Singură, cu nouă copii

FAMILIE // Pentru Valentina, copiii sunt unicul sprijin

La doar 33 de ani, a rămas fără susținere și fără bani, pentru a-și întreține familia numeroasă. Se descurcă greu. Nu are un loc de lucru stabil. Iar pentru a-şi hrăni copiii, muncește cu ziua în câmp. Valentina s-a căsătorit devreme, la vârsta de 15 ani. Soțul său, Veaceslav, a cucerit-o chiar de la prima vedere. La 16 ani, a născut primul copil, un băiețel pe nume Denis. Primii ani de căsnicie au fost foarte fericiți, mărturisește femeia. Şi-a dorit mereu o familie numeroasă, iar astăzi eroina noastră educă șapte băieți și două fete.

Irina GODLEVSCHI

„Am vrut să am două fete și doi băieți. Dar până au apărut fetele, Dumnezeu mi-a dăruit mai mulți băieți”, spune Valentina.

Pentru a câștiga bani, soțul a hotărât să plece la muncă în Rusia. Valentina s-a gândit că plecarea soțului peste hotare le va îmbunătăți situația materială. Însă soarta i-a pregătit o lovitură dură. În Rusia, Veaceslav a întâlnit o altă femeie și a părăsit-o pe Valentina, cu care avea cinci copii. „Copiii nu-l uită. Ei și acum mă întreabă: «Unde e tata?»”. Cei mici nu înţeleg cum stau lucrurile. Ei cred că tata e la lucru și o să le aducă bomboane. Când vor crește mari, vor înțelege”, ne explică ea.

„Nu mai vreau să mă căsătoresc”

Despărțirea de Veaceslav, pentru Valentina, a fost un șoc. Nu poate fi nimic mai dureros pentru o mamă decât să privească în ochii flămânzi ai copiilor săi. În speranța unei vieți mai bune, femeia s-a recăsătorit. A mai născut încă patru copii, doar atâta bucurie a putut să-i ofere al doilea soț. În rest, doar necazuri.

„Soțul, la început, a fost blând. Apoi a început să bea. Nu mai vreau să mă căsătoresc”, mărturisește cu durere femeia.

Certuri şi violenţă

A rămas singură cu nouă copii. Banii câștigați cu ziua îi ajungeau pentru strictul necesar. Din aceste motive, câțiva copii au fost plasați, pentru o perioadă, în instituțiile speciale. Însă dorul de casă și de mama i-a făcut să fugă de câteva ori de la internat. Denis, fiul cel mai mare, spune că nu se împăca cu colegii, iar uneori erau hrăniți prost. El este mâna dreaptă a mamei, munceşte alături de ea la construcții, în câmp, și are grijă de cei mai mici. Îşi doreşte să devină şofer, iar cu banii câştigaţi îşi va ajuta familia. Îşi aminteşte cu durere de certurile şi violenţa dintre părinţi, lacul din apropierea casei era un refugiu pentru el.

Ţine piept greutăţilor

Valentina, 33 de ani, nu are pe nimeni care ar putea să o ajute să-i pună pe picioare pe cei nouă copii. Mama ei a decedat acum câteva luni. Fratele mai mare a murit şi el mai devreme. Alte rude nu are. Pentru a face economii, are grijă să crească toate fructele şi legumele în grădină. Pentru numeroasa familie, vaca este o adevărată binecuvântare. Lactatele nu lipsesc de pe masa lor. Copiilor le plac laptele, colţunaşii şi plăcintele cu brânză.

„Când am fost pentru prima dată la ei acasă, am fost uimit să văd pe plită o cratiţă enormă în care se pregătea mâncare, ca pe vremea sovietică în taberele pentru copii. M-am gândit că această femeie trebuie să o facă zi de zi, şi de câteva ori. Am realizat că este extraordinar să creşti atâţia copii”, își amintește Cristian Postu, coordonator CCF Moldova.

„Când vom fi mari…”

Fiii Valentinei s-au maturizat ceva mai devreme decât alţi copii. Cei mai mari au preluat toate treburile din gospodărie, sunt un adevărat sprijin pentru Valentina. Cu toate grijile casei, au timp şi pentru joacă. Însă greutăţile şi lipsurile pe care le înfruntă zi de zi le-au creat copiilor acelaşi vis – să muncească şi să câştige mulţi bani când vor fi mari.

„Familia Ianciu a înfruntat mai multe dificultăţi. Până în 2007, nu aveau nici măcar lumină. Până nu demult, nu aveau nici paturi pentru toţi. Oamenii de bună credinţă au venit cu ajutoare”, spune Boris Lâsenco, primar de Pivniceni.

Visul comun al familiei Ianciu

Casa în care locuieşte familia numeroasă are trei camere, deocamdată însă este amenajată doar o cameră în care locuiesc cu toţii. În celelalte două camere, mama împreună cu fiii cei mai mari au început să facă reparaţie. Materialele de construcţie le-au primit din donaţii. Iar frigiderul pe care au reuşit cu mare greu să-l procure este un adevărat obiect de lux, la care familia visa de mult timp. În pofida tuturor greutăţilor, familia Ianciu şi-a păstrat optimismul şi visează la o viaţă mai bună.