacul Morilor. Să-i încercăm pe careva din liderii partidelor parlamentare să sară cu paraşuta de la 1000 de metri înălţime din avion! Tragem nădejde că paraşuta are să se deschidă.

Recent, prim-ministrul Vladimir Filat a declarat că pentru viitor… unica soluţie… ar fi alegerea preşedintelui direct de popor” (a se vedea JURNAL de Chişinău, din 11. 03. 2011, pag. 4). Cred că aceasta este şi poziţia partidului al cărui lider este. Dar această soluţie ţine de o mare reformă constituţională. Sunt şi alte lucruri ce ţin de reformarea instituţiilor politice şi publice: de exemplu, alegerea deputaţilor pe circumscripţii uninominale (la fel, o chestie înscrisă în programul PLDM – n. n.), reforma administrativă şi cea a justiţiei şi altele.

Gheorghe CÎRLAN,

fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1994),

doctor în drept