Și râma îşi înalţă capul când o calci…

Am aflat această istorie răsfoind un dosar la Curtea Supremă de Justiţie. Lucram cu mai mulţi ani în urmă la ziarul „Dreptul”, o publicaţie cu capital privat a Uniunii Juriştilor din Moldova, şi aveam uneori acces la dosarele finisate în judecătoriile oraşului Chişinău. Istoria pe care vreau să v-o povestesc m-a cutremurat atunci când am citit-o şi mă strânge în spate şi acum.

Elizavetei îi moare soţul

S-a întâmplat într-o familie obişnuită din Chişinău. Trăia odată o văduvă care avea doi copii. Când i-a murit soţul, Elizaveta avea doar 32 de ani, fiică-sa împlinise nouă ani, iar băiatul, Ilieș, încă nu umbla la şcoală. Greu i-a fost să se deprindă cu gândul că nu mai are soţ și sprijin la nevoie. Sergiu a fost poliţist şi a murit într-o misiune de serviciu. Elizaveta nu avea o specialitate, terminase doar 11 clase şi până la măritiş a lucrat vânzătoare. Când a rămas văduvă, aşa cum se întâmplă deseori, n-au sărit rudele s-o ajute sau cel puţin s-o întrebe: „Femeie, ai nevoie de ceva?”. Dar, pentru că avea un salariu mic şi doi copii minori, Elizaveta se zbătea să lege tei de curmei ca să ajungă de la o lună la alta şi să nu umble cu mâna întinsă pe la vecini.

Au trecut ani buni şi, văzând că nu se poate descurca de una singură, şi-a pus în gând să se mărite. Nu avea 40 de ani când l-a găsit pe Alexei. Acela lucra cu ziua, ba la unul, ba la altul, pentru că locuia la Durlești la nişte rude şi era în căutare de lucru. Tot ce ştia când l-a luat de bărbat e că făcuse puşcărie, fireşte că „pe nedrept”, după cum spunea el, dar ea nu a avut nici timp şi nici interes să controleze dacă e adevărat ce spune. S-au întâlnit întâmplător chiar la magazinul unde lucra femeia.

Se recăsătoreşte fără a şti trecutul bărbatului

În ziua aceea stăpânul l-a angajat drept hamal. Înalt şi spătos era Alexei şi nici urât la chip, încât Elizaveta, care de ani buni n-a mai avut bărbat, nu o dată şi-a oprit ochii asupra lui. Gândul ei era doar să-l aibă în pat. Pentru că bărbatul era în căutare de acoperiş şi un loc de lucru stabil, intenţia lui a mers mult prea departe, voia s-o ia de nevastă ca să aibă siguranţă în ziua de mâine – şi, casă, şi masă, şi un trup cald în patul lui. Ca să nu-l supere, niciodată nu l-a întrebat Elizaveta de ce a fost judecat şi tocmai pe şapte ani. Nu s-a interesat nici dacă a fost însurat, dacă are părinţi, fraţi sau surori. Parcă a tumănit-o bărbatul acela de i-a dat drumul în casă fără să ştie cui. Se împăcau binişor, deşi Alexei de multe ori dispărea de acasă şi putea să se întoarcă peste o săptămână – două, fără să-i dea vreo explicaţie nevestei.

Când fetiţa a împlinit 12 ani, Elizaveta s-a îmbolnăvit. I-au descoperit medicii cancer într-un stadiu avansat. N-a mai putut fi operată şi nici zile multe nu-i promiteau. S-a stins din viaţă când fiica ei pornea pe al 14 an, iar fiul avea 11. Pentru că nimeni din rude nu a insistat să ia copiii la dânşii, au socotit de cuviinţă că tatăl lor vitreg e tocmai persoana potrivită să-i crească şi să-i educe, au lăsat lucrurile să meargă de la sine. Departe să bănuiască ce se întâmplă în familia lor, probabil, numai mama lor din ceruri urmărea tragedia copiilor ei. Alexei, care anterior fusese judecat pentru viol, avea acum teren liber şi putere asupra acestor doi copii care nu aveau apărare de nicăieri. Întâi a violat-o pe Ilenuța, fiica lui adoptivă, şi a ameninţat-o că, dacă se plânge cuiva, o să-l omoare pe frate-său. Nici să bănuiască atunci Ionel ce se întâmpla între tatăl său vitreg şi soră-sa, în timp ce el era la joacă sau la şcoală.

Elizaveta moare

Aceasta a durat un timp oarecare, dar odată, pe neaşteptate, băiatul l-a surprins pe tatăl vitreg aşa cum nu şi-a închipuit că ar putea fi cu sora lui. Băiatul s-a repezit şi-l lovea în spate, o trăgea pe soră-sa de mână şi o ruga: „Hai să plecăm, hai să ne ducem de aici!”. „Încotro, la cine?”, l-a întrebat fata. De ruşine şi ameninţată mereu de tatăl vitreg, copila nu s-a plâns nici la şcoală, nici unei vecine și nici unei rude. Se obişnuise cu violatorul în casă şi se ferea din calea lui ori de câte ori putea să se ascundă. De la un timp, Alexei venea des beat acasă şi într-o seară nu i-a mai fost destul să întreţină relaţii cu fiica adoptivă. L-a luat la rând pe băiat.

Când am citit dosarul la Curtea Supremă de Justiție, vă spuneam că m-a cutremurat cazul, pentru că erau descrise atâtea situaţii şi detalii despre viaţa în comun a acestui răufăcător și a celor doi copii fără apărare, încât mă gândeam cât de înspăimântaţi erau ei încât n-au găsit în lumea asta un om care să-i ajute să scape din mâna violatorului. Alexei devenise agresiv, nu avea frică de nimeni. Aveai impresia că în lumea asta el e cel mai mare şi cel mai deştept, şi cel mai neînfricoşat om. Odată, Ilieș l-a ameninţat că se duce la poliţie şi l-a bătut criminalul aşa de tare încât timp de o săptămână a stat lat la pat. Culmea a fost că şi-a invitat băiatul într-o zi un coleg de clasă acasă, fără să ştie că venise tatăl vitreg de la serviciu.

Tatăl vitreg îşi bate joc de ambii copii

Acela era deja beat şi, inconştient poate, l-a apucat de umeri pe colegul lui Ilie şi a început să-l strângă în braţe, să-l sărute, dar Ilie, care ştia ce poate urma după asta, s-a dus la bucătărie a luat ciocanul de bătut carnea şi l-a lovit pe taică-său în cap cu toată puterea lui. Acela s-a întins pe podea ca o cârpă şi Ilie tot lovea şi lovea în el cu toată ura ce se adunase de luni de zile în sufletul lui. Înspăimântat, colegul de clasă a fugit acasă şi de acolo a sunat la poliţie. Aşa i-au găsit alături pe podea – Alexei mort şi Ilie împreună cu sora lui se aşezaseră lângă el în aşteptarea a ceea ce avea să se întâmple. Au fost arestaţi ambii şi duşi la Penitenciarul nr. 13.

Ceea ce au povestit copiii i-a înspăimântat şi pe anchetatori. Procesul a fost de lungă durată pentru că, pe lângă ancheta propriu-zisă, au fost antrenate în soarta acestor copii mai multe ONG-uri care voiau să-i ajute. Pentru prima dată au fost chemate la cercetări şi rudele copiilor. S-a dovedit că erau multe: un frate de-al mamei, verişori şi chiar o bunică din partea tatălui biologic. Dar toţi s-au înstrăinat, cu voie sau fără de voie, după moartea părinţilor copiilor. Fiecăruia îi vine mai uşor întotdeauna când se găseşte altcineva să-şi asume educaţia şi creşterea unor copii. Poate dacă ar fi întreţinut nişte relaţii cu orfanii, ar fi avut curajul ori fata ori băiatul să mărturisească ce se întâmpla în casa lor. Tatăl vitreg era atât de crunt cu ei încât teama că ar putea să-l omoare pe unul dintre fraţi i-a înspăimântat la culme. Numai gândul că, adresându-se poliţiei, Alexei ar fi putut să afle şi să se răzbune pe ei îi împietrea.

A fost un proces de judecată ce a durat mult, s-au antrenat mai multe organizaţii în rezolvarea problemelor acestor copii. Li s-a dat un termen convenţional, dar cu subscripţia să fie plasaţi într-un centru clinic de psihiatrie, apoi într-un altul de reabilitare, urmând să fie supravegheaţi de un ONG care şi-a dat acordul să-i sprijine în perioada de adaptare în societate.

V-am povestit această istorie pentru că ştiu că se mai întâmplă asemenea cazuri şi în alte familii. Dacă bănuiţi ceva sau ştiţi vreun caz anume care nu a fost descoperit, anunţaţi poliţia sau redacţia ziarului nostru. Nu uitaţi, alături de noi sunt oameni care trăiesc vieţi de coşmar. Întindeţi-le mâna!

Lidia BOBÂNĂ

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână