Singura şansă a PSDM // NEGRU

De la un timp, social democraţii ne bombardează cu comunicate de presă, care ne dau impresia că sunt scrise de nişte pacienţi ai Costiujenilor. Într-un timp liderii PSDM ne avertizau despre o „lovitură de stat invizibilă”, pe care o pregăteşte AIE, apoi despre o migraţie în masă a ţiganilor de dincolo de Prut în satele părăsite de dincoace de Prut.

Pericol după pericol

Acum suntem atenţionaţi asupra unui nou pericol care reclamă aderarea urgentă a RM la o barosană Uniune Vamală de la răsărit, îndemnându-ne să semnăm renunţarea la integrarea europeană. Iată ce se spune, printre altele, în mesajul PSDM: „Puterea de stat [în RM] este ocupată de partidele politice care sunt controlate din străinătate. Guvernul activează la recomandările Fondului Monetar Internaţional, ceea ce a dus la o creştere a împrumuturilor externe şi scăderea veniturilor la buget. În Parlament sunt deputaţi care sunt cetăţeni ai României şi promovează o politică antistatală şi antiumană”.

De pus la icoane

Sigur, dacă e vorba despre cetăţeni români, aceştia nu pot fi decât diversionişti şi inumani pentru liderii PSDM. Când ne referim la România, nu mai e nevoie să alegem cuvintele, cred ei. „Antiumană” e prea puţin spus, e un eufemism în acest caz. Cetăţenii Rusiei, în schimb, sunt buni de pus la icoanele statalităţii şi altruismului.

Fireşte, concurenţa politică dură în RM nu lasă loc de bune maniere. Şi regulile propagandei de partid cer să-ţi descrii oponenţii în culori cât mai negre. Dar există totuşi o limită a bunului-simţ, a credibilităţii, de care liderul PSDM, dl Şelin, nu pare să ţină cont.

Mai rău decât Braghiş

Deşi mic, PSDM, este unul din cele mai vechi partide din RM, format în 1990. Se număra cândva printre partidele cât se poate de onorabile, avându-i pe scaunele din faţă, la diferite etape, pe Oazu Nantoi, Anatol Ţăranu… Nereuşind să intre vreodată în Parlament, trecând din mână în mână, fuzionând cu Partidul Democraţiei Sociale al ex-premierului Dumitru Braghiş, PSD a ajuns, în aprilie 2010, pe mâna sau, mai corect, în buzunarul omului de afaceri Victor Şelin, care, iniţial, se manifesta destul de civilizat. Până a suferit şi el o înfrângere dureroasă, în pofida sumelor investite, partidul coborând la 0,59% în alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010, de la 3,7% pe care formaţiunea le obţinuse la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, sub conducerea lui Dumitru Braghiş. Aceasta, probabil, l-a scos din echilibru, fiindcă acţionează, în ultima vreme, ca un disperat, agăţându-se de orice „pai” mediatic, vrând cu orice preţ să atragă atenţia alegătorilor asupra sa.

Intrând pe fereastră

Partidele mici sunt întotdeauna mai radicale, mai agresive decât cele mari. E şi firesc, într-o măsură oarecare, dacă le lipsesc alte calităţi şi agresiunea rămâne singurul mijloc la dispoziţia lor. Fiindcă nu pot intra pe uşă, ele încearcă să intre în casele oamenilor pe fereastră, vorbind la figurat. În mod similar se comportă şi alţi colegi de-ai săi, Igor Dodon, Mihail Formuzal, în primul rând. E o concurenţă acerbă pe aripa stângă pentru a reprezenta interesele Rusiei în RM.

Reprezentând interesele Rusiei

Până nu demult, situaţia era diferită: pe partea dreaptă, proeuropeană, se înghesuiau cele mai multe partide, în timp ce stânga era dominată de PCRM, proeuropean în declaraţii. Acum partidele de dreapta sunt mai „relaxate”, PNL şi, mai nou, PAD, neavând şanse să strâmtoreze PL şi PLDM care au reuşit să se impună pe segmentul unionist şi proeuropean. În schimb, PCRM se clatină, după ce PD, preluat de Lupu, a atras partea moderată, proeuropeană, a electoratului comunist, iar pe extrema stângă a început să fie încolţit de câteva partide cu mesaje proruseşti radicale – PSDM, PSRM, PR, MUEM. Chiar dacă nu au şanse mari de depăşire a pragului electoral de 4%, ele pot rupe, în total, alte circa 10 la sută din turta electorală a comuniştilor. Protejându-se, volens-nolens, PCRM-ul preia lozincile celor care încearcă să-l atace şi să-l decimeze.

Viraj de la vest spre est

În consecinţă, cel puţin formal, Rusia îşi întăreşte poziţia, faţă de ieri, când toate partidele parlamentare, inclusiv PCRM, semnaseră, în martie 2005, o declaraţie privind parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene, pornind de la faptul că „dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova nu poate fi asigurată decât prin promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrarea europeană”. Oficial, deputaţii PCRM nu s-au dezis de această declaraţie şi nu participă, din raţiuni tactice, la adunarea semnăturilor pentru referendumul de aderarea la Uniunea Eurasiatică, dar se declară adepţi ai uniunii respective, văzând în ea „posibilitatea consolidării resurselor economice, sociale și umanitare pentru o modernizare veritabilă a spațiului post-sovietic, atingerea de către popoarele CSI a unui nivel fundamental nou de libertate și perspective sociale”. Aşa a decis recentul congres al comuniştilor. Iată cum „beţia” social-democraţilor şi a altor partide minore îi ameţeşte pe comunişti, iar efortul, zadarnic în aparenţă, se materializează în documentele PCRM.

Din greşeală în greşeală

Problemele externe se suprapun cu cele interne ale comuniştilor, suscitate de pierderea puterii şi de lupta ascunsă, dar nu mai puţin acerbă, între moderaţi şi radicali. Revenirea în parlament a amânat ruptura fatală, dar nu se ştie până când. Probabil, până la o altă gafă a lui Voronin, singurul capabil să asigure o unitate formală şi să mai ţină partidul pe linia de plutire. Dezintegrarea PCRM e singura şansă a PSDM, dacă, fireşte, scapă până atunci de Şelin.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)