Sofia Rotaru: „Sunt mândră de rădăcinile mele”

SHOWBIZ // „Toată viaţa le sunt foarte recunoscătoare părinţilor pentru şcoala pe care am primit-o”

„Mulgeam vaca şi, de la vârsta de 6 ani, făceam mâncare pentru toată familia, o ajutam pe mama în gospodărie”, sunt amintiri din copilăria Sofiei Rotaru, obţinute prin intermediul purtătorului de cuvânt al divei, Svetlana Evdokimenko.

Despre copilărie

„Sunt mândră de rădăcinile mele. Tatăl meu a fost brigadier la vie în colhoz. Părinţii munceau în câmp din zori până-n noapte, iar noi, copiii, stăteam acasă. Cei mari îi educau pe cei mici, îi ajutau să-şi facă temele. Apoi, unii lucrau în grădină, alţii pregăteau cina sau făceau curăţenie în casă. Eu, de pildă, mulgeam vaca şi, de la vârsta de 6 ani, făceam mâncare pentru toată familia, o ajutam pe mama în gospodărie. Dis-de-dimineaţă, mergeam la piaţă să vând verdeaţă, iar din banii câştigaţi cumpăram pâine.

Seara, după o zi grea de muncă, toată familia cânta în cor. Din punct de vedere material, am avut o copilările foarte grea. Dar eram fericiţi. Ştiţi, ţin minte până acum cât de mult noi, copiii, aşteptam sărbătorile, fiindcă doar în zi de sărbătoare mâncam pe săturate pâine proaspătă, coaptă în cuptorul mamei, şi cârnaţi de casă, şi bomboane dulci. În alte zile, nu aveam parte de asemenea bunătăţi.”

Despre părinţi şi adolescenţă

„Noi, copiii, ne iubeam mult unul pe altul şi îi divinizam pe Mama şi pe Tata, altfel nici că se putea. Părinţi ne-au crescut cu mare dragoste. Şi ce poate fi mai de preţ pentru copii decât dragostea părintească? Asta e cea mai mare fericire! Toată viaţa le sunt foarte recunoscătoare părinţilor pentru şcoala pe care am primit-o. Ei ne-au învăţat că cel mai important în viaţă e să iubeşti munca, să-ţi iubeşti pământul natal şi să-ţi iubeşti aproapele. De fapt, părinţii ne-au învăţat să fim oameni. Ne doream să creştem cât mai repede şi să fim independenţi. Îmi aduc aminte câ în clasa a VII-a părinţii încă nu-mi dădeau voie seara la dansuri. Iar eu îmi doream atât de mult! Totuşi am găsit o soluţie: sora mai mare, Zina, mă scotea din casă când toţi dormeau.”

Despre muzică

„Bucovina, câte voci celebre a dăruit şi dăruieşte întregii lumi. Fireşte, muzica a făcut parte mereu din viaţa familiei noastre. Îmi vine greu să spun cum a apărut muzica în viaţa mea. Îmi pare că a trăit în sufletul meu dintotdeauna. Am crescut la sânul muzicii, ea răsuna peste tot, la nunţi, la şezători, la petreceri şi la dansuri. Primul nostru învăţător, desigur, a fost tata, el avea auz muzical absolut, o voce minunată şi un deosebit simţ al frumosului. A ştiut cum să transmită aceste calităţi copiilor săi. Am fost şase copii în familie, patru surori şi doi fraţi, şi toţi cântă frumos.

Eu sunt a doua din cei şase copii ai marii noastre familii. Împreună cu surorile, cântam cântecele învăţate de la sora mai mare, Zina. La vârsta de 4 ani, Zina s-a îmbolnăvit de tifos, a orbit şi de atunci petrecea mult timp ascultând radioul. Avea un auz şi o memorie uluitoare. Ţin minte că Zina asculta zile întregi cântece la radio şi le memoriza imediat, iar seara ne învăţa pe noi, cei mici, să cântăm aceste melodii. Atâtea cântece ale acelor vremuri am învăţat datorită acestor lecţii!”

Renumita interpretă, de origine etnică românească, s-a născut pe 7 august 1947 în satul Marşeniţa, raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina. Artistă a poporului din Ucraina şi Artistă a poporului din Republica Moldova, Sofia Rotaru a fost prima cântăreaţă căreia, în 1986, i s-a conferit titlul de Artist al Poporului din URSS. În 2000 a fost numită Cântăreaţa secolului 20. Sofia Rotaru este deţinătoare a mai multor distincţii, printre care Erou al Ucrainei, Cavaler al Ordinului Republicii (RM) ş.a. Sofia Rotaru este văduvă, are un fiu pe nume Ruslan, care este şi producătorul ei, şi doi nepoţi.

Carolina CHIRILESCU