Sfinţiţi de Moscova

Patriarhia Bisericii Ortodoxe Ruse îl canonizează pe mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, la 25 de ani de independenţă a R. Moldova

CENTRAL sputnik.md

Foto: sputnik.md

Patriarhia Bisericii Ortodoxe Ruse a decis în iulie curent, în urma demersului mitropolitului Chişinăului şi Întregii Moldove, Vladimir, şi al Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, canonizarea, de „importanţă regională”, a mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni şi a Agafiei Maranciuc. Demersul Bisericii Ortodoxe Ruse este contestat de o bună parte a comunităţii oamenilor de ştiinţă din cauza că acesta a scindat Mitropolia Moldovei şi a fost demis din funcţia de mitropolit, de aceeaşi Biserică Rusă, pentru abuzuri împotriva comunităţii romano-catolice, caz excepţional în ierarhia bisericească.  

Decizia privind canonizarea mitropolitului Gavriil este controversată atât prin rolul pe care l-a jucat acesta în perioada anexării Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812, cât şi prin originea iniţiativei respective, care ar fi venit de la episcopul Sava de Tiraspol şi Dubăsari. Elementul politic în această acţiune se observă prin faptul că exhumarea şi serviciul divin privind canonizarea au fost programate în perioada sărbătoririi a 25 de ani de independenţă a R. Moldova, deşi oficialii care au participat la această acţiune infirmă acest lucru.

O altă problemă privind canonizarea mitropolitului este faptul că ierarhul nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de biserică. Potrivit protoiereului mitrofor Petru Buburuz, paroh al Bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău, din cadrul Mitropoliei Basarabiei, una din principalele condiţii de canonizare este popularitatea candidatului. „De exemplu, pe Ştefan cel Mare, poporul l-a considerat sfânt imediat după moartea sa”, a precizat părintele.

S.V. Petrovski despre mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni în 1896: „Român de origine, el şi-a dedicat întreaga sa viaţă Bisericii ruse şi intereselor statului rus”; Teologul Constantin Erbiceanu: „Bănulescu-Bodoni a fost o armă oarbă a politicii ruse”.

„Moaştele trebuie să fie luminoase, de un galben-deschis; chiar să miroase; de asemenea, ar trebui să fie păstrate veşmintele într-o stare bună. În plus, o condiţie importantă sunt minunile! De exemplu, Arsenie Boca nu este sfânt, dar lumea îl consideră şi merge în pelerinaj la el câte 12.000 pe zi, lumea a simţit o putere. Mă abţin să comentez pe marginea canonizării mitropolitului Gavriil, a făcut multe lucruri bune credincioşilor din Basarabia, însă a fost şi o personalitate controversată şi angajată politic”, a precizat preotul.

Potrivit profesorului Gheorghe Postică, viceministru al Culturii, care a participat la exhumarea osemintelor mitropolitului, veşmintele acestuia s-au păstrat foarte bine. „La 25 august curent, a fost efectuată o intervenţie la cavou şi a fost descoperită partea superioară a sicriului, păstrată în proporţie de circa 85%. În interiorul sicriului au fost descoperite vestigii ale vestimentaţiei mitropolitului. Trebuie spus că s-au păstrat vestigii importante din diferite unităţi vestimentare ale mitropolitului. În primul rând, s-a păstrat o bună parte din sacos, epitrahilul, în proporţie de 90%, aproape integru. Pe suprafaţa mitrei sunt patru iconiţe din metal cu imagini ale sfinţilor şi vestigii de la brâul mitropolitan, vestigii arheologice de la stihar. S-a păstrat de asemenea integral bederniţa mitropolitului şi, în mare parte, omoforul mare. În plus, a fost descoperită o cruce de mână a mitropolitului Gavriil etc. Toate aceste piese arheologice sunt conservate preventiv. În următoarele 10–15 zile, vom face documentele pentru exportul temporar al vestigiilor, pentru a le transporta la laboratorul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” din Iaşi pentru a fi conservate şi restaurate. Procesul va dura, după estimările noastre, cel puţin un an, în schimb, după restaurare, vom avea piese veritabile ale mitropolitului Gavriil, care vor fi expuse în muzeul Mănăstirii Căpriana ce urmează să fie amenajat”, ne-a relatat profesorul Postică.

În ce priveşte opinia sa despre canonizare, acesta ne-a declarat că este vorba de o procedură pur bisericească. „Trebuie să apreciem activitatea mitropolitului Gavriil din punctul de vedere al realităţilor de la începutul secolului XIX, şi nu al realităţilor din zilele noastre. Salut această decizie. E un lucru important când un reprezentant al neamului românesc este canonizat de o patriarhie străină, în cazul dat Patriarhia Bisericii Ortodoxe Ruse. Sunt sigur că această decizie va fi recunoscută de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române”, a afirmat Postică.

Orice canonizare dintr-o Biserică Ortodoxă, potrivit academicianului Andrei Eşanu, este recunoscută automat de către celelalte biserici-surori. Istoricul Eşanu a evocat doar faptele mitropolitului Gavriil, ezitând să se pronunţe pe marginea acestui subiect. Totuşi domnia sa a explicat starea bună a veşmintelor mitropolitului prin locul în care a fost înhumat acesta, într-unul din pereţii bisericii voievodale a mănăstirii Căpriana.

Istoricul Dinu Poştarencu are o poziţie tranşantă în cazul canonizării mitropolitului Gavriil. „Cum poate fi canonizat el dacă a fost demis din fruntea Mitropoliei Kievului în 1803? Gavriil a fost demis din cauza abuzurilor pe care le-a admis împotriva comunităţii romano-catolice, el dorea să îi convertească la ortodoxie prin mijloace administrative. Or demiterea unui ierarh este un caz excepţional!”, a subliniat Poştarencu.