Simptomele autismului: „Le recunoști până la doi ani, dar greu le accepți”

autism

Primele simptome din spectrul autist pot fi sesizate la copil până la vârsta de doi ani. Dacă copilul nu răspunde la numele propriu, nu vorbește, are mișcări repetitive executate îndelung, nu se uită în ochii celor din jur, se autostimulează, depinde de rutină etc, atunci experții recomandă părinților să se adreseze la medic, în special la psihiatru, dacă oricare dintre aceste semne sunt manifestate la copil. Deși nu există un tratament care vindecă autismul complet, intervenția timpurie a specialiștilor pot ajuta copilul să aibă o viață mai bună și mai împlinită.

Iulia a descoperit cu un an în urmă că fiul său Cezar, în vârstă de 4 ani, este autist. Femeia spune că simptomele acestei boli erau evidente încă de la vârsta de doi ani, doar că nu-i trecea prin minte că băiatul său ar putea să fie diagnosticat cu această boală.

La finele anului 2013, sub supravegherea medicilor din Republica Moldova, se aflau 220 de pacienți cu autism, inclusiv 191 copii. În realitate, numărul acestora este mult mai mare.

„Este primul nostru copil și, sincer, nu știam cum se crește un copil sau că aceste simptome sunt specifice autismului. Fiecare copil se dezvoltă individual. Recunosc, am făcut câteva greșeli în primii trei ani. Încurajam anumite momente, pe când trebuia să le analizez mai atent, cum ar fi obsesia pentru cifre. Acest fapt a fost evident încă de la doi ani. Părinții noștri au observat aceste stranietăți, dar eu nu dădeam ascultare. Îmi părea că e din cauza desenelor animate sau că e mai alintățel. Apoi, un alt simptom a fost că nu vorbea”, povestește Iulia.

Adevărul, destul de dureros, dar cu beneficii

Nu e necesar ca un copil să întrunească zeci de simptome ca să fie diagnosticat cu autism, ci sunt de ajuns doar câteva, zice femeia. „Citeam lista cu simptome și credeam că trebuie să le însumeze pe toate ca să fie diagnosticat cu autism. Însă nu știam că doar câteva simptome sunt suficiente ca să te pună în gardă. Am pierdut timp prețios, când am fi putut interveni mai devreme. Acum, comportamentul s-a înrădăcinat și e mult mai dificil de înlăturat”, afirmă aceasta.

Astfel, cu un an în urmă femeia a început să bată pe la ușile specialiștilor. Nimeni nu-i spunea ce are, fie că nu cunoașteau despre această boală, fie că le era frică să-i spună adevărul, care, din spusele tinerei mămici, este destul de dureros. „Am umblat pe la mulți specialiști: psihologi, logopezi. Nu mai vedeam altă ieșire din situație și, până într-un final, ne-am determinat să mergem la psihiatru, care ne-a pus diagnoza – autism. A fost foarte greu la început. Te copleșesc o grămădată de regrete: că nu ai atras atenția la timp, că nu ai ascultat pe cei din jur. Însă, pe de altă parte, cunoașterea diagnozei ne-a adus careva beneficii. Am început să căutăm soluții ca să-l recuperăm cât mai mult posibil”, zice femeia.

Dragostea și răbdarea, arma în lupta autismului

Tânăra mămică nu a trecut vreun curs special pentru părinții care au copii autiști, dar a înțelsc că arma cea mai importantă în lupta cu această boală este dragostea și răbdarea. „Nu am trecut un curs pentru părinți, dar doresc să mă înscriu. Mă consult din cărți, internet. Mult ajută faptul că îți înțelegi copilul. Acum vreau să-l învăț să se ducă singur la WC, dar durează deja ceva timp. Când citeși metode și nu merge nici una, începi să inventezi. Un părinte trebuie să înțeleagă atunci când descoperă această boală la copilul său, că nu e vina nimănui. Așa s-a întâmplat, doar nu se cunosc cauzele apariției acestei boli. Plus, trebuie multă dragoste și răbdare, asta îl ajută enorm pe copil, dar și pe tine. Trebuie să te porți ca și cu un copil obișnuit, pentru că el totul înțelege, doar că nu poate să comunice sau comunică într-o altă limbă – a sunetelor, muzicii, cifrelor”, explică Iulia.

Astăzi, Cezar stă acasă. A mers la grădiniță până la patru ani, dar educatorii nu pot face față bolii băiatului. Acasă, copilul este înconjurat de toată dragostea și răbdarea din lume. „Am mare noroc de bunici, soț. Toți ne-am mobilizat. Dacă soțul nu ar fi alături de mine, poate că ași fi căzut în depresie. Eu îmi iubesc copilul. Nu s-a schimbat nimic după ce am aflat despre boala lui. Am devenit mai răbdătoare. Am înțeles că și el a trecut prin momente dificile. Credeam că dacă ridic vocea o să-l învăț să facă anumite lucruri, dar el poate deveni mai agresiv”, spune dânsa.

Semnele specifice autismului

Iulia se află în concediu de maternitate cu cel de-al doilea copil. Boala fiului nu a împiedicat-o să aducă pe lume o fetiță. „Atunci când am aflat că sunt însărcinată cu cel de-al doilea copil nu m-am speriat. În primul rând, nu știam că Cezar este autist, dar și să fi știut, aș fi păstrat fetița. Când va crește copila mai mare o vom iniția în educația băiatului, ca să îi ofere un sprijin atunci când noi nu vom fi, dacă Cezar nu se recuperează”, încheia Iulia.

Primele semne de autism își fac apariția, în majoritatea cazurilor, cam pe la vârsta de doi ani sau chiar mai devreme. Specialiștii din cadrul ONG-ului „SOS Autism” din Republica Moldova spun că e foarte important ca simptomele acestei boli să fie depistate cât mai curând, dar nu ignorate.

„La doi ani cu siguranță poți spune dacă copilul are sau nu autism. La această vârstă simptomele sunt foarte vizibile. Autismul este diferit de la om la om. Totuși, sunt careva semne specifice autismului care trebuie să îngrijoreze oricare părinte cum ar fi: nu răspunde la numele propriu, nu vorbește, are mișcări repetitive executate îndelung, nu se uită în ochii celor din jur, se autostimulează, depinde de rutină. Adică, nu face niciun progres în dezvoltare, nu dobândește abilități specifice vârstei etc. Totodată, părinții trebuie să știe că dacă un copil nu întruneșe toate simptomele acest fapt nu înseamnă că nu are autism”, declară directorul adjunct al ONG, Anastasia Para.

Autismul nu se vindecă!

Primul lucru pe care trebuie să-l faci atunci când observi aceste semne la copilul tău e să consulți un medic de familie, specifică Aliona Dumitraș, președinta ONG-ului „SOS Autism”. „Medicul de familie trebuie să facă screening-ul – testul de depistare precoce a autismului aplicat copiilor la vârsta de 18 luni, care este gratuit. Dacă răspunsul dă suspecții la semne de autism, atunci medicul de familie va scrie o îndreptare la medicul specialist, în cazul dat la medicul psihiatru. Dacă medicul de familie nu face acest lucru, iar mama nu intuiește că micuțul său are simptome de autism, se trezește la vârsta de 3-4 ani că odrasla sa nu este ca toți și oricum va porni pe acest drum. Principalul, părinții să nu intre în panică, că nu se rezolvă nimic”, opinează Dumitraș.

Specialiștii sunt de părere că intervenția timpurie este critică pentru succesul tratamentului unui copil autist. De aceea, părinții copiilor de vârste tot mai mici trebuie să fie atenți la eventualele semne de autism. „Este foarte important ca această boală să fie depistată cât mai timpuriu, ca terapia să fie făcută la timp. Trebuie să cunoaștem că autismul nu este vindecabil. Prin terapia adecvată, autismul poate fi tratat sau ameliorat până la limitele neobservate și copilul poate atinge potențialul maxim, ducând viață productivă și fericită. De exemplu, poate să-ți ia timp jumătate de an ca să înveți un copil cu autism să se ducă la WC sau și mai mult. Încă un moment important pentru părinți: tratamentul autismului se bazează în primul rând pe educație și nu cu medicamente. Educația trebuie adaptată fiecărei persoane în parte, în funcție de simptome și nevoi”, conchide Anastasia Para.

Polina Cupcea

Acest articol este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția USAID sau a Guvernului SUA.