Soacra cu trei nurori și… un fiu (opusul soacrei din povestea lui Ion Creangă)

Despre dragoste și armonie s-a vorbit întotdeauna în familia Irinei, o respectabilă doamnă din Iași, care în curând va împlini 80 de ani, dar care își ascunde perfect vârsta, poți să juri că are 50-55, nu mai mult. Zâmbitoare, nefardată, cu părul scurt și des, aranjat într-o pieptănătură simplă, îți stârnește admirația de la primul contact. S-a căsătorit cu David în ultimul an de facultate, anul 1963, visând să aducă pe lume băiat și fată ca să fie cu inima împăcată. Ea era cea mai bună studentă din serie, el – cel mai frumos și mai de viitor student de la Universitate. I-a luat mințile flăcăului în timpul unui dans la un bal studențesc. Și din acea clipă s-au îndrăgostit unul de celălalt pentru toată viața.

Au conviețuit în pace și înțelegere 43 de ani. Acum 12 ani, după o grea suferință, David a trecut la cele veșnice. A suportat cu răbdare și înțelepciune durerea, o dată nu s-a plâns că-l doare. Visul Irinei de a aduce pe lume fată și băiat nu s-a împlinit. Dumnezeu i-a fericit cu un singur fiu pe care l-au botezat Răzvan. Și a crescut flăcăul mândru și frumos, acoperit de dragostea părinților, doi părinți culți și deștepți, care pentru toți cei care îi cunoșteau erau un simbol al statorniciei în dragoste. Absolvise Răzvan facultatea, își găsise un loc de muncă bine plătit, dar nu se grăbea să se însoare.

Avea 30 de ani, când Geta, o copilă de 19 ani, se îndrăgostise de el. Fata era în anul I de facultate și voia cu tot dinadinsul să se mărite, să facă copii, să iubească și să fie iubită. Se gândea la un confort material și moral, respingând dragostea unui băiat de vârsta ei. S-au căsătorit. Mama-soacră a primit-o cu brațele deschise în casa ei. Se bucura că, pe lângă fiu, a câștigat o fiică. Părea o căsnicie fericită. Dar dragostea, care a venit ca o ploaie de vară, la fel de repede a plecat. După un an și câteva luni, tânăra soață a ajuns la concluzia că s-a căsătorit cu ochii închiși, că nu se potrivea cu Răzvan la capitolul concepția despre lume. L-a părăsit, întorcându-se la băiatul de vârsta ei, rămânând cu soacra la fel de apropiată și de prietenă.

O altă căsătorie eșuată, dar legătura cu soacra păstrată

El o mai iubea, dar o iubea cu ciudă. Peste un an, a întâlnit-o pe Mirela, o fată cuminte și nedusă prin lume. A ajutat-o să facă facultatea, a plimbat-o prin mai multe țări. Irina a primit-o și pe aceasta cu sufletul deschis, fără prejudecăți sau gelozie. A acceptat faptul că nora face parte dintr-o altă generație, că înțelege viața altfel și nu i-a impus propriile păreri. Întotdeauna s-a arătat disponibilă și înțelegătoare, nu i-a luat niciodată apărarea fiului când a greșit. A fost foarte fericită când a devenit bunică, când și-a ținut în brațe prima nepoțică.

Se bucura că nora l-a făcut fericit și pe Răzvan, că trăiau în familia lor tânără un timp fericit, animat de speranțe și idealuri. Însă caldul și binele a ținut numai şapte ani. Într-o zi Mirela a întâlnit bărbatul de care fusese îndrăgostită în anii de școală. Amintirile acestei iubiri neîmplinite i-au răvășit sufletul. Iar când el i-a spus că i-a decedat soția cu ceva timp în urmă, ea a simțit din nou dorința de a fi alături de acest bărbat cu orice preț. Și-a ascultat glasul inimii și a plecat în alt oraș cu bărbatul visurilor sale. Cu soacra a rămas în legătură strânsă, considerând-o soacră-model.

Și fostele nurori, și actuala îi spun „mamă”

Răzvan a suportat mai greu această despărțire. Noul eșec în dragoste i-a turnat în suflet mult amar, dezamăgire și durere. Și-a zis că nu se va mai recăsători niciodată, își va vedea de carieră și punctum. Meseria îi oferea o verticalitate permanentă. Dar, vorba ceea, niciodată să nu spui „niciodată”. După refrenul aproape zilnic al mamei: „Grăbește-te! Viața nu stă să te aștepte. Întemeiază-ți o nouă familie ca să nu ajungi singur la bătrânețe!”, peste doi ani fiul și-a călcat pe inimă, s-a recăsătorit. Soarta i-a scos-o în cale pe Lucia, o tânără foarte drăguță, cu 15 ani mai tânără decât el, venită la Iași dintr-un orășel din Republica Moldova. Lucia s-a dovedit a fi o soție vrednică și credincioasă, alături de care Răzvan se simte împlinit. Cresc și educă împreună cu bunica Irina două gemene, care pe 1 iunie au împlinit nouă ani.

Lucia spune că a fost binecuvântată de Dumnezeu cu un soț ca Răzvan și o soacră, căreia nu poate să-i spună soacră, sau mamă-soacră, ci îi spune din tot sufletul mamă. O iubește și o apreciază până la plus infinit. Îi este recunoscătoare și-i gata să-i mulțumească de mii de ori pe zi pentru educația pe care i-a dat-o fiului și l-a pregătit pentru viață, pentru grija și dăruirea pe care o revarsă peste nepoate, pentru că le educă mai bine decât ar făce-o ei, pentru că a învățat-o cum să gătească, cum să cheltuiască banii, cum să se îmbrace simplu și frumos, pentru că trăiesc cu toții în deplină armonie. Lucia se roagă lui Dumnezeu s-o țină  sănătoasă și să-i țină pe toți sănătoși cât mai mult timp împreună.

Stăteam cu ea la povești într-un colț frumos al naturii, unde Dumnezeu veghează peste apa Nistrului și peste colinele noastre dulci și nici n-am observat că soarele scăpăta în asfințit. Mângâind cu ochii apusul, Lucia continua să depene firul poveștii: „ Răzvan e un domn, iar mama – o distinsă doamnă. Nici mama care m-a născut nu s-a comportat și nu se comportă cu mine atât de delicat, nu m-a copleșit cu atâta bunăvoință și încredere, cum mă copleșește mama care mi l-a dăruit pe Răzvan.

Nepoatele sunt viața ei. Cea mare e plecată în Franța cu maică-sa, care a divorțat și a doua oară. Dar atât Mirela, cât și sora vitregă a fetelor mele țin legătura cu bunica. Într-o relație de prietenie a rămas și cu Geta. Deseori ea îi cere sfatul, nu uită s-o felicite la toate sărbătorile. Din dragoste pentru fiul ei, ne-a acceptat pe toate trei așa cum suntem. E tare drăguță și de treabă, se comportă mereu ca atare. Poate că fostele soții ale lui Răzvan nu o iubesc așa cum o iubesc eu, dar îi poartă respectul amândouă și continuă s-o numească mamă

Cu încântare și admirație, despre nurori

Întâmplarea a făcut ca peste două săptămâni după întâlnirea cu Lucia să fac cunoștință cu această soacră-model, cu Irina. Nu a acceptat să-i spun „Doamnă”. În același peisaj minunat în care am stat cu Lucia, mi-a vorbit cu încântare și admirație despre cele trei nurori ale sale. „Care e  secretul relațiilor frumoase cu fostele și actuala noră?” – am întrebat-o.  „Nu m-am băgat niciodată în viața lor, așa cum nu s-au băgat nici părinții noștri. Am înțeles că au propria familie și propriile responsabilități. Mi-am scos la suprafață sufletul și le-am împărtășit experiența mea de viață, depănând amintiri care nu se uită, evocând  clipele când zburam și eu ca ele printre vise albastre, legănată de șoapte de iubire… Toate au înțeles că e foarte important să-ți dorești întotdeauna să faci ceva mai bun, au înțeles că am trăit cu cât am avut și cu ce am avut, că am știut să ocolim certurile. Am încercat să le accentuez că nu poți să știi niciodată ce este în sufletul omului ca să condamni sau să judeci, că cel mai frumos lucru de pe pământ e să trăiești alături de cei dragi în deplină armonie.

Numai așa se înmulțesc lucrurile bune și frumoase, numai așa înflorește frumusețea exterioară și interioară care ne ține în echilibru. Sigur că nu mi-am dorit ca fiul meu să treacă prin atâtea căsătorii, dar viața este viață și iubirile nu sunt uneori adevărate iubiri. Iar căsnicia cere act de dăruire, de respect, de iubire, mai ales de iubire. N-a fost iubire cu cele două. Fiul meu n-a fost nici primul și nici ultimul care s-a despărțit de două ori. E bine că s-au despărțit civilizat, lăsând loc să se mai vadă. Mă bucur că Răzvan a avut puterea să se vindece de eșecurile prin care a trecut, că fostele nurori mi-au rămas prietene până în ziua de azi. Mă rog Domnului măcar cu Lucia s-o ducă până la adânci bătrâneți. Și cred că așa va fi. Mi se bucură inima, când îi văd cum le strălucesc ochii la amândoi și după zece ani de  căsnicie. Știi ce am observat? Nici una din fostele lui soții nu avea strălucirea pe care o are Lucia de când a venit în casa noastră.” „O fi  strălucirea pe care o are orice femeie când se știe iubită”, i-am zis. „Să dea Domnul așa să fie toată viața. Iar mie să-mi mai dea Dumnezeu zile ca să mă pot bucura de ei”.

The following two tabs change content below.