Şi-a părăsit mireasa în timpul nunţii

DESTIN // Agnesia îşi liniştea mama cu privirea blândă, zicându-i că îi place de consăteanul său şi, dacă o va cere în căsătorie, va merge după el la capătul lumii

Cu vreo trei decenii în urmă, într-una din localităţile raionului Dubăsari, un mire şi-a părăsit mireasa în timpul nunţii. Şi aceasta după ce şi-au spus cuvinte frumoase de dragoste, întâlnindu-se mai bine de doi ani de zile. Deşi pregătirile de nuntă au durat mai bine de trei luni, Vasile s-a ridicat şi a spus că nu vrea să se mai însoare. Distrus de nenorocirea fiicei sale, tatăl Agnesiei s-a ridicat şi a întrebat: „Cine vrea să se însoare cu fata mea să spună chiar acum!”.

Vasile a cunoscut-o pe Agnesia de mică pentru că locuiau într-o mahala. Ochii fetei, albaştri ca cerul, nu s-au schimbat nici când aceasta a crescut mai măricică. Vasile era cu doisprezece ani mai mare decât Agnesia. Când aceasta se juca cu păpuşile, Vasile îşi făcea studiile în capitală. Tânărul venea în fiecare săptămână acasă ca să-şi ajute părinţii.

Privirile celor doi se întâlneau printre leaţurile gardului

Nicio duminică nu scăpa să vorbească cu micuţa Agnesia. Îi plăcea fata, chiar dacă o privea ca pe o soră mai mică. În anii copilăriei, fata îndrăzneaţă îi spunea poezii, iar când era mai mare se ruşina şi fugea din ochii lui. Anii treceau şi Vasile nu se însurase, iar Agnesia devenise o tânără frumoasă şi înţeleaptă, dar mai ales gospodină. Femeile din sat spuneau că cine o va lua de nevastă va avea mare noroc. Când fata era adolescentă, Vasile venea în fiecare săptămână la părinţi ca să-i ajute pe lângă casă. Venea şi Agnesia acasă de la o şcoală polivalentă din centrul raional, unde învăţa de cusătoreasă. Privirile celor doi se întâlneau printre leaţurile gardului. Aşa s-au îndrăgostit unul de altul.

Când Agnesia a împlinit majoratul şi Vasile – treizeci de ani, au ieşit prima dată împreună la club. Vasile era un băiat chipeş. Muncea la o fabrică de încălţăminte din Chişinău. Maică-sa îl întreba când se va însura că voia urmaşi. Şi fiul o liniştea mereu pe cea care i-a dat viaţă, zicându-i că va veni şi timpul când va putea ţine nu numai un nepot în braţe.

Unicul fiu şi unica fiică

A început a şuşoti satul despre dragostea celor doi mahalagii. Părinţii se bucurau, numai mama fetei îi spunea acesteia să nu se grăbească la măritat, mai ales cu Vasile, că este prea mare pentru ea. Agnesia îşi liniştea mama cu privirea blândă, zicându-i că îi place de consăteanul său şi, dacă o va cere în căsătorie, va merge după el la capătul lumii. Povestea lor de dragoste a durat doi ani de zile. Atunci când fata a făcut douăzeci de ani au decis să se căsătorească.

Emoţii, mare găteală cu mâncarea, cortul, muzica. Părinţii băiatului însurau unicul fecior şi părinţii fetei unica fată, ultimii mai aveau trei fii mai mici. Toată lumea era veselă până când cel mai vinovat de petrecerea dată a spus tare, în capul mesei, că nu vrea să se mai însoare. Liniştea a fost ruptă de vocea tatălui fetei, care a reacţionat de durere pentru fiica dragă.

După treizeci de ani

Părintele s-a ridicat în picioare şi a întrebat: „Cine vrea să se însoare cu fata mea să spună chiar acum?!”.  După câteva secunde s-a auzit vocea fermă a unui băiat: „Eu!”. După ce a plecat Vasile urmat numai de părinţii săi încurcaţi şi necăjiţi de vorbele fiului, nunta a continuat. Noul mire, un băiat din sat, întors din armată, s-a aşezat lângă mireasă şi a ţinut-o de mână toată seara, şoptindu-i mereu ceva la ureche.

Îmbujorată şi surprinsă de vorbele lui Tudor, Agnesia a început să se bucure un pic de nunta sa, deşi sufletul îi era amărât. Tudor venea dintr-o familie cu mulţi copii. Tatăl său decedase, iar mama sa creştea singură cinci băieţi. Vă spuneam că a trecut de atunci vreo treizeci de ani.

Tudor şi Agnesia au trăit bine, au format o gospodărie, au ridicat o casă mare şi au avut trei băieţi. Şi acum trăiesc în pace şi înţelegere, chiar au devenit şi bunei, îmi spunea o femeie din satul lor.

Despre Vasile mi-a spus că a părăsit satul şi după vorbele auzite nu s-a mai însurat niciodată, trăind singur în capitală, departe de sat şi de Agnesia.