Soartă cu handicap

Povestea cutremurătoare a două surori gemene care s-au născut cu retard mintal

În vara anului 1990, în satul Ghetlova de prin părţile Orheiului, s-au născut două fete gemene. Bucuria părinţilor a durat până în momentul în care medicii le-au spus vestea cutremurătoare: micuţele Ecaterina și Magdalena au fost diagnosticate cu retard mintal. Soarta însă a pregătit multe lovituri pentru aceste două copile.

Toți îi îndemnau să renunțe la copii și să-i lase la un centru specializat, însă Avram şi Zinaida Vârlan au refuzat, trăind cu speranța că gemenele lor se vor face bine. Pentru a crește fetițele, era nevoie de mulți bani, astfel singurul sprijin al familiei devine tatăl, mama stând zi și noapte alături de copii.

Peste opt ani de la naşterea gemenelor, Zinaida rămâne însărcinată cu al treilea copil. Femeia a născut o fetiţă perfect sănătoasă, Sănduţa, care însă la 12 ani rămâne orfană de ambii părinţi. Răpus de cancer, Avram decedează la vârsta de 44 de ani, lăsând în urma sa o soţie îndurerată şi trei copii. De necaz şi de greutăţile care au căzut pe umerii ei, Zinaida se stinge din viaţă la un an din ziua când şi-a înmormântat soţul. Surorile au rămas complet singure.

Despărţire

Deşi asistenţii sociali din localitate au încercat să convingă rudele fetelor să le ia în îngrijire, pentru un ajutor financiar de 1200 de lei, nimeni nu şi-a asumat această responsabilitate. Mătuşa copilelor Rodica Boieşteanu îşi aminteşte cu durere cum îi implora Ecaterina pe toţi să nu fie despărţite de sora cea mică. „Ecaterina spunea că va face totul prin gospodărie, că o va ajuta pe Sănduţa, numai să nu fie dată la internat”, îşi deapănă firul amintirilor triste mătuşa. Astfel, femeia a luat-o în grija sa pe mezina Sănduţa, iar Ecaterina şi Magdalena au ajuns printre bătrâni, la un azil din satul Susleni, r. Orhei.

Singurătate

Când am intrat pe poarta azilului, am găsit-o pe Ecaterina alături de câteva persoane de vârstă onorabilă. Cu toţii şi-au îndreptat privirea spre noi, în speranţa că suntem anume oaspeţii lor. Fata s-a bucurat nespus de mult când a aflat că am venit anume la ea şi la sora ei geamănă. Foarte rar mai sunt vizitate de cineva. Ne-a invitat în camera unde e țintuită la pat Magdalena. Deşi nu poate vorbi, un zâmbet i-a luminat faţa-i îndurerată. Ecaterina se mişcă doar în genunchi, însă, dincolo de dizabilităţile fizice, gândeşte lucid şi fiecare cuvânt pe care-l spune are o greutate emoţională de nedescris.

Fata nu poate uita primele zile când a fost despărţită de sora mai mică, când s-a pomenit printre străini. Treptat, s-a împăcat cu gândul că, probabil, îşi va petrece restul vieţii printre aceste persoane. Bătrânii de la azil, spune Ecaterina, i-au devenit persoane foarte apropiate. „Când bătrâna din camera de alături are ceva, ne împarte şi nouă din puţinul ei, iar când avem noi ceva bun, o servim și pe ea. Suntem ca o familie”, ne povestește Ecaterina. O singură dezamăgire mai are, că rudele le vizitează rar, le duce dorul. Se simt bine aici, în același timp însă vor acasă.

Credinţă

Pe o noptieră observăm câteva iconiţe. „Îl iubesc pe Dumnezeu. Mă strădui să țin post. Pentru că nu pot merge, preotul vine la noi și ne face Sfânta împărtășanie”, spune Ecaterina. În fiecare lună, printr-o săteancă, dă la biserică pomelnic cu numele părinţilor, ca să fie pomeniți şi să se odihnească în pace.

Pentru că îi plac nespus de mult florile, dar nu le poate creşte singură, Ecaterina le desenează şi o bucură pe sora ei Magdalena cu noi bucheţele cu miros de hârtie şi creion. Are un caiet întreg cu desene. „Doriţi să le fotografiaţi? Desenele mele vor apărea în ziar? Nimeni încă nu le-a văzut”, spune entuziasmată Ecaterina.

Ajutor

O parte din banii pe care îi primeşte din ajutorul social, Ecaterina îi pune deoparte ca să-i poată cumpăra Sănduţei o geantă şi caiete pentru şcoală. Anul acesta mezina a absolvit clasa a 9-a și planifică să-şi continue studiile la un colegiu din Chișinău: visează să devină contabilă. Ecaterina, în ciuda dizabilităţilor, o ajută şi pe sora ei geamănă Magdalena, starea căreia este cu mult mai gravă. Fata spune că o înţelege din privire, nu e nevoie de cuvinte când există o legătura inexplicabilă dintre două surori care s-au născut cu o diferenţă de câteva minute şi pe care soarta le-a făcut să împărtăşească un destin.

Pentru că îi plac nespus de mult florile, dar nu le poate creşte singură, Ecaterina le desenează şi o bucură pe sora ei Magdalena cu noi bucheţele cu miros de hârtie şi creion. Are un caiet întreg cu desene. „Doriţi să le fotografiaţi? Desenele mele vor apărea în ziar? Nimeni încă nu le-a văzut”, spune entuziasmată Ecaterina.

Drăgălina Garștea, stagiară

The following two tabs change content below.