Simt câinii lui Cronos cum latră Secunda care sunt eu

Chemat de cuvintele limbii strămoşeşti, căreia îi „lustruiţi” în permanenţă  gloria şi nemoartea, aţi transformat poemul în „spectacol al limbajului”, devenind, vorba lui Constantin Ciopraga, „modern prin tradiţie românească şi clasic prin echilibru, muzicalitate”

La mulți ani, domnule Arcadie Suceveanu!

Frumoasa vârstă de 60 de ani pe care o rotunjiți în acest mijloc de Brumar, Vă găsește în plină putere de creație, înconjurat de prieteni și admiratori sinceri și devotați, care apreciază munca Dumneavoastră de peste 40 de ani depusă cu dăruire de sine şi inspirat în slujba cuvântului artistic, a limbii noastre materne.

De la debutul Dumneavoastră cu volumul de versuri „Mă cheamă cuvintele” (1979) și până la recentele cărți care au văzut lumina tiparului la diverse edituri din Moldova și România (unele volume au apărut în serii de prestigiu, cum ar fi „Scriitori Români Contemporani”, „Biblioteca școlarului”, „Antologia unui autor”, „Opera omnia”), cititorii de toate vârstele au gustat cu plăcere și dragoste metaforele pline de farmec și emoții, limba elevată, imaginile poetice inedite. Cei mai prestigioși critici literari, care v-au comentat volumele, au menționat talentul Dumneavoastră și ineditul mesajului artistic transmis cititorului.

În opinia criticii literare, la ora actuală, Dumneavoastră sunteți cel mai bun și mai îndrăgit scriitor pentru copii, care le-a cucerit inimile atât prin limbajul rafinat, cât și prin semnificația cognitivă a fiecărei poezii.

Rămas devotat baștinei, „Dulcei Bucovine” eminesciene, Dumneavoastră demonstrați tuturor că mica patrie, de unde omul pornește în lumea largă, poate fi (și chiar este!) cel mai durabil patrimoniu al sufletului. Dragostea față de satul natal, de locurile unde ați copilărit, unde v-ați făcut primii prieteni, demonstrează demnitatea adevărată de om al faptei și al sentimentului pur ca lacrima și statornic ca stâncile munților Carpați.

La mulții ani!

Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți

Stimate coleg Arcadie Suceveanu,

Primiţi sincerele noastre felicitări cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani.

Poet de o excepţională valoare artistică şi estetică, aţi ridicat simţirea  românească la înălţimile spiritului şi esteticii adevărate, dându-ne, prin tot ce aţi scris, un exemplu de iubire de neam, de limbă, de istorie, tradiţie, pentru care delicateţea expresiei, frumuseţea metaforei, mesajul nuanţat, modernitatea gândirii sunt tot atât de fireşti ca şi a te bucura de lumină, a-ţi scălda privirea în limpezimea cerului carpatin, a-ţi potoli setea de armonie şi nemărginire…

Chemat de cuvintele limbii strămoşeşti, căreia îi „lustruiţi” în permanenţă  gloria şi nemoartea, aţi transformat poemul în „spectacol al limbajului”, devenind, vorba lui C. Ciopraga, „modern prin tradiţie românească şi clasic prin echilibru, muzicalitate”.

Fire sensibilă şi receptivă la frământările epocii, aţi înţeles că sfârşitul de secol douăzeci nu-i mai îngăduie creatorului de valori să se ocupe de teme  minore. De aceea aţi ales subiecte de rezonanţă, stilul febril, în care predomină confesiunea deschisă, cum susţinea şi criticul George Muntean, scriind o poezie „luptătoare, prin aluzie, prin premoniţie şi apoi prin strigăt direct şi indirect…”. O poezie luptătoare, sufletul fiindu-vă atacat de durerea neamului, de dramatica stare a românilor din această parte de ţară, rătăcitori prin istorie.

Prin volumele de poeme Mă cheamă cuvintele, Ţărmul de echilibru, Mesaje la sfârşit de mileniu, Arhivele Golgotei, Eterna Danemarcă, Înfruntarea lui Heraclit, Cavalerul Înzadar, Corabia de la mansardă, Profesionist al Himerei, Fiinţe, umbre, epifanii, mai multe volume de poezii pentru copii: A fugit melcul de-acasă, Ora cinci fără doi fulgi, În cămaşă de cireaşă, Dincolo de ce văd ochii, Carte pentru bobocei ABC şi 1,2,3 şi altele, aţi parcurs drumul de la un poet „modern în armură romantică” la autorul care a descoperit „un nou sistem periodic” în poezia postmodernistă, devenind cap de direcţie, dar, totodată, rămânând „ostaticul” Marii Poezii româneşti, unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani, vorba lui C. Ciopraga, aflându-vă locul în imediata „vecinătate a lui Marin Sorescu sau Emil Brumaru”…

Vă dorim sănătate, inspiraţie, pace şi linişte sufletească, succese în  activitatea desfăşurată ca preşedinte al USM, noi succese literare.

La mulţi ani!

Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova

Poezie cu zulufi

Dragă Arcadie, iată că ai adunat și tu, în zulufii tăi de prunc al Poeziei, 60 de toamne cu miresme de mere, pere și gutui coapte pe valea Siretului. Dacă vei fi atent, cu siguranță vei descoperi și azi prin firele de iarbă, bătute deja de brumă, urmele lăsate cu mulți ani în urmă și în ograda casei părintești, și în poienile din pădurea de la marginea satului, și în lunca Siretului. Urme care prevesteau o cale deosebită în viața ce te-a zidit pentru totdeauna în lumea literelor, a cuvântului matern. Iar ceea ce-i zidit prin voința și puterea Creatorului lumii este veșnic și nu poate fi distrus de nici o mână omenească.

Critica literară, dar și cititorii avizați afirmă că prin talentul și munca ta de mulți ani în șir ai creat o adevărată catedrală a Poeziei unde se adună inimile cele mai curate și sincere ale miilor și miilor de admiratori ai cuvântului artistic, dăltuit de tine cu migală și răbdare în conștiința de neam. Avându-și sorgintea în munții Carpați, ca și apele năstrușnicului Sirete din inima Bucovinei eminesciene, versul tău a pogorât și pe malurile Prutului, ale Nistrului, unind într-un fluviu al demnității și dragostei pentru frumos și adevăr aproape întreaga suflare românească.

Conștient până la durere că ești doar o secundă din acest timp ce se scurge nemilos și ucigător de repede, ducând cu el și viețile noastre, în fiecare zi te arunci într-o nouă luptă dramatică pentru îmblânzirea a încă unui cuvânt, a unei metafore inedite, adresând semenilor semnale de alarmă, ca nu cumva această corabie (a lui Noe? a lui Sebastian?) să se zdrobească de stâncile nepăsării, lașității și urii. Și Bunul Dumnezeu îți dă puteri proaspete pentru a ieși învingător.

Ce să-ți doresc în această zi aniversară? În primul rând – multă sănătate, noroc, energie sufletească și forță fizică, bunăstare și bună înțelegere cu prietenii care sunt mulți și sunt alături de tine. Să te însoțească și de acum înainte bucuria și prospețimea cuvântului căutat cu migală, cum știi s-o faci atât de bine. Și să ne bucuri și pe noi cu alte cărți, iar zulufii tăi, păstrați din pruncie, chiar dacă s-au cam rărit, să mai fluture încă mulți ani și prin birourile Uniunii Scriitorilor din Moldova, pe străzile Chișinăului și, desigur, prin „dulcea Bucovină”.

La mulți ani, maestre! Numai bucurii și noroc!

Ilie Tudor Zegrea,

16 noiembrie 2012