Şi da, şi nu, şi viceversa // Scrisorile lui Buraga

Primul băţ în roata referendumului îl băgară juriştii de la Departamentul Juridic, stabilind că preşedintele ospiciului poate fi demis doar dacă la vot se prezintă peste cinzeci la sută din numărul pacienţilor înscrişi pe liste. Dacă DJ decidea că la referendum se vine în stare nudă, adică în pielea goală, reacţia ar fi fost mult mai calmă. Puţin mai rămânea ca DJ să fie desfiinţat printr-o ordonanţă de urgenţă a dlui Stuh, dacă nu intervenea Uniunea Ospiciilor Europene. Stupefiată, clănţănind din dinţi, ea ceru explicaţii. Stuh merse şmecher la UOE, cu coada între vine şi se întoarse la fel, restabilind pragul de prezenţă la vot.

Oricum, juriştii pricepură bine mesajul. Când veni rândul să se pronunţe asupra acuzelor de încălcare gravă a statutului ospiciului aduse lui Coescu, ei s-au exprimat foarte vag, bolborosit, trebuia să citeşti 50 de pagini ca să afli răspunsul că Decebal Coescu e slobod la gură, dar atent la acţiuni. De fapt, avizul lor nici nu conta, căci, odată începută procedura de demitere a preşedintelui ospiciului, regulamentul nu prevedea stoparea acesteia. Ca o rachetă pe care o lansezi în cosmos şi nu o mai poţi întoarce la sol. Dacă cineva şi-ar fi pus întrebarea pentru ce este suspendat Coescu, dacă nu a comis încălcări grave ale statutului ospiciului, răspunsul ar fi trebuit să fie următorul: Pentru că e rău de gură. Dar nu s-a interesat nimeni de aceasta.

Oricum, Stuh poate fi considerat şmecher mărunt, de categorie pană, comparativ cu Coescu, care este un şmecher de categorie grea. Mimând o controversă cu adepţii săi, el anunţă cu o zi înainte de referendum că îl va boicota. A fost ca explozia unei fumigene, înnegrind orizontul puciştilor, cum i-a numit Coescu pe Stuh şi Morfenescu. Este un laş, refuză lupta, scrise jurnalistul Teodor Vanghelie Popa pe blogul său. Nu e corect să boicotezi un referendum cu prag! Cetăţene, votează! – i se adresă Stuh prin televiziunile ospiciului. Era ca şi cum căpitanul piraţilor i-ar fi ţinut lecţii de corectitudine căpitanului de pe vasul abordat.

Votarea dură până la miezul nopţii, ca o sărbătoare populară. În unele saloane prezenţa la vot a fost mult peste sută la sută, chiar peste 200%, pe seama vizitatorilor din alte saloane şi din afara ospiciului. Cu toate astea, per total – ghinion! – nu s-a atins procentajul necesar de participanţi. Ce era de făcut? Părea că nu există altă ieşire decât invalidarea referendumului. Ba bine că nu. Mutarea lui Stuh i-a lăsat pe toţi cu gura căscată. Calculul său a fost următorul: dacă numărul participanţilor nu mai poate fi modificat, trebuie micşorat numărul alegătorilor înscrişi pe liste. Referendumul a fost organizat în baza unor liste false, anunţă el. A fost a treia şi cea mai puternică bombă a sezonului. Stuh se autoacuza, el fiind responsabil de organizarea referendumului! Ca să câştige, se declară iresponsabil.

Speriaţi de-a binelea de acest gest aproape nebun, juriştii de la DJ au amânat decizia pentru 40 de zile, apoi, s-au răzgândit şi au scurtat perioada suspansului până la 30 de zile, ca dl Stuh să poată prezenta listele falsificate sau reactualizate, în funcţie de ce parte a baricadei priveai lucrurile. Mai venindu-şi în fire, peste câteva zile, juriştii şi-au revăzut încă o dată decizia, formulând o cerere pe care nu o putea înţelege nimeni şi o tălmăcea fiecare în felul său. Oricum, presa scrie că şansele lui Coescu de a reveni la preşedinţia ospiciului sunt minime deoarece Dottore Stuh mai are o soluţie la dispoziţie: să schimbe prin ordonanţă de urgenţă valoarea cifrelor, aşa încât 46 să fie mai mare decât 50.

Acuma stau şi mă gândesc că eu oricum sunt în câştig, căci am votat şi Da şi Nu. Şi viceversa.

Al vostru patricipant, plebismen, bandaranaic, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga