Şi-a strangulat copilul

ORGIE // În camera mare şi întunecoasă în care trăiau veneau tot felul de bărbaţi şi mama se culca pe rând cu fiecare

De când se ştie satul, în mahalaua ceea, viaţa se împleteşte din  întâmplări ruşinoase, mizerabile. Aici, patima băutului a cuprins aproape fiecare casă şi oamenii nu-şi pun întrebarea de ce s-au născut pe lume. Aici se comit cele mai multe infracţiuni: furturi, bătăi, violuri. Când se trezesc, bărbaţii vorbesc mai mult despre „muieri intrate în călduri, cu sâni mari şi şolduri pline”, iar femeile se plâng că nu au ce pune pe masă. Copiii, cu voie sau fără voie, devin şi ei actorii acestui teatru cu piese ticăloase.

Într-o astfel de mahala a crescut şi Verunea. A văzut tot felul de scene de desfrâu, a văzut cum s-a întâmplat teribilele naşteri ale celor patru fraţi şi surori mai mici. Pe toţi maică-sa i-a născut  acasă, moşită de baba Ileana de 80 de ani. Verunea nu ştie cine  e tatăl ei, maică-sa, poreclită de sat „desfrânata”, nu a fost măritată niciodată. În camera mare şi întunecoasă în care trăiau veneau tot felul de bărbaţi şi mama se culca pe rând cu fiecare. Atunci, copila se urca pe sobă şi vedea tot tabloul. Scenele i-au rămas în memorie pentru toată viaţa.

Visul Verunei

La treisprezece ani, Verunea avea sânii excitaţi ori de câte ori urmărea şedinţele de sex ale mamei sale. Visul ei era să încerce pe pielea proprie cum se produce actul sexual. Se simţea mare şi lipsită de orice sfială. Iar când îl vedea pe Gavril, un bărbat de vreo 30 de ani, cum face sex cu maică-sa, o apucau ameţelile. Pieptul lui lat, părul negru şi creţ o înnebuneau, inima-i sfârâia după el. Într-o zi, n-a mai răbdat şi i s-a aruncat în braţe. Mamă-sa nu era acasă. Afară fluiera un vântuleţ de primăvară, în liniştea camerei, se auzea desluşit tic-tacul ceasului vechi, când holteiul Gavril a alungat misterul din mintea copilei.

Experienţa a fost mai prozaică decât se aştepta minora, dar lui nea Gavril i-a plăcut mult. Eliberată de floarea inocenţei, Verunea a început o viaţă sexuală intensă cu nea Gavril.

Se întâlneau pe ascuns la acest bărbat în casă, care locuia cu mama lui bătrână şi oarbă, nu departe de casa desfrânatei.

Verunea rămâne însărcinată

Dar nea Gavril era un hoţ. Ziua făcea sex cu Verunea, iar noaptea îi dădea târcoale mamei acesteia. Pe fată o încerca gelozia când îl vedea păşindu-le pragul. Nedumeririle nu-i dădeau pace. Stătea cu ochii închişi toată noaptea, prefăcându-se că doarme ca să audă ce vorbesc cei doi. Adormea târziu de tot, măcinată de supărare. Dar în primăvara următoare s-a întâmplat un lucru de care Verunea nici nu bănuia – a simţit că în burta ei se mişcă ceva. Nu a dat importanţă, dar când a văzut că de la o săptămână la alta pântecele i se umflă ca la mamă-sa înainte de naştere a înţeles că e gravidă. Avea aproape 16 ani.

A născut în fundul tinzii

Pe la mijlocul verii, într-o zi, Verunea s-a pomenit cuprinsă de durerile facerii. Era singură acasă. A prins a umbla prin cameră descompusă de dureri exact cum umbla mamă-sa înainte de naştere. Când a văzut că durerile se înteţesc, s-a ascuns în fundul tinzii cu ochii ieşiţi din orbite, zgâriind pereţii cu unghiile, gemând. A născut singură. Plină de furie, a scos guma de la lenjeria de corp şi şi-a strangulat copilul. Nu-şi dădea seama ce face. Apoi cu şi mai mare ură, l-a înfăşurat în nişte cârpe şi l-a îngropat sub un copac din grădină. Slăbită după naştere, nu a mai avut puterea să sape groapa.

 

Peste câteva zile, copilul a fost dezgropat de nişte câini.

Vecinii au anunţat poliţia. Verunea a fost deconspirată. Şi-a recunoscut vina. Dar nu a fost pedepsită aspru. A stat doar câteva săptămâni în izolator.

În Italia

Verunea, trebuie să vă spun, nu strălucea la carte, dar era energică şi atrăgătoare. După tot ce i se întâmplase, spre mirarea tuturor, era mereu veselă ca şi cum în viaţa ei nu s-a abătut niciodată vreun necaz. Fire optimistă, a împrumutat bani şi a plecat în Ialia.

Ajunsă acolo, spre deosebire de alte femei care îşi găsesc cu greu de lucru, ei i-a mers. După o săptămână, a fost angajată într-o casă ca bonă şi menajeră. În scurt timp, a întors datoriile şi a descoperit partea frumoasă a lucrurilor pe care nu a avut de unde să o cunoască acasă. Muncea într-o familie de medici care îi ofereau un suport moral prin felul cum se comportau cu ea. Deretica în casă şi avea grijă de copiii lor, primea un salariu la care nici nu visase.

Dacă acasă mamă-sa nu o lua niciodată în seamă, aici s-a simţit înconjurată de respect. Familia o respecta, mai cu seamă pentru căldura cu care-i înconjura pe copii. Iar ei îi plăcea munca pe care o făcea, se simţea fericită că cei doi puşti o adorau. Abia acum, când vedea cum cresc aceşti copilaşi, a conştientizat ce crimă groaznică a comis. Sărutându-i fierbinte pe micuţii stăpânei, se întreba mereu: „De ce abia acum mă doare sufletul aşa de tare, de ce abia acum am înţeles ce mare păcat am săvârşit?”.

Verunea îl cunoaşte pe viitorul ei soţ

 

După trei ani de şedere în Italia, Verunea simţea nevoia unei schimbări. A urmat bucuroasă sfatul stăpânilor de a însuşi calculatorul. Şase luni mai târziu, s-a angajat într-un supermarket, iar în zilele de odihnă făcea curat în casa medicilor. Lucra mult, dar îşi permitea să iasă din când în când să se distreze cu prietenele în vreo cafenea sau la vreun concert. Aşa avea să-l cunoască pe Victor, un tânăr din sudul republicii. La început, relaţia lor era una prietenească. Dar de la o întâlnire la alta au descoperit că au tot mai multe trăsături comune.

 

Într-o duminică i-a prins noaptea pe o bancă în parc. Victor o privea. Ea se arăta fascinată de stele. După ce a întrebat-o dacă nu-i este frig, a apropiat-o de piept şi i-a vorbit în şoaptă: „Te iubesc, Verunea. Eşti pentru mine ca o băutură tare de care mă îmbăt mereu. Cred că ai înţeles acest lucru din clipa în care ne-am cunoscut. Aş fi cel mai fericit om de pe pământ dacă ai vrea să te măriţi cu mine”.

 

Verunea l-a privit cu un zâmbet blând, şi-a rezemat capul de umărul lui. Două lacrimi mari i s-au prelins pe obraji. Erau lacrimi de fericire. Măcinată de rănile lăuntrice care o chinuiau, a înţeles că Victor este unicul om care poate să o înţeleagă, să-i ofere alinarea şi echilibrul emoţional de care are nevoie.

Sunt fericiţi

 

Şi-au înregistrat căsătoria la Milano acum doi ani. Cu banii adunaţi, şi-au cumpărat o garsonieră în acest oraş. Duc o viaţă decentă din punct de vedere material şi spiritual. Sunt fericiţi. Viaţa lor curge ca poveste de iubire. Despre trecutul ei, Verunea nu i-a spus niciun cuvânt lui Victor. Ceea ce ştie el despre ea este că a rămas orfană de părinţi la 7 ani, că a crescut-o o mătuşă care a decedat acum cinci ani.

 

La părinţii lui au fost o singură dată de când sunt împreună. Aceştia au rămas încântaţi de noră. La rândul ei, Verunea manifestă respect deosebit faţă de ambii, dar mai cu seamă faţă de mama-soacră care emană bunătate. În rugăciunile sale zilnice, Verunea nu uită să-i mulţumească Domnului că a scos-o din hăul ruşinos al casei în care s-a născut şi a adus-o în Italia, unde o aştepta fericirea.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.