Şoarecele numit „zastoi” // BOGATU

Congresul Partidului Democrat era aşteptat de suporterii săi cu un fior de care sunt cuprinşi doar milenariştii înainte de venirea unui nou veac. Impresionată de zelul înnoitor al prim-vicepreşedintelui PD, opinia publică anticipa o răscruce de drumuri. O cotitură istorică. Un nou început pentru stânga autohtonă.

Băşica reformelor

Toată lumea pândea lama albastră a bisturiului reformelor din mâna lui Vlad Plahotniuc care anunţa, printr-o fină chirurgie estetică, o schimbare la faţă a Partidului Democrat. Programul de transformări, promovat cu surle şi trâmbiţe, se înălţa ca un munte de mistere politice deasupra publicului larg.

Analiştii politici, simpatizanţii democraţilor, liderii şi aderenţii altor formaţiuni se pierdeau într-o pădure de întrebări fără răspunsuri. Ce schimbări în organizarea internă a Partidului Democrat vor fi operate? Ce revizuiri doctrinare vor fi întreprinse? Cum va arăta PD în urma reformelor? Cine va conduce formaţiunea în condiţiile în care iniţiatorul şi gestionarul primenirilor de tot felul nu este liderul ei, Marian Lupu, ci sponsorul Vlad Plahotniuc?

În aceste împrejurări, viaţa de partid a democraţilor era urmărită cu luare aminte de săptămâni bune. Congresul VII al PD a trezit interesul presei şi clasei politice. Nu mică însă le-a fost mirarea tuturor când s-a constatat că muntele reformelor pediste este gol pe dinăuntru ca băşică de aer. Sau, dacă vreţi, ca un butoi din care a fost băut tot vinul.

Hodorogit, Congresul a înfundat urechile delegaţilor partizani şi ale observatorilor independenţi cu zgomote de-a dreptul insalubre. După ce Plahotniuc, într-un discurs bolovănos, a anunţat că PD nu poate avea un alt lider decât Marian Lupu, toţi oratorii s-au apucat să-i cânte aleluia preşedintelui Parlamentului. L-au colindat, l-au slăvit, l-au preamărit, l-au complimentat, l-au aplaudat mai abitir ca pe Brejnev în plin „zastoi”. Şi lucrurile nu s-au oprit aici.

Muntele a născut un şoarece

Când s-a trecut la alegerea preşedintelui PD, delegaţii, măcinaţi de o dragoste neţărmurită faţă de liderul lor, au refuzat să înainteze un contracandidat, altul decât Marian Lupu. Pe listă a fost înscris un singur aspirant la funcţia supremă în partid. Lăsată fără nicio alternativă, floarea partidului fu invitată să aleagă în mod democratic liderul său. Şi pentru că niciun necaz nu vine singur, votul s-a dovedit a fi deschis. Altfel spus, dl Lupu fu ales ţărăneşte, fără ocolişuri şi complicaţii, prin simpla ridicare de mâini. E de prisos să mai precizăm, desigur, că preşedintele PD a fost votat unanim.

Din 1200 de delegaţi nimeni nu s-a abţinut. Că de votul contra nu este cazul să vorbim. Să mă iertaţi, dar în natura vie aşa ceva nu se poate întâmpla, îi spunea Vladimir Pozner lui Dmitri Medvedev, al cărui partid „Edinaia Rossia” de asemenea votează în unanimitate. Într-o sală, unde s-au adunat peste o mie de persoane, este imposibil ca toţi să aibă aceeaşi opinie. În aceste condiţii, unanim pot să voteze doar manechinele de carton şi femeile gonflabile. Astfel, în ceea ce priveşte democraţia, formaţiunea lui Lupu-Plahotniuc nu s-a ridicat nici măcar la rangul celebrului „Congres al împuşcaţilor” din 1934, unde, potrivit datelor oficiale, în urma votului secret, împotriva lui Stalin au votat trei persoane.

Ce mai tura-vura, „la cel de-al şaptelea congres – Marian Lupu reales”. Şi asta se cheamă reformă? Aşa vrea să ajungă PD partidul numărul unu pe stânga eşichierului? Fără democraţie de partid, fără vreo idee mai de Doamne ajută, în afară de ameninţarea că PD ar putea, la o adică, să treacă în opoziţie, democraţii au fost de-a dreptul dezamăgitori. Muntele a născut un şoarece.

Justiţia britanică inhibă ambiţiile novatoare

Aţi putea să-mi obiectaţi că şi în celelalte formaţiuni din AIE lucrurile nu stau mai bine în materie de democraţie. Este adevărat. Nici acolo viaţa de partid nu dă în clocot. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că acestea măcar nu se umflă-n pene, încercând să ne ducă de nas cu un simulacru de reforme.

PD, ce-i drept, are o scuză. Contextul politic în care şi-a ţinut lucrările Congresul Partidului Democrat, delicat vorbind, n-a fost tocmai prielnic. Acum câteva zile, Vlad Plahotniuc a intrat în atenţia justiţiei britanice, după scandalul preluărilor ostile declanşate împotriva unor întreprinderi financiare sau de asigurări, precum Victoriabank, Banca de Economii sau ASITO. Acest fapt deloc îmbucurător se pare că i-a dat de-a berbeleacul prim-vicepreşedintelui Parlamentului multe din ambiţiile sale novatoare.

PD s-a pomenit peste noapte în situaţia unei biserici săteşti al cărei popă este acuzat de sinodul eparhial de blasfemie şi comportament necuviincios. Sentinţa încă n-a fost pronunţată, dar mirenilor le este jenă deja să scoată capul în lume şi să meargă la slujbă. De altfel, relaţia lui Plahotniuc cu Înalta Curte de la Londra este subiectul unei poveşti noi, alta decât cea pe care v-am spus-o noi aici.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu