Sergiu Chircă: „Intuiția îmi spune că SUA vor susține unirea R. Moldova cu România”

La această concluzie am ajuns examinând agenda diplomaților americani față de Basarabia din ultimii 100 de ani, începând cu intrarea americanilor în Primul Război Mondial de partea Antantei, care s-a dovedit a fi benefică pentru Europa și mai multe popoare ale bătrânului continent, cum ar fi polonezii, românii, cehii, slovacii, sârbii etc., și terminând cu ultimii ani, de când în fruntea celei mai mari puteri economice și militare din lume se află președintele Donald Trump.

Washingtonul, prin vocea Excelenței Sale Dereck J. Hogan, ne-a transmis o speranță așteptată de românii basarabeni. Doar precedentul ambasador american la Chișinău, dl James Pettit, în ajun de încheiere a misiunii diplomatice, a lansat „o sentință de condamnare a basarabenilor”, vorba istoricului militar român dr. Mircea Dogaru, declarând că  „Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări”, ceea ce s-a dovedit a fi o abatere (poate o părere personală a domnului James Pettit) de la linia generală a politicii SUA față de români.

Această linie generală a diplomaților americani are o istorie bogată, iar referitor la Basarabia ea s-a evidențiat mai ales în 1918-1920 și în anii ce au urmat, prin Tratatul de la Paris, când Franța, Marea Britanie și Italia au semnat și ulterior au ratificat legitimitatea unirii Basarabiei cu România în 1918. SUA au recunoscut unirea ceva mai târziu, la 1 iulie 1933.

A urmat Tratatul de restabilire a relațiilor diplomatice dintre SUA și URSS, din același an, în care frontiera Rusiei Sovietice cu Regatul României a fost recunoscută pe fluviul Nistru. Washingtonul a avut drept argumente Tratatul dintre Federația Rusă și Republica Turcia din 1921 (URSS s-a format în 1922), care a anulat toate tratatele dintre Imperiul Țarist și Poarta Otomană până la acea dată, deci și Tratatul de la București din 1812, când Rusia țaristă a rupt abuziv Basarabia din trupul Moldovei, precum și legitimitatea deciziei Sfatului Țării din 27 martie 1918. În 1940, Rusia Sovietică, de asemenea abuziv, a rupt Basarabia a doua oară din trupul Țării întregite.

Apoi, în 1990 ambasadorul SUA în URSS, profesorul Jack Foust Matlock, a declarat, la Chișinău, că „noi, americanii, niciodată nu am recunoscut o Basarabie independentă. Ea a fost parte a României și noi recunoaștem aceasta, iar problema actuală a Basarabiei este problema României, dar nu a Statelor Unite”. A urmat proiectul Rezoluției 148 a Senatului SUA din 28 iunie 1991, zi tragică pentru Basarabia, care recomanda guvernului american să susțină unirea R. Moldova cu România, elaborat doar cu două luni înainte de votarea Declarației de Independență din 27 august 1991.

 „Statele Unite susțin dreptul Moldovei

 de a-și alege propria cale”

Dereck J. Hogan, ambasadorul SUA în

R. Moldova (Chișinău, 28 martie 2019) 

 

Și dacă în 1990, când încă exista URSS, diplomația americană constata că problema Basarabiei este a României, apoi astăzi această problemă devine și a aliatului de încredere al României – Statele Unite ale Americii. Cu atât mai mult cu cât în condițiile actuale geopolitice complicate și imprevizibile din Europa, România și Polonia se prezintă drept cele mai de încredere aliate ale americanilor.

Cam despre aceasta vorbește și renumitul specialist american în domeniul geopoliticii, George Friedman, după cum urmează: „în lume sunt vreo 10-15 milioane de curzi recunoscuți ca națiune, dar nu au stat. Pe când R. Moldova este recunoscută pe hartă ca stat, dar nu și ca națiune, ea nu are istorie (ar servi drept răspuns pentru repetentul la istorie Igor Dodon și ambițiosul Vladimir Putin – n.n.), este un stat creat în baza violării istoriei. Este greșit să credem că Moldova este pur și simplu o parte a României, luată de sovietici. Ea a devenit mai mult decât o provincie românească, însă are sens atunci când face parte din ceva. Europa are mai multe probleme decât le poate rezolva. România însă este pe loc, iar unirea cu România este o modalitate reală și benefică pentru ambele state”.

Sperăm și credem – calea despre care vorbește domnul Dereck J. Hogan coincide cu cea din Declarația de Independență, unicul document de importanță internațională, în baza căruia a avut loc apariția statului R. Moldova, recunoașterea lui de către ONU, mai multe țări și instituții internaționale, dar și orientarea spre spațiul în care ne-am format ca neam și națiune. Acest spațiu a fost și este România. Deci Actul de naștere al statului nostru ne orientează și, într-un fel, ne obligă să ne unim cu Țara Mamă-România.

Cele menționate sunt prezente în Apelul nostru către Secretarul General ONU, conducătorii țărilor ce au contribuit esențial la întregirea României în 1918, inclusiv dl Donald Trump, dar și către țările succesoare Pactului Stalin-Hitler, Federația Rusă și Germania, care au dezmembrat România în 1940 și care au o datorie istorică neachitată și încă neconștientizată față de cele două țări românești. Apelul a fost publicat în „Literatura și Arta” la 27 septembrie 2018 și expediat, prin intermediul ambasadelor, în octombrie-noiembrie 2018, conducătorilor țărilor menționate.

Se pare că lucrurile încep să se miște pe calea indicată de istorie și coordonate în comun de puterile influente, căci doar o Românie întregită poate contribui la o stabilitate de durată în zona în care ne aflăm, dar și mai puternică în calitate de aliat al SUA și membră a UE. Avem în vedere recenta și prima investigație sociologică românească a populației din stânga Nistrului, susținută financiar de americani și examinată la București, avându-i invitați pe ambasadorul Federației Ruse și al R. Moldova, dar și comentată deja de unii experți de la Moscova. Aceștia au înțeles intențiile Washingtonului: „Не надо мешать объединению двух Румыний” („Независимая Газета”, Moscova, 2 aprilie 2019).

Sergiu Chircă,

deputat în Primul Parlament, om emerit în știință din R. Moldova, membru de onoare al Academiei Române