Şocuri sau jocuri tarifare


Cu două luni în urmă, societatea a urmărit cu mare îngrijorare aşa-numitele negocieri privind preţul de procurare a energiei electrice

 

Ucraina, utilizând terminologia electrotehnică, a sincronizat oferta cu Centrala de la Cuciurgan şi a propus partenerilor din R. Moldova acelaşi preţ, solicitând majorarea cu 25%, având în vedere posibila micşorare pe parcursul negocierilor. Însuşi faptul că oferta iniţială de 7,5 cenţi pentru un kWh a fost coborâtă până la 6,9 demonstrează convingător că n-au existat motive economice pentru a cere o majorare de 25%. Partenerul din Ucraina, mai precis intermediarul, şi partenerul din Cuciurgan în comportamentul lor s-au condus de principiul lui Napoleon – cere imposibilul ca să obţii maximumul.

 

În realitate, tarifele reprezintă rezultatul unor aranjamente

La 20 aprilie, ANRE a organizat o şedinţă publică, în cadrul căreia operatorul de transport „Moldelectrica” şi operatorii de distribuţie au prezentat şi au motivat solicitările de majorare a tarifelor. Concepţia solicitărilor tuturor operatorilor se înscria în acelaşi principiu – cere imposibilul, ca să obţii maximumul.

Solicitarea Î.S. „Moldelectrica” – majorarea tarifului de transport de la 6,76 bani/kWh până la 10,73, adică cu 58%!, nu a fost justificată economic. S-a creat impresia că reprezentanţii întreprinderii au venit la o şezătoare, motivând majorarea cu faptul că în România ponderea costului transportului în tariful final e de 3%, în Ucraina de 4%, iar în R. Moldova doar de 0,46%. Problema tarifului pentru transportul energiei electrice ar putea fi scoasă de pe ordinea de zi a ANRE, deoarece în realitate ponderea acestui serviciu în tariful mediu actual este de 4,6%!

La rândul lor, operatorii de distribuţie, pentru a camufla majorarea costului serviciului de distribuţie, au procedat la o modalitate nouă de determinare a ponderii preţului energiei electrice în tariful final. De vreo zece ani urmăresc „bucătăria” preparării tarifelor la energia electrică şi pot trage o singură concluzie: chiar dacă la diferite etape existau diferite metodologii de determinare a tarifelor, în realitate, valoarea lor nu era decât rezultatul unor aranjamente. S-a schimbat puţin situaţia la 15.04.2011, când ANRE a aprobat tarifele diferenţiate la energia electrică.

Cele două componente ale tarifului

 

Tariful la energia electrică este alcătuit din două componente: costul energiei electrice (componenta variabilă a tarifului) şi costul serviciilor de transport şi distribuţie (componenta constantă). În ţările în care funcţionează mecanismele economice, costul energiei electrice variază în ambele direcţii, se schimbă respectiv şi tariful final. Aceste schimbări pot fi destul de frecvente (10-30 pe parcursul anului), costul serviciului de transport şi de distribuţie fiind constant 3-5 ani la rând.

În ţările CE, tariful la energia electrică pe parcurs de 4-5 ani variază în jur de ± 2-3%; în 17 din cele 27 de ţări ale UE, tariful la energia electrică pentru consumatorii industriali este între 6-10 eurocenţi.

Ce se întâmplă la acest capitol în Republica Moldova? De exemplu, la 15.01.2010, ca urmare a majorării preţului de procurare a energiei electrice  cu 24%, costul serviciului de distribuţie oferit de către compania Union Fenosa a crescut cu 30%, de la 24,8 la 32,4 bani/kWh. În ultimii 12 ani, nu a avut loc nici un caz în care odată cu majorarea tarifului final la energia electrică să nu fie majorat şi costul serviciului de distribuţie (componenta constantă)! Evident, costul serviciului de transport şi de distribuţie în aceşti 13 ani trebuia să crească, însă nu cu 300 – 350%.

ANRE nu verifică pierderile reale de energie electrică ale Union Fenosa

Pe lângă această înlesnire, operatorul Union Fenosa se bucură şi de altele, cum ar fi valoarea pierderilor de energie electrică incluse în tarif. Din momentul privatizării, pe parcurs de 13 ani, valoarea pierderilor  reglementate pentru Union Fenosa s-a diminuat de la 19,3% până la 12,5% – câte 0,5% pe an. Oare nu e prea modest pentru o companie cu renume mondial, cum a fost prezentată la etapa de privatizare? Pierderile reale (declarate de companie) sunt şi mai mari. ANRE nu se încumetă să verifice care e totuşi valoarea reală a pierderilor de energie electrică a acestei companii. Ca cititorul să înţeleagă importanţa acestui indice, vă informez că un procent de pierderi la scară naţională valorează aprox. 50 de milioane de lei.

Şi chiar dacă valoarea reală a pierderilor ar fi de 12,5%, ceea ce deja este mult (în ţările CE, sub 6-7%), din care motive mulţi ani la rând ANRE obligă consumatorii să plătească incapacitatea companiei de a funcţiona eficient.  În cadrul companiei sunt specialişti care sunt în stare să rezolve problema pierderilor în scurt timp – depinde de voinţa administraţiei. O altă companie  de distribuţie, RED-„Nord”, merge cu pierderi reale sub cele reglementate de ANRE şi a încheiat anul 2011 cu 9,5%.

Nu am epuiza tema pierderilor dacă nu am atinge pierderile de energie electrică în reţelele de transport. Mulţi ani valoarea lor a fost reglementată la nivelul de 5%, pe când toţi responsabilii ştiau că valoarea reală este de 3%. Cu vreo patru ani în urmă, valoarea reglementată a fost micşorată până la 3,5%, în timp ce toţi responsabilii ştiu că valoarea reală este mai mică. Doar pe seama pierderilor reglementate de energie electrică consumatorii  plătesc anual mai mult cu vreo 130-140 mil. lei, şi tariful ar putea fi mai mic cu 3-4 bani pentru un kWh.

Pentru S.A. „Moldova gaz” Agenţia a micşorat brusc de două ori (!) valoarea normativă a pierderilor, însă în cazul companiilor de electricitate ANRE demonstrează  de mai mulţi ani o toleranţă pronunţată. Nu aş spune că, în cazul S.A. „Moldova-gaz”, Agenţia este, după cum afirmă ea, foarte îngrijorată de situaţia consumatorilor.

 

Un audit complex al CET-urilor ar duce la diminuarea tarifului final

În ce priveşte aprobarea tarifului de transport la energia electrică, Agenţia ar trebui să amâne această procedură până la finalizarea auditului. Anul trecut, Curtea de Conturi a depistat un pachet mare de „nereguli” în cadrul Întreprinderii de Stat. Rezultatele prezentau interes mai mult pentru procuratură, însă Hotărârea Curţii a fost expediată Ministerului Economiei pentru luarea măsurilor. Anume acest moment a încurajat întreprinderea de a extinde şi mai mult „neregulile”.

Agenţia a avut în sfârşit posibilitatea să demonstreze că se conduce de legile economice, este îngrijorată de starea de lucruri în economia naţională şi de capacitatea de plată a 60% din consumatorii casnici. Evident că, în cazul în care o parte din solicitările operatorilor au suport economic, ele pot fi doar parţial luate în consideraţie, având în vedere restrângerile suportate de către sectorul real al economiei naţionale.

O problemă aparte rămân CET-urile autohtone, care varsă în reţea cea mai scumpă energie, atât electrică, cât şi termică. În acest aspect, este necesar un audit complex cu tragerea de concluzii, oricât de dureroase ar fi ele, ceea ce ar diminua tariful final.

 

N. Mogoreanu, ACEM, preşedinte

The following two tabs change content below.