Și eu, și eu!…

 

Comentatori și publicații din toate țările lumii fac anual topul celor mai importante evenimente. În Statele Unite ale Americii, care dau azi nu numai tonul politicii, dar și culturii globale, opinia publică, bine supravegheată și atent călăuzită de presa liberă, înclină să creadă că episodul central al anului 2017 a fost campania #MeToo, îndreptată împotriva abuzului și hărțuirii sexuale. Nu voi insista asupra ridicolului pe care l-a generat întreaga poveste. E suficient să citești replica plină de bun-simț a celor o sută de femei din Le Monde ca să afli raportul exact de fals și adevăr din care se compune mesajul militantelor.

Mai interesante decât etiologia noii isterii colective sunt simptomele unei alte maladii sociale pe care le denotă campania „antimachistă”. O boală deloc închipuită, de această dată, provocată de răsturnarea completă și mă tem că și ireversibilă a reperelor morale. Mințile progresiste încearcă să ne convingă că omenirea civilizată a renunțat doar la principiile prea categorice și sufocante ale moralei tradiționale, vă amintiți, cea care împărțea în mod univoc faptele în bune și rele. Și că le-a înlocuit, spre satisfacția și confortul (virtuțile civilizației postindustriale) tuturor, cu o morală mult mai flexibilă, mai tolerantă, mai comprehensivă, mai înțelegătoare. Observațiile „pe teren” denotă însă nu o substituție, nici măcar o adaptare a moralei la realitățile schimbătoare și tot mai multiculturale ale lumii, ci o prăbușire a criteriilor care îi ajutau pe oameni să discearnă elementarul etic. Morala așa-zis tradițională era normativă, și deci preventivă. Cea recentă e mai curând explicativă, și deci permisivă. Vechile norme erau ca țiganul care își chelfănea puradelul înainte de a-l trimite cu urciorul după apă. Spiritul de azi al moralei tinde mai curând să încleie urciorul spart decât să-l tragă de urechi pe minorul căscat: deh, o fi avut și el rațiunile lui!

Anul 2017 a adus în prag de conflict nuclear (sic!) Vestul și restul comunist al Coreei. În Siria și Irak a curs mai mult sânge decât apă. Plaga ucraineană e departe de a se închide, teroarea a puroiat în Donbas pe durata întregului an. Iar la sfârșitul lui decembrie, s-a declanșat o mișcare de protest în inima șiismului rebel, cu consecințe imprevizibile nu numai pentru regiune, ci și pentru întregul mapamond.

Pentru luminați însă, avansurile supărătoare ale unor libidinoși de la Hollywood (locul unde “fitnessul ține loc de morală”, vorba unei celebrități), puse pe același talger al „imoralității” cu eterna „șuguire” a femeilor de către bărbați, s-au dovedit a fi mai grave decât dramele adevărate ale umanității. Asta ne amintește că lumina poate fi nu numai a cunoașterii, ci și a rampei, după cum se și întâmplă mai des în ultima vreme. Căci cei care împrăștie azi întunericul „machist” cu lanterna atotputernică a rețelelor sociale și a presei „progresiste” își iau lumina nu de la reflecție, ci de la reflectoarele puternicei mașinării de divertisment și manipulare care este cultura pop.

Într-o epocă în care viitorul e gândit de „ingineri” ca Elon Musk sau Mark Zuckerberg, iar principiile moralei și comportamentului social sunt formulate de starletele de la Hollywood și de toți cei care își măsoară umanitatea după lungimea de undă a acestora (nu întâmplător campania se cheamă „MeToo” – „ȘiEu!”), un personaj ca Moș Nichifor Coțcariul ar fi condamnat la ani grei de pușcărie pentru „importunarea” Malcăi, victimă sigură a agresiunii bărbătești.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)