Şi răbdarea e uneori răsplătită

MARIAJ // Bătălia pentru o fată

Au văzut-o în aceeaşi zi, în acelaşi loc şi în acelaşi timp. Florica venise la cafenea în timpul prânzului să ia masa. Grigore şi Vadim, colegi de facultate şi prieteni buni, erau acolo de o oră. La văzul fetei, involuntar, s-au ridicat în picioare, de parcă ar fi aşteptat-o…

Cum locuri libere nu erau, doar la masa lor un scaun, fata, fireşte, s-a aşezat alături. Nu era frumoasă foc Florica, dar avea ceva fermecător în chipul ei, un zâmbet care moaie sufletele. Cei doi prieteni au îndrăgit-o pe loc. Şi unul, şi altul nu-şi dădeau silinţa să-şi ascundă interesul. Au petrecut-o împreună până la locul ei de muncă, tot împreună, s-au dus şi la prima întâlnire cu fata, care s-a întâmplat să fie chiar în aceeaşi zi. Apoi, pe nesimţite, Vadim a ajuns să fie unicul cavaler al Floricăi. Cu Grigore, şi unul, şi altul au rămas prieteni. Ceea ce nu ştia Florica şi Vadim cu atât mai mult e că Grigore s-a îndrăgostit nebuneşte de fata asta. Nu mai avea poftă de mâncare, nu mai avea somn şi linişte sufletească, ştiind că Florica e în braţele lui Vadim.

Îndrăgostiţi de aceeaşi fată

Peste jumătate de an, cei doi s-au şi căsătorit. Peste alţi câţiva ani, Florica a născut doi copii, unul după altul. Grigore, în tot acest răstimp, a rămas îndrăgostit de nevasta prietenului. Cel puţin o dată pe săptămână venea să-i vadă, întotdeauna cu cadouri pentru copii şi Florica. Chitea să vină la ei când ştia prea bine că Vadim nu e acasă. Nu pentru că urmărea să o cucerească pe Florica, avea impresia că dacă se află în încăpere doar cu ea şi copiii, celălalt bărbat parcă n-ar mai fi existat pe lumea asta. Nevasta lui Vadim o dată n-a bănuit că Grigore o iubeşte. Anii treceau, Florica s-a schimbat şi ea. Se rotungise binişor la talie, din fata zveltă şi zglobie de altădată, devenise o femeie aşezată, blajină şi moralizatoare.

Dragoste disperată

Grigore nu s-a mai însurat. Avea 40 bătuţi muchie şi niciun suflet de femeie alături. Toată lumea – de la rude la prieteni – îl bătea la cap să-şi găsească un suflet că e timpul să lase un moştenitor în urma lui. „Pentru cine aduni avere, pentru cine munceşti ca un cal, dacă nu ai cui îi lăsa toate astea?”, îl mustra mamă-sa, femeie ajunsă la 60 de ani şi care n-a ţinut în braţe un nepot. Numai pe Grigore îl avea femeia… Dar cum să le explice el de ce nu se însoară, cum să mărturisească tuturor că o iubeşte cu deznădejde pe Florica, soţia prietenului său.

La 42 de ani s-a hotărât totuşi să o ia de nevastă pe o colegă de serviciu. Cumsecade şi cuminte femeie era Maria. Şi gospodină, avea şi ceva avere, pentru că a lucrat cu sârg ca să agonisească pentru vremea când nu va mai putea trage în plug. N-a fost măritată până la cei 32 de ani pe care-i avea atunci şi, dacă n-ar fi luat-o Grigore, putea să rămână fată bătrână. Era şi frumuşică, şi harnică, şi dezgheţată la minte, dar norocul, ştiţi şi dumneavoastră, rătăceşte uneori drumul. Toate rudele Mariei şi ea erau gata să-i facă lui Grigore orice chef numai pentru că a fericit-o pe fata asta.

Dar când şi-a anunţat tânăra părinţii că e însărcinată, bucuria clanului era de-a dreptul copleşitoare. Dar Grigore n-o iubea. Continua săptămână de săptămână să se ducă în vizită la Florica. O dată nu şi-a luat nevasta cu el. La ce-i trebuia? Oare nu i-a dat nevestei ceea ce-şi dorea mai mult ca orice – numele său, protecţia sa şi un copil?

Căsătorie de nevoie

Maria, vă spuneam, nu era proastă. Simţea că nu are loc în sufletul soţului, deşi n-a jignit-o niciodată, n-a fost împotrivă când a adus-o la el pe maică-sa, să aibă grijă soacra de casă, noră şi viitorul nepot. O dată n-a oprit-o să-şi facă cheful, cheltuind femeia banii lui cu nemiluita, dar uite că inima lui Grigore nu-i aparţinea.

Şi parcă intrase dracul în Maria, voia Grigore să fie al ei şi gata! Dar cum, dacă undeva trăia Florica?! Ziceam că nu era proastă nevasta asta, dar nici prea deşteaptă nu se dovedi. A pornit din senin şi fără vreun motiv serios s-o denigreze pe Florica în ochii lui Grigore. Ba că se îngraşă ca o scroafă, nici mare gospodină nu e, mai toate bucatele pe care le-a gustat în casa ei erau fără gust. Dar cum se îmbracă?! Trăieşte la oraş, dar umblă ca o ţărancă din cel mai prăpădit cătun. Vorbe rele, spuse ca să doară şi să nimicească un om. Grigore nu înţelegea de unde-i ura asta. Şi apoi pe el nu-l deranja cum arăta Florica şi cum se îmbrăca. O iubea aşa cum era şi ar fi făcut orice ca femeia asta să fie a lui. Cu trecerea anilor, ţinea la ea şi mai mult decât în tinereţe, de parcă ar fi trăit împreună şi ar fi îmbătrânit alături.

Vadim moare

Când fiul lui Grigore împlinise cinci anişori, o nenorocire s-a abătut asupra lui Vadim, bărbatul a suferit un accident de muncă din care nu şi-a mai revenit. A murit în spital, plâns de toţi care l-au cunoscut. Pentru că a fost vesel şi comunicativ, a adunat Vadim pe tot parcursul vieţii lui prieteni mulţi, a avut cumetri şi fini care, la acel ceas greu, au fost alături de nevasta răposatului.

Grigore şi Florica se căsătoresc

Dar dintre toţi mai săritor a fost totuşi Grigore, nimeni nu se mira, pentru că se ştia că au fost prieteni şi colegi de facultate. Mai era şi cumătru la cei doi copii şi apoi, ziceau ceilalţi: „Cine ar fi ajutat-o pe Florica mai bine decât el, care le călca pragul săptămână de săptămână?!

Şi doar una Maria îşi ieşea din minţi. Frica ei era că într-o bună zi o lasă Grigore cu tot calabalâcul şi se duce la Florica. Şi avea dreptate să creadă aşa ceva. De când murise Vadim, Grigore se gândea mereu cum ar face s-o ia de nevastă pe Florica? Maria, între timp, dădea ghes pe la vrăjitoare, ea, care nu credea în nimic, a ajuns acum să plătească bani grei ca să-i întoarcă lui Grigore gândul de la Florica. Umbla pe la biserici, aprindea lumânări, plătea slujbe, dar în zadar. Când a trecut un an de la moartea lui Vadim, Grigore a înaintat actele la divorţ şi a trecut cu traiul la gazdă. La 50 de ani, a cerut-o de nevastă pe Florica şi ea l-a acceptat.