Și străinii ne poartă ia cu mândrie

Parascovia Pasat. Foto: Nadejda Roșcovanu

 

„Dacă aș pune în rând covoarele țesute de mine, aș așterne un drum până la Chișinău”

Duminica trecută, la Muzeul Naţional de Etnografie și Istorie Naturală a fost organizat un târg cu obiecte şi produse confecţionate de meşterii populari şi producătorii autohtoni. Gândit ca unul din evenimentele de consemnare a celor 130 de ani de la înfiinţarea muzeului, târgul s-a dovedit a fi o metodă eficientă de promovare a patrimoniului naţional, odată cu oamenii care-l valorifică.

Mesele cu obiectele celor mai valoroși meșteri populari din Basarabia au fost amenajate în curtea muzeului, un spaţiu „mai bun nici că se poate pentru un astfel de târg”, au apreciat participanţi la eveniment. Pe scenă au cântat interpreţi de muzică populară.

Țesătoarea învățătoare

Pe gardul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală atârnă covoare cu amprenta casei: „Luceafărului poeziei românești”, țesute de Parascovia Pasat. După ce a vizitat prin 2011 Casa memorială a lui Mihai Eminescu de la Ipotești, acolo unde a călcat pe un covor din lână naturală nevopsită, meșterița țese doar astfel de covoare. Spune că i-au rămas mulți saci de lână colorată prin pod, dar nu se mai poate atinge de firul vopsit chimic.

La Ustia, raionul Glodeni, de unde vine meșterița de covoare, lâna se vinde astăzi cu un leu kilogramul. Prețul ei a ajuns derizoriu fiindcă moldovencele nu mai vor să continue tradiția, să țese, dar și să aștearnă covoare de lână prin case. Au scos stativele afară, au dat jos tot ce atrage molia și au împodobit locuințele cu țoale sintetice. Parascovia Pasat însă a țesut toată viață, meșteșug învățat de la mama sa, pe timpuri meșterița satului. Astăzi, datorită acestui meșteșug care a ajuns să capete din nou valoare, femeia trăiește o viață activă și interesantă, călătorind prin lume pe la diverse festivaluri, târguri.

Moldovencele nu mai vor să aștearnă covoare de lână prin case

„Dacă aș pune în rând covoarele țesute de mine, aș așterne un drum până la Chișinău”, zice doamna Parascovia, care transmite astăzi tradiția la sute de copii. Ajunsă la vârsta de pensionare, fosta învățătoare de clasele primare s-a reprofilat în învățătoare de educație tehnologică și învață arta țesutului elevii din Ustia, începând cu cei din clasele a doua și până într-a noua.

„Să vedeți cât de mult le place și băieților să țeasă! Le dau exemplul meu, că atunci când am ajuns la pensionare, eram pusă în situația să rămân fără de lucru, dar din moment ce lipsea învățător de educație tehnologică, l-am putut suplini cu ușurință.  Mânuind meșteșugurile populare, poți să te descurci altfel în viață. Și ei învață cu spor”, spune învățătoarea.

Vitalie Ursu. Foto: Nadejda Roșcovanu

Uleiul viu

Pe trotuarul din fața muzeului, doi bărbați fac demonstrație de producere a unui ulei, zic ei, „magic” pentru sănătate. De sub teasc, „uleiul viu”, cum l-a botezat Vitalie Ursu, inventatorul acestui ulei, dar și al aparatului care îl stoarce, se toarnă într-o sticluță și ajunge direct în mâinile cumpărătorilor, vizitatori ai târgului. Uleiul stors din fel de fel de semințe oleaginoase prin acest aparat, spune Vitalie, e mai sănătos ca cel ce se vinde prin magazine.

„Vrem să arătăm lumii că există o modalitate sănătoasă de a stoarce uleiul, cu adevărat benefică pentru organism. Totodată, vrem să convingem lumea că acest produs obţinut prin efort manual nu se oxidează, respectiv nu își pierde proprietățile. La fel, și gustul nu-i va dezamăgi. În comparaţie cu alte uleiuri, acesta nu este amar”, explică inventatorul avantajele produsului său.

Ca să ajungă la această calitate a uleiului, Vitalie povestește că a confecționat mai multe aparate, pe care le testează, ajutat de prieteni. Unele dintre ele au cedat, iar el le-a făcut modificările necesare ca să ajungă la această performanță. Diferența calității uleiului său față de altele se datorează utilajului manual inventat de el, afirmă bărbatul.

 Cea mai sănătoasă metodă de stoarcere a uleiului

„Cel mai important în acest proces este cilindrul, unde se presează semințele și se degajă uleiul, pe care l-am confecționat din poliamidă, fiindcă cele din metal oxidează uleiul. Totodată, în timpul zdrobirii cu acest cilindru, sămânţa rămâne întreagă, nu se dezvelește, şi iarăși uleiul este protejat de oxidare. Nici temperatura în timpul procesului de presare nu se modifică, iar uleiul se degajă lent. Ceea ce ne permite să avem un produs unic, incomparabil cu ceea ce am întâlnit până acum”, adaugă inventatorul.

De fapt, spune el, această metodă de extragere a uleiului este veche, doar că strămoșii noștri foloseau butoaiele de lemn, pe când el a ajuns la concluzia că poliamida, în comparație cu lemnul, poate fi curăţată mult mai ușor. „Vrem să producem hand-made, să evităm electricitatea şi, în acest fel, să urmărim calitatea produsului”, adaugă Vitalie Ursu, care și-a propus să descopere cea mai sănătoasă metodă de stoarcere a uleiului.

Valentina Guțu. Foto: Nadejda Roșcovanu

 Ia a renăscut prin meșterii pasionați de-o viață

În curtea muzeului își prezintă lucrările fel de fel de meșteri populari, olari, lemnari, țesători, sculptori în lemn. Prezența cea mai mare însă este a meșterițelor de cămăși tradiționale românești. Sunt prezente și femeile care au confecționat unele din cele 100 de ii basarabene, care au făcut parte din expoziția cu același nume, prezentată nu demult de muzeu.

Sunt puţine meșterițele care au moștenit de la mamele lor această pasiune, au practicat-o toată viața și au reușit să-i redea din nou valoare. Printre ele e și Valentina Guțu, din Gordineștii Noi, r. Edineț, înconjurată la târg cu ii inedite, unele țesute la război, catrințe, traiste și alte obiecte din portul tradițional românesc.

 O ie de-a mamei purtată de o chinezoaică într-un oraş din Europa

„Eu niciodată nu am renunțat la acest meșteșug. Am continuat toată viața să confecționez ii, să țes covoare, așa cum am deprins în familie. Le-am învățat și pe fiicele mele. În 2000, când am intrat în Uniunea meșterilor Populari, ei au rămas uimiți de toate obiectele pe care le muncisem o viață. Astăzi, în sat nu am pe cine învăța, fuge lumea prin străini”, mărturisește Valentina Guțu.

Fiicele și nepoatele doamnei Guțu continuă astăzi pasiunea înrădăcinată de la mama. Împreună, la Chișinău, au pus pe picioare o afacere, un atelier de port românesc.

„Iile confecționate de noi sunt originale, nu le mai repetăm a doua oară. Mare ne-a fost mirarea când, aflându-ne într-un oraș din Europa, am întâlnit pe stradă o chinezoaică îmbrăcată într-o ie confecționată de mama”, spun fiicele doamnei Guțu.

 

 

 

 

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Ultimele articole de Nadea Roşcovanu (vezi toate)