„Simt ritmul secolului XXI”

Interviu cu pictoriţa şi compozitoarea Valeria Barbas, laureată a Premiului Tineretului al R. Moldova

–      Dragă Valeria Barbas, la 27 de ani, vă definiţi ca o artistă polivalentă – pictaţi, compuneţi muzică simfonică şi uşoară, cântaţi şi, de asemenea, vă ocupaţi de cercetare în domeniul artelor muzicale. Cum reuşiţi să găsiţi timp pentru atât de multe preocupări?

Exact cu aceasta mă lupt în fiece zi, cu timpul. Manevrez, alternez activităţile sau le dezvolt în paralel. Simt ritmul secolului XXI, scurgerea vertiginoasă a timpului, ceea ce mă provoacă să realizez cât mai multe. Timpul cel mai productiv pentru mine este noaptea.

– Aveţi un model de viaţă şi de creaţie?

Un exemplu de gândire experimentală în intercalarea diverselor forme artistice pentru mine este creaţia lui J. Cage, spirit inventiv, compozitor, filozof, teoretician şi artist elocvent al avangardei, am fost şi mai mult impresionată de proictele lui multimedia pe care am avut ocazia să le urmăresc anul acesta la Muzeul de Artă Contemporană din Viena. Cel mai apropiat model însă e mama mea Eleonora Brigalda care îmbină cu succes activitatea didactică, ştiinţifică şi creativă.

– Unde pictaţi? Aveţi un atelier? Splendoarea şi tristeţea acestei toamne v-au inspirat să faceţi câteva noi tablouri?

Laboratorul meu de creaţie este chiar apartamentul în care locuiesc. Experimentez cu diverse medii, compun. Nu am atelier de creaţie. Pictez la bucătărie, la balcon sau în plein-air, în tabere de creaţie. În această toamnă, am realizat seria de tablouri (7) „Simboluri uitate, Decodificare”. În aceste lucrări, am  încercat să evoc semnele şi simbolurile ancestrale, arhetipice, în forme primitive, stilizate. Această serie îşi are un rapel muzical în piesa pentru flaut şi pian sub acelaşi generic. Păstrând cromatica alb-negru, am operat cu alte mijloace sonore. Materialul muzical se structurează în jurul unor scurte formule modale ce se dezvoltă încontinuu în baza principiului parlando rubato.

–      Care sunt cele mai reprezentative lucrări ale dvs. în componistică? Unde sunt interpretate?

Cea mai recentă lucrare de proporţii este poemul simfonic „Genesis” interpretat în cadrul Festivalului Zilele Muzicii Noi în incinta Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” de Orchestra Simfonică a Companiei Publice „TeleRadio Moldova”, la pupitrul dirijoral – O. Palymski. Poemul a fost înregistrat ulterior în Fondul Radio.

–      Ce melodii cântaţi? Pentru cine cântaţi?

În afară de arii şi romanţe academice, interpretez şi piese proprii de muzică uşoară, pentru un public divers.

– Vi se întâmplă să visaţi un cântec?

Absolut, visez în culori şi sunete întregi concerte şi expoziţii, reprezentări artistice, dimineaţa grăbindu-mă să le înregistrez.

– A fost greu să luaţi decizia de a vă consacra artei, care e un domeniu aproape sinonim cu sărăcia?

Atât în familie, cât şi în Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu” în care am fost educată, erau propulsate alte criterii de viaţă, astfel, pentru mine, arta e sinonimă cu valoarea, desemnând, respectiv, o „bogăţie” spirituală.

– Cum vă câştigaţi existenţa?

Sunt angajată la Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe, secţia Artă Muzicală, în calitate de cercetător ştiinţific, acest serviciu reprezintă pentru mine mai mult o susţinere morală şi îmi dă posibilitatea să cresc în plan profesional

– V-aţi gândit să emigraţi într-o ţară mai prosperă, unde cultura e la loc de cinste?

Nu este soluţia cea mai bună să emigrăm cu toţii din ţară când sunt atât de multe de realizat acasă. Deşi, recunosc, o dată la jumătate de an, evadez pentru a-mi potoli setea informaţională.

– Ca om de cultură, vă simţiţi discriminată în R. Moldova?

Trebuie să recunosc că, din păcate, în spaţiul autohton ne confruntăm cu multe probleme în sectorul cultural. Este evidentă lipsa unui mecanism ce ar genera mai multe oportunităţi şi perspective pentru tinerii artişti. Ei nu au posibilitatea de a se integra şi de a evolua, de a avea o existenţă decentă. O bună parte din colegii mei sunt nevoiţi fie să se reprofileze, fie, într-adevăr, să emigreze folosind programul de burse.

– Ce înseamnă pentru dvs. Premiul Tineretului al R. Moldova?

Este o înaltă apreciere a activităţii mele de 12 ani. Totodată, acest premiu mă provoacă să înaintez cu forţe noi în discursul meu artistic.

–      Felicitări şi mult succes!

A dialogat Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)