Silicoanele şi referendumul (1) // Scrisorile lui Buraga

Ieri, am participat la referendumul de demitere a preşedintelui ospiciului, dl Decebal Coescu. Era idolul, vipul, doctorul nostru admirat şi iubit aproape ca Andreea Marin şi Andreea Esca luate împreună, până când, într-o zi, ne tăie porţiile alimentare şi raţia de săpun, dând vina pe FMI. Şi imediat iubirea se preschimbă în ură. L-am înjurat atunci de mama focului, l-am blestemat cu cuvinte arhaice, i-am cerut demisia, mai pe scurt am protestat în toată legea, până am obosit şi ne-am plictisit. Suspendarea căzu peste noi ca o gripă aviară sau porcină, despre care se ştie că vine, dar oricum ne prinde dezimunizaţi şi deshidrataţi. Dar să le luăm pe rând.

Decebal Coescu avu imprudenţa să ironizeze pe seama directorului executiv al ospiciului, dr. P. Stuh, spunându-i „Dottore”, „Dottore Stuh”, rostind „Dottore” într-un fel care sugera că nu pune mare preţ pe gradul ştiinţific al purtătorului respectiv. În general, Coescu e un tip rău de gură, decibelic, scandalagiu, nu poate un alt doctor să spună un cuvânt fără ca el să nu comenteze şi să nu-l ia în râs. E ca un Becali al psihiatriei naţionale. De data aceasta însă nu-i merse, îşi găsi, în sfârşit, naşul. Căci titlul de doctor pentru directorul Stuh e cam ceea ce silicoanele valorează pentru Margherita de la Clejani, de exemplu. A doua sau a treia zi după acest incident fatal, o revistă obscură, cu un titlu provincial – „Atmosfera Pământului”, publică un material incendiar în care se dezvăluia cu lux nepermis de amănunte că directorul ospiciului nostru, dr. P. Stuh, este un plagiator elementar, că un sfert, 85 de pagini, din teza sa „Atribuţiile instituţiilor psihiatrice internaţionale” sunt copiate. Mister Copy Paste, trebuie să demisionaţi, concluzionă revista fără să ia în calcul natura sensibilă a directorului nostru. A fost picătura care a umplut paharul preaplin al răbdării doctoriceşti. Între timp, o altă publicaţie,„Realitatea obiectivă”, descoperi că cele două masterate ale dlui dr. Stuh – la Oxford şi la Harvard – prezentau un exces de imaginaţie, însă aceasta nu mai ponta, căci Comisia Ospicială pentru Etică stabilise deja că dr. Stuh era curat ca lacrima, nu plagiase, ci doar nu plasase ghilimelele la locul potrivit. Prin urmare, nu era cazul să demisioneze, imitându-i pe europeni de formă, dar fără fond. (Va urma.)

Al vostru patricipant, plagiamor, poliglot, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga