„Siberia din oase”, un film ca un strigăt de durere

Afișul filmului „Siberia din oase”, lansat la Chișinău

Sute de spectatori au venit să vadă, între 28 iunie și 3 iulie, filmul „Siberia din oase” de Leontina Vatamanu, prezentat în premieră absolută la cinematograful Patria din Chișinău (săli arhipline la fiecare proiecție). Apariția filmului, credem, e un eveniment major nu doar pentru cultura noastră, ci și pentru viața socială, politică, pentru mentalul colectiv traumatizat profund de deportările staliniste.

Când ești trezit noaptea și mânat spre închisori nesfârșite, împotmolite în zăpadă, nu mai poți dormi liniștit toată viața, nici tu, nici urmașii tăi.

 Lansat cu prilejul celor 70 de ani de la cel mai mare val al deportărilor din Basarabia

Filmul „Siberia din oase” ni-i arată pe câțiva copii smulși din casele lor, în nopți senine de vară, și cărați în camioane, apoi în trenuri, spre un tărâm al sclaviei, al frigului absolut. Un film creat de Leontina Vatamanu, fiica unei fetițe deportate, și de sute de artiști care au și ei deportați printre rudele cele mai apropiate. Un film ca un cor de strigăte de durere, un film în care vedem ceea ce de multe ori nu vrem să vedem – adevărul despre trecutul nostru. Suntem adesea lași, pentru că a existat Siberia și, înainte de ea, un șir de crime ce ne-au distrus conștiința. Dacă mai dorim să fim salvați, trebuie să trecem prin astfel de acte de purificare, privind, măcar în film, imaginile groazei din vremurile numite valuri ale deportării, valuri din 1941, 1949 și 1951.

„Filmul e construit din confesiunile a patru protagonişti, care au fost ridicaţi şi trimişi forţat în Siberia, în cel de-al doilea val de deportări, în noaptea de 6 iulie 1949. Fiecare episod are o istorie separată. Iar în ansamblu ele punctează ororile şi dramele prin care au trecut zeci de mii de basarabeni în perioada stalinistă. Filmul este o docudramă și e lansat cu ocazia marcării a 70 de ani de la deportările din Basarabia, din 1949. Toate întâmplările din acest film sunt adevărate”, se menționează în comunicatul difuzat cu prilejul premierei filmului.

Săli arhipline la premiera filmului „Siberia din oase”

„Siberia din oase” a fost realizat de OWH Studio, cu suportul Centrului Național al Cinematografiei din Republica Moldova, în asociere cu Moldova-Film și Paradox-Film de la București.

Producătorul Virgiliu Mărgineanu spune că s-a lucrat doi ani la acest film care este „despre noi și țara noastră”. Leontina Vatamanu (scenariul și regia îi aparțin) a mărturisit în fața spectatorilor, după una dintre proiecții: „E un film-manifest, un film pentru recuperarea memoriei, un film născut din suferință. Pentru mine au fost întâlniri și filmări cu lacrimi. Lacrimi de durere și compasiune, șterse cu pumnii încleștați, pentru că toată această umilință și cruzime trezește revolta, ca orice nedreptate comisă față de cei dragi – părinții și străpărinții noștri”.

Protagoniștii acestei producții cinematografice sunt Elena Curicheru-Vatamanu (mama Leontinei Vatamanu), Ion Radu, Gavril Boian și Margareta Spânu-Cemârtan, ei povestesc ce li s-a întâmplat în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 (pe atunci erau copii) și după deportare. Cu voci sugrumate de un plâns abia stăpânit, ei ne vorbesc cum au fost treziți, amenințați cu armele, umiliți, loviți, împinși în camioane și apoi în vagoane pentru vite, cum au trăit în Siberia și cum, reveniți în satele lor după moartea lui Stalin, s-au pomenit fără case, fără gospodării, dar au avut curajul de a rezista, de a-și împlini cu demnitate destinul.

Regizoarea Leontina Vatamanu o îmbrățișează, după o zi de filmare, pe Ionela Blănaru, interpreta rolului Elenei Curicheru-Vatamanu

Andrei Carp: „Până la filmări, nu știam absolut nimic despre deportări”

Elena Curicheru-Vatamanu, cea din copilărie, a fost întruchipată de Ionela Blănaru, pe Gavril Boian–copilul l-a reprezentat Samson Hatman, Ion Radu a fost interpretat de Andrei Carp, iar pe Margareta Spânu-Cemârtan a înfățișat-o Alexandra Ungureanu. Prezența copiilor în film i-a dat o dimensiune biblică, tragismul fiind în contrast cu lumina îngerească de pe chipurile lor.

Am întrebat-o pe Ionela Blănaru, o fetiță de 11 ani, elevă la Liceul „Leonardo da Vinci” din Chișinău, care este, după părerea ei, cea mai mare nenorocire pentru un om și ea mi-a răspuns: „Cea mai mare nenorocire e să fii despărțit de familia ta și să fii închis”. Copila a jucat-o pe fetița lăsată singură în casă pentru că nu era în lista deportaților, apoi condusă spre gară unde își reîntâlnește familia, e inclusă în listă și dusă în Siberia împreună cu cei dragi. „Semăn cu Elena Curicheru-Vatamanu pe când dumneaei era copil, m-am bucurat că am fost invitată în film, ar trebui să-l vadă cât mai multă lume ca să afle despre deportări”. Ionela nu s-a decis dacă va ajunge în viitor actriță, dar mărturisește că îi plac filmele, mai ales cele cu lupte, cu multă acțiune și cele fantastice, de exemplu, „Stăpânul inelelor”.

Băiatul care l-a interpretat pe protagonistul Ion Radu se numește Andrei Carp, are 14 ani, învață la Școala „Ion Creangă” din Cahul, îndeletnicirea sa preferată e trânta, sportul în general. A primit invitație de a juca în film după un casting: „A fost un șoc pentru mine și o bucurie că m-au luat. Nu știam absolut nimic despre deportări, abia pe platoul de filmare am început să aflu că atâția oameni au fost deportați. În școală nu ni s-a spus nimic despre Siberia. Filmul trebuie dus prin școli, prin sate și orașe, să-l vadă și elevii, și tinerii, și cei maturi. Am stat de vorbă cu Ion Radu la filmări, m-au impresionat sinceritatea, onestitatea lui, căldura și bunătatea, se purta cu mine de parcă eram feciorul lui. E un om foarte puternic, a rezistat, nu s-a dat bătut, a construit și o biserică în satul lui, Cornești”.

Din echipa de creație a filmului fac parte Sergiu Babără (director de imagine), Valeriu Cașcaval (muzică), Marin Turea și Mihai Coporan (sunet), Maria Crețu (scenografie), Lilia Ixari (costume), Olga Verdeș (machiaj), Mariana Parea, Mihai Vasilachi (montaj), Adriana Crăciunescu, Bogdan Geambașu (colorizare), Petru Postolachi (design grafic).

În roluri au fost distribuiţi actori profesioniști și amatori: Ionela Blănaru, Andrei Carp, Samson Hatman, Alexandra Ungureanu, Eugenia Butnaru, Ion Marcoci, Ion Coșeru, Maria Mardare-Fusu, Cornelia Suveică, Valentina Ostap, Vlada Cazanoi, Ciprian Răcilă, Rada Ixari, Mihaela Damian, Petru Oistric, Ioana Hatman, Sofia Oistric, Grigore Bechet, Margareta Nazarchevici, Constantin Adam, Stanislav Cotorobai, Alexandru Mărgineanu, Constantin Stavrat, Zinaida Bolea ş.a.

Maria Mardare-Fusu: „M-am născut în Siberia. Noi nu avem dreptul la tăcere”

Solicitată de JURNAL de Chișinău, pictorița Maria Mardare-Fusu ne-a spus: „Chiar de la bun început, am înţeles că e vorba despre un film binecuvântat de Dumnezeu. Eu aveam rolul unei femei care o ia pe fetița rămasă singură după ridicarea buneilor săi și o duce la gară cu speranța de a-i întâlni. Nu ştiam unde anume se va filma scena întâlnirii mele cu eroina filmului, Lenuța, jucată de Ionela Blănaru. Însă în noaptea din ajunul filmărilor am avut un vis. Am văzut foarte clar în visul acela o fântână neobişnuită, avea o culoare minunată ca a unui trandafir purpuriu, de o frumuseţe nepământească. Când am ajuns la locul filmării, am tresărit de mirare – era chiar o fântână, acolo trebuia să mă întâlnesc cu Lenuţa. Atunci mi-am zis că filmul trebuie numaidecât să existe, să dea glas durerii prin care a trecut neamul nostru.

Am acceptat invitația doamnei Leontina Vatamanu pentru că am şi eu cuvântul meu despre Siberia, e și povestea mea, a părinților mei, a buneilor, a neamului meu. Nu e nimic mai îngrozitor decât frica din noaptea aceea, bătaia cumplită în geam!! Nu găsesc cuvinte pentru tragedia aceea… să fii despărțită de copilul tău, de ai tai, să ți se ia casa, să fie transformate bisericile în hambare și mai rău… să fie arse icoanele… Doamne, ce-a fost asta?! Noi n-avem dreptul la tăcere! Despre aceasta ne vorbește filmul „Siberia din oase”.

În timpul filmărilor am avut parte de un moment când m-am simţit străpunsă în inimă şi suflet de acea săgeată divină care te schimbă într-o frântură de secundă… Scena la gară, cu trenurile în aşteptare, cu vagoanele pline de întuneric… Când am dat cu ochii de acea privelişte îngrozitoare am izbucnit în plâns, simțeam un tremur prin tot corpul… Aievea i-am văzut pe buneii mei cu copiii lor – viitorii mei părinţi, în acea zi, în faţa unor trenuri pentru transportat animale. M-am născut în Siberia, regiunea Tiumen, la poalele munților Ural, unde începe Câmpia Siberiană, în satul Razdolie, raionul Armizon. Acolo au rămas anii de tinerețe ai părinților mei, ai buneilor din partea mamei și a tatei. Aveam un an și jumătate când ne-am întors în Moldova, după șapte ani de deportare.

Toate filmările s-au făcut cu multă inspirație de către întreaga echipă. O energie plină de bunătate domnea asupra creării acestui film. Îi mulțumim doamnei Leontina Vatamanu pentru filmul „Siberia din oase”.

Scenă din filmul „Siberia din oase” de Leontina Vatamanu, producție OWH Studio