Sergiu Guja, membru alCurţii de Conturi: „Au fost scutiţi de controlul CC titanii cu active de miliarde”

În perioada guvernării comuniste, Curtea de Conturi controla mai mult primăriile, cazurile mărunte, nu ajungea să investigheze instituţiile unde se alocau sume impunătoare din bani publici. Mai multe despre aceasta ne spune în interviul de mai jos, Sergiu Guja, membru CC.

–   Dle Guja, aţi declarat recent că CC, timp de mai mulţi ani, a activat la comandă, ce v-a impulsionat să faceţi această declaraţie acum, la expirarea mandatului?

Ceea ce se întâmplă în ultima vreme, după 29 iulie 2009, sunt nişte încercări de reabilitare a imaginii curţii. Spre exemplu, la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne, Curtea a efectuat un audit al legalităţii tranzacţiilor finaciare efectuate de această instituţie în perioada 2002–2009, la câteva luni de la un alt control de audit.

Această perioadă depăşeşte chiar şi mandatul nostru, deoarece noi am fost aleşi la sfârşitul anului 2005. Sau, spre exemplu, proiectul „Caravela Culturii”, finanţat prin intermediul Ministerului Culturii. Curtea de Conturi a ştiut foarte bine despre neregulile din cadrul acestui proiect. Încă de la 26 mai 2006 există o hotărâre a CC care constată datorii ale Asociaţiei „EuroMoldovaArt” faţă de Ministerul Culturii în valoare de 976 mii de lei.

La finele anului 2006, datoria acesteia a crescut până la 5 074 mii de lei. Ministerul, în lipsa documentelor confirmative, fără niciun temei juridic, a stins în decembrie 2006, 4.872 mii de lei. Cel mai interesant e că CC a venit în 2011 cu un raport – Raportul auditului performanţei utilizării mijloacelor bugetare – pentru susţinerea proiectului în cauză.

Conform standardelor internaţionale de audit, dacă şi se doreşte un audit de performanţă, acesta trebuie efectuat la o perioadă de desfăşurare a 30–40 % din proiect, nu după câţiva ani de la finalizarea acestuia. Proiectul Caravelei a început în 2005, în timp ce noi vorbim de verificarea performanţei acestui proiect în 2011. Consider că m-am indignat pe drept deoarece au existat mai multe încercări de reabilitare a CC în ultima perioadă. Dacă CC era mai receptivă în perioada respectivă, acest proiect, din start, nu avea continuitate.

–         Un alt raport de audit despre care s-a discutat la trecut este şi cel al utilizării banilor publici pentru construcţia tronsonului de cale ferată Giurgiuleşti–Cahul…

Exact. Dacă CC ar fi fost o instituţie independentă, mai receptivă, şi intervenea cu verificări la prima etapă de construire a tronsonului, evident că nu existau încălcări atât de grave în utilizarea banilor publici.

Persoanele care au gestionat pe atunci banii publici – miniştri, viceminiştri – nu mai participă la şedinţele CC şi se crează impresia că nu poartă răspundere. Aceasta va veni, dar nu va avea acel efect asupra utilizării eficiente a banilor publici, aşa cum ar fi avut dacă lucrurile ar fi fost efectuate la timp.

–         Legea Curţii de Conturi prevede că instituţia îşi exercită controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor finaciare publice. De ce Curtea a ignorat acest aspect în perioada mandatului Dvs.?

Am menţionat de mai multe ori, în mod public, că noi, pentru a şti exact ce se întâmpla la partea de venituri acumulate în bugetul de stat, eram obligaţi să efectuăm anual controale, audite la Serviciul Vamal şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Era clar că CC trebuia să înceapă de la partea de venituri, să vedem ce am acumulat şi care sunt rezervele părţii impozabile. Noi vorbim de 15–16 miliarde de lei, dar partea impozabilă trebuia, probabil, să fie nu de 15, ci de 25 de miliarde.

În acest sens, Curtea nu şi-a exercitat pe deplin atribuţiile. Este important cât s-a acumulat la buget, dar şi mai important este ce sumă nu s-a acumulat în buget. În ultimii cinci ani, abia în 2010, am efectuat auditul la Serviciul Vamal şi IFPS.

Scutiţi de auditare

–         Se spune că, în perioada 2005–2010, mai multe instituţii, întreprinderi nu se găseau în planul de activitate a Curţii. S-a schimbat ceva în ultimii ani?

Este adevărat că în planul de activitate pentru anul 2010 al CC, pentru prima oară, au fost incluse un şir de instituţii foarte importante care erau scutite de auditare în perioada guvernării comuniste, cum ar fi „Banca de Economii”, „Poşta Moldovei”, „Termocom”, „Moldtelecom”, „Calea Ferată din Moldova”, adică instituţiile statului care au active de miliarde, titani pe care Curtea de Conturi nu i-a deranjat în aceşti ani. De exemplu, „Banca de Economii” – o instituţie de stat care are peste cinci miliarde de active – nu a fost supusă controlului niciodată în perioada acestui mandat.

O singură dată CC a efectuat un control la „Moldtelecom”, o instituţie foarte mare, controlul auditorilor însă a acoperit un segment nesemnificativ. De asemenea, o singură dată am efectuat control la „Calea Ferată din Moldova” (în perioada 2003–2005) şi nici atunci acesta nu a avut finalitate. Am încercat să explic că în cinci ani niciodată nu am inclus aceste instituţii, dar acum le punem una lângă alta, deşi era clar din start că CC nicidecum nu are posibilităţi să cuprindă toate aceste instituţii. În cadrul lor este necesar un control minuţios şi calitativ. Până la urmă, am semnat Planul de activitate pentru anul 2010, dar observaţiile mele s-au adeverit. Niciuna din aceste instituţii nu a fost supusă controlului în 2010 şi acum numele acestora figurează în Planul de activitate al CC pentru 2011.

–         De ce aceste instituţii au fost scutite de auditare în perioada guvernării comuniste?

Este o întrebare pe care mi-am pus-o frecvent, dar nu doresc să comentez.

–         Dar nici în 2010 Curtea de Conturi nu a verificat aceste instituţii pe care le-aţi numit „titani” cu active de miliarde, dând prioritate unor instituţii mai puţin importante. De ce nu s-a recurs la verificări?

Cred că nu s-a dorit. Eu sunt membru al CC. Structura CC este constituită din conducere, plen şi aparat, în timp ce în alte state CC este condusă de plenul CC, la noi deciziile le ia preşedintele şi vicepreşedintele CC. Consider că, în perioada mandatului nostru, CC nu a avut eficienţa scontată. Mandatul nostru a expirat la 29 decembrie 2010. Urmează să fie numită o altă componenţă a CC, care, sper, să fie mult mai eficientă decât noi, să se regăsească mai semnificativ în actul guvernării, în utilizarea eficientă a resurselor finaciare şi a patrimoniului public.

„Unul-două raporturi, pe an, se duceau la PG”

–         În perioada anilor 2005–2009 câte rapoarte de audit ale Curţii de Conturi au ajuns la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi la Procuratura Generală?

Erau remise Procuraturii Generale unul-două rapoarte pe an. După 29 iulie 2009, situaţia s-a schimbat, au fost transmise organelor de drept mult mai multe documente.

–         Vi s-a întâmplat să primiţi, personal, indicaţii de a trece cu vederea anumite ilegalităţi comise în cadrul instituţiilor statului?

Nu am primit asemenea indicaţii.

–         Au existat mai multe acuzaţii la adresa conducerii CC din partea unui grup de foşti angajaţi de cenzurare a rapoartelor de audit, în special în cazurile în care era vorba despre contractele încheiate între instituţiile statului şi întreprinderi din anturajul familiei Voronin. Ce ştiţi despre aceste cazuri?

Personal, mi s-a replicat că aş fi provocat acest scandal şi că aş fi stat în spatele acestor angajaţi, ceea ce nu este adevărat. A fost mai degrabă un joc politic. Şi eu am urmărit presa. CC trebuia totuşi să efectueze o anchetă internă. Chiar dacă era vizat preşedintele CC, au fost aduse cifre, probe. Acest lucru însă nu s-a făcut.

„După 29 iulie 2009, CC s-a descătuşat”

–         Au existat cazuri de cenzurare a rapoartelor de audit începând cu 2005, când aţi preluat mandatul?

(Zâmbeşte) Mergem prea departe. În toţi aceşti ani, am fost în opoziţie în cadrul instituţiei şi desigur că era foarte dificil ca propunerile mele de control, audit, să fie incluse în programele anuale de activitate. Pentru buna activitate a CC, era necesară o colaborare mai eficientă cu PG şi CCCEC, dar…

–         Ce s-a schimbat la Curte odată cu venirea noii guvernări?

Până la 29 iulie 2009, am fost o instituţie închisă. Vorbeam mai mult de activitatea unor primari de sate, atingeam mai puţin problemele serioase, legate sume mari de bani. După 29 iulie, am devenit mai deschişi, mai transparenţi, suntem în relaţii mai strânse cu presa, cred că şi societatea civilă a simţit această schimbare.

–         Vă mulţumim.

Interviu realizat de Svetlana COROBCEANU